Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Nostalgici după 30 de ani. “Dacă Ceaușescu împușca o sută de mii, nu-mi părea rău!”

183cedebb6e872f539bef8c3f919874e9d7.jpg

Membri ai conducerii de partid şi de stat vizitând regiunea Oltenia (Uzinele “Electroputere” Craiova)
Membri ai conducerii de partid şi de stat vizitând regiunea Oltenia (Uzinele “Electroputere” Craiova)
Image source: 
Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 135/1966

La 30 de ani de la căderea comunismului, peste 27% dintre români cred că regimul de dinainte de 1989 a făcut mai mult bine țării. Un sondaj recent făcut de INSCOP arată că numărul lor este aproape egal cu cel al respondenților care cred contrariul:



Nu ne era frică să mergem pe stradă. Era altceva.

Chiar mai proastă decât acum 30 de ani. 

Reporter: De ce?

Din toate punctele de vedere. Dacă pe vremea lui Ceaușescu aveai speranța că el va crăpa și se va schimba ceva, de 30 de ani așteptăm toți schimbarea și nu va mai veni.

De acum 30 de ani s-a dus înapoi încă cu 20 și ceva de ani. Puteau să nu demoleze toată țara. 

Pleacă în Germania, în Suedia, în altă țară. Pentru ce?

Prea multe nu s-au făcut de la Revoluție. Dimpotrivă, unii s-au îmbogățit peste limita normalului, iar alții au sărăcit. Era mai liniște. Era mai multă ordine. Spre exemplu aici, în parcul ăsta scria „nu călcați pe iarbă, nu rupeți florile”. Acum e vraiște. 

România avea 18 miliarde de dolari de luat din alte țări. Nu erați vânduți nicăieri. Nicio palmă de pământ, cât șoșonul ăla al matale, nu era vândută străinilor. Toate rafinăriile erau ale tale. Tot petrolul era al tău. Tot aurul era al tău. Toate pădurile erau ale tale. După 30 de ani în România peste 40% din pământul țării este vândut străinilor. Dacă Ceaușescu împușca 100.000 mie nu îmi pare rău pentru că nu vă împușca de pomană.

Nicolae Ceaușescu: Nu mă, ho! Alo! Alo! Așezați-vă liniștiți!

Reporter: Se remarcă și o deosebire clară pe care o fac românii, între comunismul anilor 50 și regimul Ceaușescu, căruia îi acordă un anumit grad de indulgență.

Doctrina Ceaușescu era independența economică, politică și militară a României.

Reporter: Ceea ce numim de multe ori nostalgici după comunism sunt, de obicei, persoane trecute de o anumită vârstă:

Mădălin Hodor (istoric): „În cazul lor cred că explicația ține de mai multe chestiuni. În primul rând e vorba despre o cunoaștere precară a epocii respective. ”, explică istoricul Mădălin Hodor. „Este vorba despre oameni care au trăit bine încapsulați în anumite medii, care sunt legați de amintiri de tinerețe. Oamenii sunt predispuși ca în perioada de tinerețe să vadă lucrurile un pic mai optimist decât erau.”

Eram tineri. Era o stabilitate.

Mădălin Hodor: În al doilea rând, sunt foarte supărați pe perioada care a urmat după 1990. Cei mai mulți dintre ei nu au reușit să se adapteze noilor condiții. Au ieșit dintr-un sistem care controla absolut toate aspectele vieții, dar care oferea un iluzoriu confort, cel puțin în ceea ce privește locul de muncă, eventual locuința, școlarizarea, spitalul. 

Aveam unde să muncim. Am avut. Am venit de la țară și am avut o casă, un serviciu.

Mă numesc Florian Radu. Am 39 de ani și începând cu anul 2014 sunt secretar general al Partidului Comunist din România, partid care nu este înregistrat și care s-ar putea să ajungă chiar și în ilegalitate. 

Reporter: Lui Florian Radu nu i-a lipsit, niciodată, nimic. O spune chiar el, pentru a da la o parte orice discuție despre posibile frustrări care să-l fi adus spre zona de socialism. Și el este un nostalgic, însă de cu totul alt tip. Discutăm la o terasă. Eu beau cafea, el o băutură capitalistă carbogazoasă peste  care îmi amintesc că bunică-mea îndesa un șervețel, să mai am și mâine. Ce îi face așadar pe tineri să fie nostalgici? L-am întrebat, din nou,  pe istoricul Mădălin Hodor:

Mădălin Hodor: În cazul tinerilor este altceva. În primul rând cred că vorbim despre o mare doză de teribilism, aceea de a adopta niște idei sau ideologii care sunt contrare mainstream-ului. Genul acesta de idei de nișă, revoluționare aparent sunt prizate de o anumită zonă a tinerilor. În al doilea rând, din cauza unei precare culturi referitoare la ceea ce a însemnat regimul comunist în România.

Florian Radu: Sistemul capitalist a împărțit societatea într-unii care au și alții care au, într-unii care exploatează și alții care sunt exploatați. Acum ne acuză că suntem extremiști dacă vrem să schimbăm acest sistem.

Mădălin Hodor: Genul ăsta de viziune aparține unor cercuri restrânse, de nișă. 

Reporter: Câți ani ați prin de comunism?

Florian Radu: 9 ani și jumătate. Aveam 9 ani și jumătate când s-a prăbușit regimul comunist.

Reporter: Nu aveți acum libertăți la care țineți și pe care nu vreți să le pierdeți?

Florian Radu: Nu cred că mi-aș pierde nicio libertate în socialism. Socialismul nu mi-ar lua nicio libertate. Nu mi-ar lua libertatea de a îmbrăca în blugi, dar mi-ar lua libertatea de a mă droga, de a face scandaluri noaptea, de a asculta noaptea muzică la maxim. Avem un program atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Iar primul și primul lucru care e pe agendă, prioritatea numărul unu, este scoaterea țării din NATO și din UE. 

Reporter. De ce?

Florian Radu: Țara se depopulează. În ceea ce privește NATO, uitați cum se întorc aproape săptămânal tineri români din Afganistan în scaunul cu rotile. Nu este lupta noastră.

Mădălin Hodor: Nu văd o mare efervescență în ideea a acționa într-o zonă a comunismului. 

Reporter: Câți susținători aveți?

Florian Radu: Avem în jur de 45 de membrii și un număr de câteva zeci de simpatizanți, poate chiar sute. Nu am stat să număr simpatizanții.

Reporter: Nu este foarte puțin?

Florian Radu: Este foarte puțin, dar este mult decât în urmă cu câțiva ani.

Reporter: Scoaterea României din NATO și din Uniunea Europeană este un punct, mai departe, în plan intern?

Florian Radu: În plan intern, expropriatorii să fie expropriați, cum spune Marx. Asta înseamnă naționalizarea principalelor mijloace de producție. Vom naționaliza întreprinderile mari, întreprinderile aparținând capitalului străin le vom trece în proprietatea statului român, urmând ca apoi, treptat, să fie naționalizate și întreprinderile mai mici. Vom face iarăși cooperative meșteșugărești, cooperative de consum, așa cum existau pe vremea socialismului. Piața liberă este o junglă în care cel tare îl mănâncă pe cel slab. Poate este adevărat pentru lumea animală, dar societatea omenească nu trebuie să arate așa. Societatea omenească trebuie să asigure fiecărui om care muncește un trai decent.

Reporter: Cum vedeți România după 30 de ani de la revoluție?

Florian Radu: Văd că dispar copii de pe stradă. Nu o să treacă mult și o să dispară și adulți de pe stradă pentru a li se lua organele. Partea bună este că sistemul capitalist, până la urmă, se face de râs.

Mădălin Hodor: Din ce în ce mai mult societatea de bine din ce mai deschisă, din ce în ce mai permisivă, adoptă valori din ce în ce mai diverse. Oamenii acești care nu au capacitatea de a asimila în mod corect lucrurile au o reacție viscerală și în opoziție cu chestiunea asta. De aici apar discursurile anti europene, discursurile anti globalizare, discursurile care se bazează pe ideea că fiecare națiune trebuie să își găsească o identitate într-o lume care merge spre ideea concepte general valabile, nu aplicabile unei singure națiuni. Într-o democrație cum este a noastră, care totuși are 30 de ani, așa cu chiu, cu vai, dar de bine, de rău, există, nu văd un pericol în existența acestor discuții la nivel public. 

"Aoleu! Lăsați-mă în pace. Nu mă mai întrebați de comunism. Eu am 87 de ani și am trăit oroare. Nu aveai voie să miști nici capul, nici într-o parte, nici în alta. Nu se compară. Cred că toți ne-am făcut speranțe. "

Reporter: Și speranțele astea s-au adeverit?

"Da domnule, eu sunt mulțumită. "