Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Plimbare prin Paris pe timp de carantină (Galerie FOTO)

20200318_132421.jpg

Curtea Luvrului, acolo pe unde se intrà în celebrul muzeu, este pustie în a doua zi de carantinà din Franta, 18 martie 2020
Curtea Luvrului, acolo pe unde se intrà în celebrul muzeu, este pustie în a doua zi de carantinà din Franta, 18 martie 2020
Image source: 
Vasile Damian

Din cauza crizei coronavirus, de marți la prânz, populația Franței este în «confinement», adică în caratină, obligată să rămână în case. 24 de ore după intrarea în vigoare a interdicției de a circula – cu excepția cumpărăturilor de strictă necesitate și a medicamentelor, pentru a face puțin sport în jurul casei sau pentru a scoate câinele să-și facă nevoile – colegul nostru Vasile Damian a traversat Parisul pe bicicletă (jurnaliștii au voie să circule liber) pentru a face o serie de fotografii însoțite de următoarele comentarii.

Nu am trăit niciodată într-un oraș în carantină, nu am fost pus niciodată în carantină, nu știam până acum 48 de ore prea bine ce înseamnă carantina. După aproape trei decenii de viață pariziană, iată, am descoperit și acest lucru, semn că nu-i niciodată prea târziu ca să trăiești experiențe de inedite…

Place du Tertre sau "piata artistilor" cum a mai fost poreclit acest loc (Foto: Vasile Damian)

Statutul de jurnalist oferindu-mi avantajul (dreptul) de a putea circula (cât de cât) liber prin oraș, am cutreierat mai bine de două ore, în lung și lat, capitala Franței, călare pe bicicletă făcând aproape 20 de kilometri. Am descoperit, uluit, aș spune chiar speriat, un oraș pustiu, de nerecunoscut după doar două zile de carantină, «confinement » cum spun francezii.

Treptele care duc la biserica Sacré-Coeur sunt de obicei pline de lume (Foto: Vasile Damian)

Precizez de la bun început că forțele de ordine – pe jos, pe biciclete sau în mașini – erau atotprezente și puse pe «fapte mari». Am fost controlat de două ori (dar am trecut pe lângă vreo 10 baraje) și, recunosc, de vreo 3-4 ori m-am îndreptat eu spre polițiști ca să le cer informații.

Intrarea în Gara de nord, una dintre cele mai mari din Europa (Foto: Vasile Damian)

Mi-am început periplul pe butte Montmartre, la Sacré-Cœur, uriașa biserică din dealul cu același lume. Pe treptele care duc la lăcașul sfânt și în parcul din față, sunt de obicei zeci dacă nu sute și chiar mii de oameni în zilele însorite, precum cea de azi de la Paris. Eu nu am întâlnit decât 2-3 joggeri, tot atâția confrați jurnaliști plus o mână de trecători grăbiți…

Interiorul Gàrii de nord din Paris (Foto: Vasile Damian)

Mi-am continuat plimbarea pe Boulevard Magenta – unul dintre cele mai aglomerate ale Parisului, oră de vârf sau nu. Azi era pustiu, la fel și Gara de nord, una dintre cele mai mari gări din Europa. In afară de câțiva cerșetori aflați primprejurul impunătoarei clădiri, practic niciun călător. Trebuie spus că mersul trenurilor a fost puternic redus de două zile.

Bulevardul Sebastopol, colt cu Magenta, loc clasic de ambuteiaj în zilele normale (Foto: Vasile Damian)

Pustie era și enorma Place de la République, de obicei locul de întâlnire al miilor de manifestanți în momentul grevelor sau al protestelor sociale. Azi am văzut acolo – și dealtfel pe tot parcurusl meu – mai mulți polițiști decât civili…

Place de la République, locul de întâlnire tradional al manifestantilor parizieni (Foto: Vasile Damian)

In Place des Vosges - și în general în tot cartierul Marais, locul barurilor gay și al magazinelor evreiești - nici urmă de turist. Pe celebra Rue des Rosiers, presărată cu restaurante cușer și buticuri de suveniruri, singurii cu care am stat de vorbă au fost polițiștii. Au fost într-atât de amabil că m-au întrebat dacă vreau să-și aprindă girofarul de pe acoperișul mașinii ca să am ce fotografia… Am zis da și am făcut poza alăturată…

Masinà de politie cu girofarul aprins (la cererea mea) în cartierul Marais (Foto: Vasile Damian)

Au urmat malurile Senei și ele presărate cu 2-3 alergători. Contrast uriaș cu ziua de duminică când în același loc stăteau la soare, lipiți unul de altul, mii de parizieni. Totuși, cea mai impresionantă senzație am avut-o azi în curtea Luvrului, traversată în mod normal de sute de mașini și ocupată în rest de mii de turiști care stau la coadă ca să intre în incinta celui mai vizitat muzeu din lume. Azi, nici urmă de turist. Tot ce am zărit au fost trei paznici la intrarea în piramidă și un al 4-lea, cu câinele în lesă, mai într-o parte, la umbra clădirii….

Rue des Rosiers, stradà plinà cu restaurante si magazine evreiesti din Marais (Foto: Vasile Damian)

Am putut apoi, în premieră de când sunt la Paris, să fotografiez Rue de Rivoli, din mijloc și nu așteptând să se facă stopul roșu pentru mașini. M-am pus în mijlocul carosabilului fără probleme pentru că … nu venea nicio mașină din nicio parte !

Place des Vosges (Foto: Vasile Damian)

Nici după atentatele din ianuarie și noiembrie 2015 nu am văzut un Paris atât de mort, un oraș atât de gol de ai săi. Am trăit acum o senzație unică, extrem de bizară, în care liniștea parcă m-a speriat cel mai tare… Să auzi în plină zi, în plin Paris, la ora prânzului, păsări ciripind, pași pe trotuar și ventilatoare aflate la etajul 4 este ceva incredibil. A trebuit să vină criza coronavirusului și odată cu ea carantina impusă parizienilor pentru ca să trăiesc aceste momente de care nu o să-mi fie dor niciodată…

Rue de Rivoli, la nivelul muzeului Luvru (Foto: Vasile Damian)

Place de la Concorde (Foto: Vasile Damian)

Avenue des Champs-Elysées, vàzutà dinspre Place de la Concorde (Foto: Vasile Damian)

Place de l'Opéra. Aici, uneori nu reusesc sà trec nici màcar cu bicicleta, atâtea masini, camioane si autobuze sunt (Foto: Vasile Damian)

Malurile Senei, pustii într-o zi însorità (Foto: Vasile Damian)

Control de politie în Place de la République (Foto: Vasile Damian)

Dube de politie pe Rue de Rivoli, în dreptul Primàriei Parisului si a magazinului BHV (Foto: Vasile Damian)