
Reportaj RFI
Drepți între Popoare: 1. Regina Mamă Elena, salvatoarea evreilor din România
regina_elena.jpg

Memorialul Holocaustului de la Ierusalim, Yad Vashem, a acordat post mortem în 1993 titlul de Dreaptă între Popoare, Reginei Mamă Elena. Acest titlu se acordă ne-evreilor care au salvat viața unor evrei în timpului Holocaustului, punându-și propria viață în primejdie.
Regina Mamă Elena a intervenit personal pe lângă dictatorul fascist al României, Ion Antonescu, care în perioada 1940 – 1944 a introdus persecuții pe scară largă împotriva evreilor aflați sub administrație românească, care au dus la moartea a 280 – 380 mii evrei și 11 mii de romi.

“Am auzit că se întâmplă anumite lucruri cu evreii noștri la București, aici în țară, și aveam contact, și mama mea și cu mine, destul de des cu rabinul șef care era atunci la București, Alexandru Şafran, și ne explica puțin cam ce se întâmplă, cam ce are să se întâmple – cred că știa el mai multe lucruri –, și atunci mama mea s-a sesizat foarte tare pe toată chestiunea asta, și de la una, de la alta, ea a reușit față de Antonescu. Antonescu era un om destul de bizar în anumite lucruri, fiindcă făcea ce toată lumea știe, dar avea un fel de… cum să spun, un respect foarte adânc față de mama mea. Și ea a reușit, în cursul mai multor luni, să-l domolească în ceea ce făcea el cu evreii, și a reușit într-o bună măsură.”, spunea Regele Mihai într-un interviu din 2008.
"O mamă pentru evrei"
Rabinul Șafran (1910 – 2006) a fost cel care a propus acordarea titlului de Dreaptă între Popoare Reginei Mamă Elena, față de care a exprimat admirație și recunoștință.

“În acțiunea de salvare a populației evreiești din România, s-a distins în mod deosebit de mișcător Regina Mamă Elena. Cu multă duioșie, dar și cu multă energie, ea a răspuns apelurilor mele ca să obțină aprobarea guvernului român pentru trimiterea de ajutoare deportaților din Transnistria, pentru repatrierea orfanilor din Transnistria, și, în sfârșit, pentru evitarea deportării restului populației evreiești în Polonia. Regina Mamă a reușit în demersurile sale, cu devotament și cu sprijinul Majestății Sale, Regele Mihai. În urma propunerii mele, Yad Vashem de la Ierusalim a decernat postum Reginei Mamă prestigiosul titlu de Dreaptă între Popoare. Ea a fost o adevărată mamă pentru populația evreiască din România, populație crunt obidită în perioada Holocaustului.” a declarat rabinul Șafran într-un interviu la BBC în 1998.
Iritarea naziștilor
Acțiunile Reginei Mamă Elena au fost observate și au iritat aliatul lui Antonescu, Germania Nazistă. Trimisul lui Adolf Hitler în România pentru problema evreiască, Gustav Richter, scria superiorilor săi la 30 octombrie 1942:
“Mama i-a spus regelui că este o rușine ce se întâmplă cu oamenii în această țară și că ea nu mai poate suporta în continuare, cu atât mai mult cu cât regele fiul ei și numele său vor fi mereu legate în istoria României de crimele comise împotriva evreilor, iar domnia sa va fi numită a lui “Mihai cel Cumplit”. Ea i-a pus foarte serios în vedere regelui că, dacă deportările nu sunt imediat sistate, va părăsi țara. Drept urmare, regele i-a telefonat numaidecât prim-ministrului Mihai Antonescu și, în consecință, a avut loc un Consiliu de Miniștri, în urma căruia nu numai că arestații au fost eliberați, dar s-a dat și un comunicat al Președinției.”

Cu numai trei luni înaintea acestui mesaj, Antonescu acceptase predarea tuturor evreilor care nu fuseseră deportați, din Regat și sudul Transilvaniei, Germaniei naziste pentru a fi deportați în lagărul de exterminare de la Belzec, din Polonia. În vara lui 1942, Antonescu s-a răzgândit și a oprit deportările.
După război, sub regimul comunist, Holocaustul din România a devenit un subiect tabu și rolul Reginei Mamă Elena în salvarea evreilor a căzut în uitare, până la începutul anului 1989 când un evreu originar din România a început un demers pentru cinstirea memoriei ei.
“Din câte știu eu, a fost un profesor român-evreu, Emil Simiu mi se pare că-l cheamă, pe care l-am întâlnit când am fost în America, la Washington. Și el mi-a spus de atunci deja, nu mai țin eu minte în care an, că el a început deja să facă o întreagă documentație și să facă presiuni în Israel ca să se recunoască ce a făcut ea pentru evrei. Știu că au fost, din câte am auzit, o grămadă de controverse de la anumite persoane în Israel, care nu prea erau convinse. Dar el, nu știu cum, a reușit. și-a adus chiar documente de-aici, probabil, sau din altă parte, cu Eichmann, când a venit el aici. Așa am aflat eu – nu știam înainte, că Antonescu nu era să ne spună nouă… și n-a rămas, a fost grație lui că s-a făcut până la urmă, și a acceptat. Și atunci am fost invitat oficial la ambasada Israelului de la Berna, unde s-a făcut o mică ceremonie cu documentul, pe care-l am și acum, în limba lor și pe franțuzește, aceeași pagină dublă, cu toată declarația și ce a făcut el.” spune Regele Mihai.
Demers dificil la Yad Vashem
Inginerul Emil Simiu, azi în vârstă de 87 de ani, care trăiește într-o suburbie a capitalei federale a SUA, a fost cel care în 1989 i-a propus Rabinului Șafran inițierea demersului de acordare a titlului de Dreaptă între popoare Reginei Mamă Elena. Au urmat patru ani de corespondențe, memorii și intervenții care s-au izbit de opoziție la Yad Vashem.

“Opoziția nu a venit atât din partea Memorialului Holocaustului, cât a unui birocrat care era șef al diviziei a Drepților între Popoare, Mordecai Paldiel. Obiecția lui era că Regina Mamă Elena nu și-a riscat viața, deși a fost o femeie cumsecade.
I-am atras atenția lui Paldiel că el însuși a insistat să fie onorați cu acest titlu doi belgieni, funcționari publici ai administrației publice sub ocupația nazistă, care au reușit să-i scoată de pe o listă de deportări doi evrei belgieni. Ca funcționari publici ai administrației belgiene ei erau protejați, nu erau în primejdie de moarte. A fost un precedent care l-a lăsat pe Paldiel cu gura căscată, dar el tot n-a cedat.”, povestește Emil Simiu, care adaugă că în scrisorile sale către Yad Vashem a citat un fragment din memoriile ambasadorului Italiei la București din vremea războiului, Renato Bova Scopa, care menționa o scrisoare a lui Hitler către Antonescu în care îi sugera chiar lichidarea Reginei Mamă Elena pentru demersurile ei în vederea salvării evreilor din România.
Momentul decisiv în întregul demers de patru ani a fost întocmirea unui memoriu către Yad Vashem de către Emil Simiu, care a trimis o copie și Regelui Mihai.
“Regele Mihai mi-a spus ulterior că a trimis o copie a acelui memoriu rudei sale prin alianță, Regele Spaniei, Juan Carlos și a făcut acest lucru în 1991, în perioada în care a avut loc la Madrid prima conferință de pace dintre Israel și arabi. Ministrul de externe al Israelului la acea vreme era Shlomo Ben Ami, despre care am înțeles de la Regele Mihai că a fost favorabil decernării acestui titlu Reginei Mamă Elena și ar fi recomandat acest lucru la Yad Vashem. Recomandarea nu a fost un ordin al guvernului israelian, dar a ajutat.”, spune Emil Simiu.
Cinstită în Israel, aproape deloc în România
Regina Mamă Elena a primit titlul de Dreaptă între Popoare pe 11 martie 1993, una dintre cele 69 de persoane din România care au fost decorate cu această înaltă distincție. La Yad Vashem a fost plantat un arbore în memoria ei, așa cum se procedează cu fiecare dintre cei aproape 28.000 de Drepți între Popoare.

În România există o singură stradă cu numele de regina Elena, în comuna 1 Decembrie din județul Ilfov, aceeași comună unde recent consiliul local a votat cu 9 – 6 schimbarea numelui străzii Ion Antonescu, un nume care prin lege nu poate fi atribuit unei străzi.
Dar memoria Reginei Mamă, o eroină a poporului evreu, este aproape inexistentă în România, în comparație cu aceea a lui Antonescu, cel care a trimis la moarte sute de mii de evrei și pe care mulți români îl consideră în continuare un erou național.
(Va urma)