Mircea Dan Bob, profesor universitar: Şi în codul civil actual, codul lui Napoleon stă la bază

Mircea Dan BOB: Acesta este paradoxul. Peste totul unde codul civil francez sau codul lui Napoleon din 1804, așa cum se numește, a fost înscăunat, s-a datorat cuceririlor militare. Iată că aici în Vechiul Regat, pe teritoriul principatelor unificate niciodată nu au ajuns armatele lui Napoleon și totuși, codul este și astăzi cea mai influentă dispoziție legislativă. Totul s-a datorat influenței generale a culturii și societății franceze asupra României moderne. Nu are rost să insist asupra chestiunilor generale. Le cunoaștem. Istoricii sunt mai competenți. Dar în domeniul juridic trebuie să știți că numărul studenților români la Paris a fost întotdeauna foarte mare. Prima femeie care și-a luat doctoratul în drept la Paris a fost Sarmiza Bilcescu în 1887. Și astăzi dacă mergem la Biblioteca Cujas, veți vedea la fișierul tezelor vechi că majoritatea străinilor care au susținut teze acolo sunt români. Asta este dimensiunea influenței juridice franceze foarte sintetic luată. Detaliile sunt extrem de numeroase.

Profesorul Mircea Dan Bob în biroul sàu de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, mai 2021.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

Vasile DAMIAN: Cine a venit cu ideea de a se inspira din acest cod al lui Napoleon? Cum s-a petrecut? S-a implementat în 1864.

M.D.B: Redactarea sa a început la ordinul lui Cuza în 1859. Au fost două etape de lucru. După lovitura de stat din 1862 a fost o nouă comisie. Au terminat în 1864. Iar la 1 decembrie 1865 a intrat în vigoare. Totul s-a datorat prestigiului codului și evident, influenței politice și militare a Franței. La momentul respectiv Parisul era orașul lumină. Nu are rost să justificăm. Denumirea spune totul. Până în 1930 Facultatea de drept a Sorbonei era cotată ca fiind cea mai bună facultate de drept din lume. Este clară adresa la care se duceau tinerii juriști români. Datorită acestei influențe și datorită intereselor politice, pentru că nu trebuie să uităm că orice cod, orice lege este și un gest politic, a fost adoptat modelul francez. Acest cod al lui Napoleon a fost primul cod civil, prima codificare complexă și de o asemenea calitate în spațiul european de la Iustinian încoace. Au mai fost și alte codificări și în alte spații și în alte regiuni din Europa occidentală, dar de fapt, francezii prin codul lui Napoleon au reinventat și au repus pe baze moderne dreptul civil în Europa și implicit în lume, prin radierea acestui cod și pe alte continente, nu numai la nivel european.

V.D: Cum a evoluat această influență? Ce s-a întâmplat în perioada comunistă cu acest cod civil?

M.D.B: Ca să înțelegeți ce s-a întâmplat vă voi da câteva detalii până la perioada comunistă. Sunt importante apropo de ce m-aţi întrebat referitor la intrarea în vigoare a codului. Lucrul în comisie a început în 1859 în sensul că Cuza a numit o comisie care, în primul rând, a tradus integral codul lui Napoleon. După care s-a pus problema să lucreze pe el. După lovitura de stat a numit o nouă comisie. Lui Cuza i-a venit o idee „năstrușnică”, în sensul că le-a spus să nu mai ia ca exemplu codul lui Napoleon, ci codul civil italian, care și el era făcut tot după codul lui Napoleon, dar într-o formă mai modernizată și care a intrat un an mai târziu în vigoare. Comisia a ignorat recomandarea lui Cuza și a  spus că merge pe codul lui Napoleon, ceea ce s-a și întâmplat. În final, codul nostru civil, care a fost în vigoare până la 1 octombrie 2011, a fost o versiune 70% traducere integrală, fidelă a codului lui Napoleon, iar restul câteva alte influențe din vechiul drept românesc, ceva din legea ipotecară belgiană și câteva dispoziții succesorale din codul civil italian. Acest cod a rămas în vigoare fără a fi modificat deoarece diversele proiecte au eșuat fie datorită abdicării regelui Carol al II-lea, care dăduse codul civil Carol al II-lea din 1940, fie datorită altor circumstanțe pe care nu mai insist. Acest cod a rezistat și în perioada comunistă printr-un mare noroc, pot să spun. Este și un motiv de mândrie din acest punct de vedere. Suntem singura țară fostă socialistă care în decembrie 1989 ne-am prezentat cu vechiul cod civil „burghez și retrograd”. A fost un cod care a reușit să supraviețuiască și unor vremuri în care spiritul ideologic era diferit de cel care guvernase redactarea codului lui Napoleon. Pe de altă parte, ca un paradox, în decembrie 1989 dacă voiai să regăsești codul lui Napoleon în versiunea sa originală, nu te duceai în Franța. Din 1948 până în 1989 francezii nu au stat pe loc. Fie te duceai în România, fie în Louisiana, unde codul nu s-a schimbat. Acolo găseai o versiune cât mai apropiată de codul lui Napoleon. Acesta este al doilea paradox al evoluției codului.

Editie a "Explicatilor Codului Civil" francez de V. Marcadé aflate în biblioteca prof. univ. Mircea Dan Bob.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

V.D: Nicolae Titulescu spunea că acest cod a instituit în dreptul românesc o profundă revoluție a moravurilor juridice. Ce înțelegea el prin revoluție? Ce ne putem imagina?

M.D.B: Foarte bine că l-ați adus în discuție pe Titulescu. Toată lumea îl cunoaște ca diplomat, dar el a fost profesor de drept civil printre altele. Totul pornește de la o chestiune. Cuza l-a pus în vigoare la 1 decembrie 1865, dar în realitate a fost o formă de fond. E o teorie pe care o cunoaștem. Maiorescu și trupa lui o acreditau. De fapt, el s-a împământenit cel mai devreme la sfârșitul primului război mondial. Atunci putem spune că a devenit un cod împământenit, naționalizat, înțeles. În ceea ce îl privește pe Titulescu, acesta avea dreptate pentru că până și Maiorescu, autorul teoriei formelor fără fond nota în jurnalul său, pe care l-am citit pe când eram student, nu cu referire la codul civil, ci în ceea ce privește Constituția din 1866, că acea constituție e una prea avansată, o formă fără fond raportată la stadiul, moralul societății românești din secolul al XIX-lea. Da, era. Dar în perspectivă ea va contribui decisiv la avansul instituțiilor, moravurilor și inclusiv la ratrapajul care se lansase în societatea românească. Categoric da. Dacă până și Maiorescu, autorul teoriei formelor fără fond a spus că s-a întâmplat acest lucru, ca răspuns la întrebarea dumneavoastră este un da foarte mare.

V.D: Ați amintit că România are un nou cod civil din 2011. A mai rămas ceva din codul lui Napoleon în codul civil român de astăzi?

M.D.B: Fără îndoială, să ne înțelegem. Așa zisul nou cod civil din 2011 este de fapt o versiune actualizată, revizuită, modernizată a rădăcinii franceze care persistă. Am fost membru al acelei comisii. Am lucrat în două din cele trei etape la redactarea codului. Vă pot spune că s-a lucrat pornind din etapa 1999 – 2000 cu cei din Québec. Cei din Québec își modernizaseră vechiul cod civil al Canadei de jos din 1866 în actualul cod civil al Québec-ului, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. S-a făcut această opțiune pentru că la momentul respectiv, în 1999, domnul profesor Valeriu Stoica și președintele Constantinescu au ajuns la concluzia că trebuie să ne uităm la un cod care este bazat pe rădăcina codului lui Napoleon și care este cel mai modern în raport cu sfârșitul anilor 1990. Ca urmare și în codul actual, deși există, nu mai avem o influență franceză majoritară. Codul lui Napoleon este încă la bază. Baza a fost avansul doctrinei și a jurisprudenței române și franceze comparate.

"Explicatiunea teoreticà si practicà a dreptului civil român" de D. Alexandresco, biblioteca prof. univ. Mircea Dan Bob.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

V.D: Spuneam că au trecut 200 de ani de la moartea lui Napoleon. Cum se face că dumneavoastră sunteți pasionat de codul lui Napoleon? Ce a făcut că v-ați interesat de asta și nu de altceva?

M.D.B: Sunt mai multe motive. Fără a fi legat de Napoleon, întotdeauna mi-a plăcut limba franceză. De asemenea, eu lucrez în succesiuni, domeniu care este cel mai stabil, cel mai liniștit nu numai în dreptul nostru, ci în tot dreptul comparat. Practic aici lucrurile de la codul lui Napoleon încoace nu s-au schimbat decât sub un singur aspect, restul nu s-a schimbat în mod fundamental. Mai este o chestiune. Așa cum discutam anterior, noi aici avem o asociație, Asociația « Henri Capitant des amis de la culture juridique française », înființată la Cluj în 1937 și care poartă numele unui profesor important, Henri Capitant, pe vremea respectivă la Sorbona. În perioada comunistă această asociație a avut o sincopă implicită, dar după 2002 am restabilit-o. Puteți găsi site-ul pe internet. Avem congrese anuale. Avem și congrese naționale și internaționale. Activez în această privință fiind președintele asociației. Colaborăm foarte bine, mai ales cu colegii de la București și de la Timișoara. Ducem mai departe o rădăcină de care considerăm că nu ne putem desprinde, venită din cauza lui Napoleon.