La Paris s-a inaugurat o piaţă în memoria celor care s-au luptat cu boala SIDA (Reportaj FOTO & AUDIO)

Denumirea de „Piaţă a combatantelor şi combatanţilor bolii SIDA” are o explicaţie simplă. Numind-o astfel, Primăria Parisului – unde atribuirea acestui loc a fost votată în unanimitate, adică atât de majoritatea de stânga cât şi de opoziţia de centru-dreapta – a dorit să aducă un omagiu nu doar morţilor de SIDA sau persoanelor care trăiesc cu virusul HIV dar şi personalului medical, oamenilor de ştiinţă, asociaţilor şi militanţilor, celebri sau anonimi, care s-au implicat în lupta contra acestei boli.

Parisul, ca şi Londra, a fost unul dintre cele mai afectate oraşe europene de epidemia de SIDAşi asta încă de la începutul anilor 80. Astfel, între anii 1989 şi 1996, 10.000 de parizieni au murit de SIDA. „Inaugurăm această piaţă pentru că oraşul nostru are o istorie aparte cu lupta contra bolii SIDA. De mai mulţi ani, Parisul vrea să dea o vizibilitate maximă celor care au făcut istorie. Parisul nu ar fi oraşul care este azi fără aceste combatante şi combatanţi. Aţi luptat pentru a apăra valori care azi ne unesc. Inscriindu-le numele pe o placă, ancorăm pe veci lupta acestor militanţi în istoria noastră comună” spunea Anne Hidalgo, primăriţa Parisului, la inaugurarea oficială.

Actrita, cântàreata si militanta anti-SIDA Line Renaud, la inaugurarea noii piete.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

Una dintre primele personalităţi care s-au implicat în combaterea bolii SIDA a fost Line Renaud. Cântăreaţa şi actriţa franceză a fost şi ea prezentă la ceremonie, în ciuda vârstei sale înaintate – 93 de ani. „Lupta contra bolii SIDA am început-o foarte devreme, în 1985 când eram încă în SUA. Primul deces din anturajul meu a fost un amic francez care trăia la Los Angeles. Am intuit că ceea ce se întâmpla în America va traversa repere oceanul. Au trecut de atunci 35 de ani dar voi merge până la capăt, până când vom câştiga această luptă pentru că într-o bună zi vom învinge” afirmă Line Renaud.

La sfârşitul ceremoniei, l-am luat deoparte pe Ariel Weil, primarul de Paris Centre, adică al primelor 4 arondisemente ale capitalei, acolo unde se află Le Marais, cartierul istoric şi emblematic al comunităţii LGBT. „Le Marais a fost un loc festiv dar totodată şi de doliu. Intr-o vreme, vedeai pe străzi bolnavi de SIDA care nu erau deloc ajutaţi sau trataţi. A fost însă şi un loc al luptelor. Aici s-a creat asociaţia AIDES de către Daniel Defert, iubitul celebrului filosof Michel Foucault, mort de Sida în 1984. AIDES a fost şi este extrem de importantă şi azi, conlucrăm zilnic cu asociaţia care are mai multe adrese aici, în centrul Parisului. Tinând cont de această proximitate, era normal ca placa în memoria combatantelor şi combatanţilor bolii SIDA să fie aici unde aceşti oameni s-au implicat atât de mult” ne spune edilul centrului capitalei franceze.

Un patchwork în memoria celor morti de SIDA a fost prezentat la cereminie.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

In ciuda unei ploi mărunte care s-a abătut asupra Parisului în această zi de întâi decembrie, mulţi militanţi asociativi au venit să asiste la dezvelirea plăcii cu numele noii pieţe. „Această pandemie a făcut totuşi peste 32 de milioane de morţi în lumea întreagă, mai există vreo 40 de milioane care trăiesc cu virusul. Este mai departe o boală foarte stigmatizantă. Se spune că e boala pederaştilor şi a toxicomanilor dar nu e chiar aşa. E totodată importantă această inaugurare ca să ne reamintim de cei care nu mai sunt printre noi dar care s-au luptat pentru ca azi să avem tratamente şi să putem trăi cu boala” ne spune Mathieu, militant asociativ şi bolnav de Sida.

Prietenul lui Mathieu, Jean-René, ne spune că „a dezveli o astfel de placă în memoria celor care s-au bătut cu boala contribuie şi la transmiterea către noile generaţii. Dacă azi ne putem trăi homosexualitatea de o manieră normală, dacă ne putem plimba de mână fără a avea prea multe probleme, pe vremuri am luptat ca să ajungem aici. Nu spun că nu sunt şi azi situaţii dificile, agresiuni şamd., dar azi e mai uşor să-ţi trăieşti homosexualitatea decât acum 20 de ani. Oamenii acceptă mai uşor azi ca doi băieţi sau două fete sau o persoană transgender să poată trăi liniştiţi ceea ce au chef să trăiască” e de părere Jean-René.

Mathieu si Jean-René, bolnavi de SIDA si militanti asociativi de mai bine de 30 de ani.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

Mă întorc din nou spre Mathieu şi îl întreb dacă această recunoaştere, practic 4 decenii după declanşarea epidemiei de SIDA, nu vine cam târziu. „Ba da, vine prea târziu recunoaşterea. Există alte oraşe în lume precum Montréal, Berlin, Toronto, New York şi San Francisco care demult au nu doar o piaţă dar şi un memorial unde oamenii pot veni ca să se reculeagă. Am spus-o dealtfel Primăriei Parisului că pentru noi, o placă nu este suficientă ci e doar prima etapă. Ne-am dori un monument şi un centru de arhive dedicat bolii SIDA pentru a aceşti oameni să nu fi murit degeaba”.

De notat că la inaugurarea „pieţei combatantelor şi combatanţilor bolii SIDA” a fost prezent şi Jean-Luc Romero-Michel primar-adjunct al Parisului, însărcinat cu combaterea discriminărilor şi primul om politic francez care şi-a dezvăluit seropozitivitatea, acum aproape două decenii.