Bogdanovka, 21 decembrie 1941: Începutul celui mai mare masacru al Holocaustului prin gloanțe (1) Mărturii ale supraviețuitorilor

În lagărul de la Bogdanovka, o fostă gospodărie de stat din Ucraina sovietică situat pe malul vestic al râului Bug, în grajduri de porci dezafectate erau înghesuiți zeci de mii de evrei localnici, deportați de la Odessa sau din Basarabia.

 Esther Gelbelman era o evreică de 14 ani originară din Chișinău, deportată acolo cu mama ei, cu fratele mai mare și cu fratele ei geamăn. În 1988 mărturia ei a fost înregistrată de Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim.  

“L-au ucis pe fratele meu mare chiar lângă mine. Avea 21 de ani, voia să ia niște argint, aur, apăruseră niște zvonuri că oricine dă argint sau aur va fi lăsat să muncească. El a ieșit din grup și le-a dat ucigașilor aurul. Cineva a crezut că vrea să evadeze și l-a împușcat de la o anumită distanță. Glonțul l-a lovit în tâmplă. Am adus o poză de-a lui. El a căzut lângă noi. Prietena fratelui meu era acolo, avea 19 ani. Noi am stat acolo și am privit, iar această fată ne-a luat pe noi copiii, cu fețele lipite de trupul ei, iar ea spunea “Șșșșș, nu țipați că ne omoară.

Ce s-a întâmplat acolo? Erau soldați români cu puști, opt soldați pe un rând. Din șirul de oameni care stăteau acolo au luat opt oameni, copii, femei, bărbați și i-au înșirat pe marginea gropii, înăuntru ardea focul și i-au omorât, i-au împușcat de la un metru distanță.

Erau acolo munți de haine și acești munți i-au luat de la oameni, fiecare avea câte o traistă mică. Nimeni nu știa unde merge. Stăteam într-un loc unde era ca un parc. Iar pe partea cealaltă a parcului era o groapă. Cei care stăteau pe o parte nu știau că oamenii erau uciși pe cealaltă parte, așa că ei duceau haine și tot ce mai aveau cu ei. Totul le-a fost luat, erau femei care lucrau acolo. Am lucrat lângă groapa aceea vreo lună lângă mormanele de haine pe care ei le jefuiau.

Una dintre fete a făcut temperatură trei zile mai târziu. Dimineața mi-a spus: nu merg nicăieri sunt bolnavă. Am ridicat-o și am tras-o cu forța până la acel deal. Am ridicat-o lângă haine și i-am spus: lucrează în continuare, nu mă lăsa singură. Nu știu cum m-am întors în altă direcție și dintr-o dată am văzut-o stând în fața unui ofițer spunând: ‘Sunt bolnavă. Am febră. Nu pot lucra. Lasă-mă să mă întorc acasă’. El i-a răspuns: ‘Ești bolnavă, spui? Noi n-aven nevoie de oameni bolnavi, avem nevoie de oameni sănătoși care să lucreze’. Și atunci a scos un pistol din buzunar, ea stătea la o jumătate de metru în fața lui, el împușcat-o în cap și ea a căzut lângă el’ ” povestea Esther Gelbelman în 1988.

48.000 de evrei masacrați

Ea s-a numărat printre cei circa 120 de supraviețuitori ai masacrului și în cartea “Evrei, treceți Nistrul” scrisă de Sonia Palty și publicată în Israel în 1989, Esther Gelbelman povestește cu amănunte cum în aceeași zi pe lângă fratele mai mare i-au fost omorâți atât mama, cât și fratele geamăn.

În această râpă la Bogdanovka au fost uciși zeci de mii de evrei începând cu 21 decembrie 1941

Sursa imaginii: 

Yad Vashem - Memorialul Holocaustului, Ierusalim

Sonia Palty a făcut ea însăși parte dintr-un lot de 284 de evrei bucureșteni deportați în Transnistria și a ajuns la Bogdanovka în ianuarie 1943.

“Atunci am fost luată de mână de o fetiță, Esther Gelbelman, care avea cu un an mai mult decât mine și ea mi-a arătat râpa unde au fost uciși evreii. Ea a pierdut un frate mai mare de 21 de ani, un frate geamăn și mama ei, cu toții uciși în fața ei. Râpa era aproape toată acoperită cu zăpadă. Din zăpadă ieșea câte un os de la picior, un os la o mână. Imaginile astea îmi apar și astăzi în coșmaruri.” povestea ea în cadrul unui documentar BBC difuzat în 1998.

Potrivit Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” la Bogdanovka au fost uciși în perioada 21 decembrie 1941 – 8 ianuarie 1942 un număr de 48.000 de evrei. Potrivit Yad Vashem acest număr a fost de 56.000, ceea ce îl face cel mai mare masacru al Holocaustului prin gloanțe, peste Babi Yar, în suburbiile Kiev-ului comis de naziști pe 29 și 30 septembrie 1941 – 33.771 de evrei uciși și Odessa, 22 – 25 octombrie 1941, unde armata română a ucis circa 26.000 de evrei.

Care au fost motivele declanșării masacrului, cum s-a desfășurat și cine au fost făptașii, în episodul al doilea, ce va fi difuzat pe 22 decembrie la 8:50 ora României.