Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


La Timișoara, badnjak-ul a prevestit un an mai bun. E Crăciunul sârbesc

img_9324.jpg

Badnjak-ul se aprinde în fiecare an, de Crăciunul pe rit vechi, la Catedrala Ortodoxă Sârbă din Timișoara
Sursa imaginii: 
Otilia Ghitescu / RFI România

Va fi un an mai bun. Cel puțin așa a „prevestit” stejarul aprins, așa cum cere tradiția, în curtea Catedralei Ortodoxe Sârbe din Timișoara. Flăcările au fost înalte, cu multe scântei, semn că se va împrăștia răul. Pentru ortodocșii de rit vechi, acesta este începutul sărbătorilor de iarnă: azi e prima zi de Crăciun.

Srecan Božič!  Hristos se rodi! Sau Crăciun fericit! Hristos s-a născut! Sunt urările care se aud, în această dimineață, în multe gospodării din vestul României. Ortodocșii de rit vechi sărbătoresc Crăciunul, iar sârbii din Timișoara s-au pregătit, și în acest an, așa cum trebuie. În curtea Catedralei Ortodoxe Sârbeşti din Piaţa Unirii s-a aprins, joi seară, de Ajun, tradiționalul badnjak. 

Stejarul, sau badnjak-ul, simbolizează lemnul adus de păstori și aprins de Iosif pentru a-l încălzi pe Pruncul Sfânt. Cu cât sunt mai înalte flăcările și cu cât sunt mai multe scântei, cu atât mai bun va fi anul care stă să înceapă. Cei care au asistat joi seară la aprinderea stejarului s-au bucurat, fiindcă focul a dogorit din plin. Anul care vine va fi bun și roditor, pentru că flacăra a fost puternică.

 

 

„Obiceiul la sârbi este să dai foc la badnjak și, cu cât e mai mare focul, cu atât e mai prosper anul. Câte scântei ies, cu câte scântei mai multe ies, cu atât mai mult se duce răul din an. Sperăm să avem un an bun anul ăsta (...) Anul ăsta cel mai mare, înseamnă că va trebui după toate astea, să fie cel mai bun an. Dar cred că celălalt are să fie cel mai bun (...) Stejar, ăsta e un simbol, cel puțin la sârbi, simbolul nostru, lemn tare, puternic”, spun oamenii aflați în curtea catedralei sârbe.

Ei au intrat apoi la slujbă, de unde au plecat cu legături din crenguţe de stejar cu paie, pe care le-au dus acasă, să-i țină în putere până la Crăciunul viitor.

De pe masa de Crăciun a sârbilor nu lipsește niciodată cesniţa, în care se pune întotdeauna un bănuț. Cesnița e o plăcintă în straturi, cu foi, multă nucă și miere. Pe vremuri, aluatul se făcea în casă. Acum, e bun și cel care se găsește gata preparat. „Se mai păstrează (tradițiile - n.r.), dar mai mult la sate, unde oamenii au mai mult timp să facă cesniță, masa de Crăciun tradițională. La oraș este puțin mai dificil. Acum mâncăm la supermarket, la fastfood, încet-încet dispar aceste tradiții, din păcate. Cesnița vine de la… e ideea de a împărți, ea se împarte în mai multe bucăți, ca o pască românească, și fiecare plăcintă, fiecare tavă, are un bănuț care dacă este extras de cel norocos se spune că avea noroc tot anul. Bunica mea îmi păstra partea cu bănuțul, fie punea în fiecare bucățică de plăcintă câte un bănuț, astfel ca nimeni să nu fie lăsat pe dinafară sau să fie supărat că n-a prins un bănuț”, explică Deian Onici. 

Dacă nu e cesniță pe masă, nu e Crăciun. Ea se taie și se împarte după un ritual care se păstrează cu strictețe din generație în generație. Adriana Luchin, o sârboaică din orașul Sânnicolau Mare, ne spune cum se face: „Cesnița este o prăjitură simbolică, ritualică, care nu se taie în orice moment al Crăciunului, ci doar după masa de Crăciun (…) Nu lipsește de asemenea banul în cesniță, întotdeauna se aruncă un ban. Cesnița se face pe foi subțiri, nucă, stafide, foi subțiri, nucă, stafide, se pune banul și în bucata persoanei care primește banul va avea multă sănătate în acel an. Ea se împarte simbolic, în sensul că o taie întotdeauna după masa de prânz gazda casei, bărbatul casei, și se împarte în primul rând, prima felie aparține casei, a doua aparține vântului, a treia felie aparține polojnicului, adică prima persoană de sex masculin care îți intră în dimineața de Ajun în casă. Iar apoi cesnița se împarte în funcție de vârstă”.

Cesnița de Voivodina, pregătită în bucătăriile din vestul României, e un pic altfel decât ce veți găsi în alte părți ale Serbiei.

 „Deasupra Dunării, sârbii din zona Voivodina fac un fel de cesniță, gen hai să spunem asemănător baclavalei, cu nucă, iar cei din sud de Dunăre nu fac așa cesnița, ci o fac o pâine frământată, din aluat, împletită (…) Când dăm noi, ca străini, pe Google, cesniță, întotdeauna vă va apărea un colac, pentru că este mai comun în Serbia acel tip de cesniță. Așa îi și spune, cesniță de Voivodina, tradițional pentru timișoreni, e asta”, continuă Adriana Luchin.

Pentru ortodocșii de rit vechi,  acesta a fost doar începutul sărbătorilor de iarnă. Ei vor intra în noul an în 13 ianuarie, iar apoi, în19 ianuarie, vor celebra Boboteaza. Sezonul se încheie, cel puțin în cazul sârbilor, în 27 ianuarie, când este celebrat Sveti Sava - Sfântul Sava, sărbătoare a minorităţii sârbe din România, instituită prin lege.