
Reportaj RFI
Micul Prinţ, onorat regeşte de Muzeul artelor decorative din Paris (Reportaj FOTO)
20220320_170233.jpg

Micul Prinţ, iniţial menită să fie un basm pentru copii înainte de a deveni o operă poetico-filosofică, a fost tradus în aproape 500 de limbi şi dialecte din lumea întreagă. Din acest punct de vedere este şi azi, 8 decenii după apariţia sa editorială, a doua cea mai tradusă carte din lume după Biblie.

Povestea Micului Prinţ a fost scrisă în timpul exilului new-yorkez al lui Antoine de Saint-Exupéry, între anii 1940 şi 1943, şi publicată pentru prima dată în aprilie 1943 în SUA, concomitent în franceză şi engleză.
Expoziţia de la Muzeul artelor decorative din Paris propune un parcurs cronologic foarte bine documentat. In primele două săli pot fi astfel citite multe dintre scrisorile pe care i le-a trimis viitorul scriitor-pilot mamei sale cu care întreţinea o relaţie foarte apropiată. Se regăsesc tot aici imagini şi momente ale copilăriei lui Antoine de Saint-Exupéry, o copilărie care va influenţa mult povestea Micului Prinţ.
Curatorii expoziţiei au dorit apoi să facă legătura între idealul umanist al autorului şi angajamentul său ca aviator. Mai întâi pilot de cursă lungă pentru compania Aéropostale, apoi militar, în al doilea război mondial, ocazie cu care îşi va pierde dealtfel viaţa Antoine de Saint-Exupéry. Toate aventurile şi experienţele sale de aviator au alimentat o serie de romane ale lui Saint-Ex – Courrier Sud, Vol de Nuit şi Terre des Hommes.
O altă puternică sursă de inspiraţie pentru Micul Prinţ, ilustrată în a treia sală a expoziţiei, este accidentul pe care Antoine de Saint-Exupéry şi mecanicul său l-au trăit în decembrie 1935. Vrând să bată un record de viteză pe ruta Paris-Saigon – azi oraşul vietnamez Ho Chi Minh - cei doi se lovesc de o dună din deşertul egiptean şi se prăbuşesc cu avionul. După trei zile fără apă şi mâncare, cei doi sunt salvaţi de nişte beduini.
Aviatorul şi Micul Prinţ fac cunoştinţă în jurul desenului. „Vă rog frumos...desenează-mi o oaie” îi spune Micul Prinţ aviatorului. Această căutare a definirii personajului principal este ilustrată în expoziţie cu o serie de desene şi schiţe pregătitoare.
La începutul celui de-al doilea război mondial, Saint-Ex va ieşi la lupte cu avionul său până la armistiţiul din iunie 1940. Decepţionat, aviatorul-scriitor pleacă în SUA pentru a-i convinge pe americani să intre în război contra Germaniei naziste. In paralel, continuă să scrie şi să trimită la tipar diverse manuscrise. Intrigaţi de desenele pe care scriitorul le făcea de-a lungul paginilor, editorii americani îi propun lui Antoine de Saint-Exupéry să scrie o carte ilustrată pentru copii. Zis şi făcut. Iniţial prevăzut să iasă în librării pentru Crăciunul anului 1942, cartea apare ceva mai târziu, în aprilie 43, atât în franceză cât şi în engleză. De abia după război, în 1946, Micul Prinţ este publicat şi în Franţa de editura Gallimard.
Punctul culminant al expoziţiei actuale la Paris sunt cele câteva pagini – 30 dintr-un total de 140 – ale manuscrisului original. Pentru prima dată, Morgan Library & Museum din New York a acceptat să arate publicului francez aceste pagini ale capodoperei lui Saint-Ex. Toate sunt însoţite de schiţe şi acuarele pregătitoare la fel de inedite pentru ochii francezilor.





In penultima sală a expoziţiei ne este reamintită pasiunea şi abnegaţia pilotului Antoine de Saint-Exupéry. De cum i-a ieşit cartea-vedetă pe piaţă, scriitorul pleacă spre Alger pentru a se înrola în Armata liberă. La bordul unui Lockheed P-38 Lightning decolat de pe un aeroport din Corsica, Antoine de Saint-Exupéry este doborât în ziua de 31 iulie 1944 pe când se afla în misiune, undeva în largul oraşului-port Marsilia.

De când a fost publicat pentru prima dată acum aproape 8 decenii, 200 de milioane de exemplare ale Micului Prinţ au fost comercializate. Incă în zilele noastre se vând anual 5 milioane de exemplare într-una sau mai multe din cele 500 de limbi sau dialecte în care a fost tradusă cartea. 120 de astfel de traduceri – printre care şi versiunea în română – se pot vedea expuse în ultima sală a expoziţiei consacrate Micului Prinţ la Muzeul Artelor decorative din Paris.

