Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prezenţă românească la Festivalul cărţii de la Paris (Reportaj Foto & Audio)

20220421_192853.jpg

Festivalul càrtii s-a derulat pentru prima datà la Grand Palais Ephémère, între Scoala militarà si Turnul Eiffel.
Festivalul càrtii s-a derulat pentru prima datà la Grand Palais Ephémère, între Scoala militarà si Turnul Eiffel.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

Vineri, sâmbătă şi duminică, 22-24 aprilie, a avut loc la Paris, în incinta lui Grand Palais Ephémère, prima ediţie a Festivalului de carte, succesorul Salonului de carte de la Porte de Versailles şi mai ales, prima ediţie de trei ani încoace, cele din 2020 şi 2021 fiind anulate din cauza epidemiei de Covid. România a avut şi ea un stand organizat de ICR şi Centrul naţional al cărţii la care au participat circa 30 de autori din România şi Republica Moldova. Nu departe de standul României se afla cel al Ucrainei la care a venit, printre alţii, cunoscutul scriitor Andrei Kurkov. În fine, India a fost invitata de onoare a acestei prime ediţii post-covid. Printre zecile de întâlniri şi dezbateri organizate timp de trei zile în incinta Festivalului s-a numărat şi cea intitulată „Rolul scriitorului în cetate: adevăr şi propagandă” la care au participat dramaturgul Matei Vişniec, scriitoarea Florina Ilis şi eseistul şi diplomatul moldovean Oleg Serebrian. In interviul care urmează, Matei Vişniec, până nu demult colegul nostru la RFI, ne spune care ar fi în opinia sa rolul scriitorului în cetate.

Matei VIŞNIEC: Pe cât de simplu, pe atât de complex, depinde de context. Într-o cetate totalitară scriitorul are un rol, într-o cetate liberă scriitorul are alt rol sau se nuanțează. Eu m-am născut într-o cetate totalitară, într-o societate totalitară și am învățat repede care este rolul scriitorului. El trebuia să se opună. Literatura era un spațiu de libertate, ceea ce am și făcut împreună cu generația mea, generația anilor 1980. Prin poezie, prin roman, prin teatru, prin gândire am creat un fel de ambianță de rezistență culturală fără să demolăm, noi, fizic comunismul. Cred că toți scriitorii care s-au opus atunci prin scris au frânat puțin spălarea pe creier. Într-o societate liberă, cum suntem acum cu toții, există alte pericole, alte forme de spălare pe creier, alte forme de manipulare. Sigur că un scriitor se poate ocupa și de ele. Eu, personal, am scris câteva cărți în Franța, gândindu-mă tocmai la capcanele societății de consum, care nu întotdeauna este cea mai bună prietenă a democrației. Am scris o carte, prezentă și aici pe standul Festivalului de carte de la Paris, care se numește „Teatrul descompus sau Omul-Pubelă”. Uneori am impresia că societate de consum îl transformă pe om în pubelă. Suntem invitați să cumpărăm un milion de lucruri de care nu avem nevoie. Pubelele se multiplică în societatea noastră în mod inconștient. Însă, am scris și piese de natură să stimuleze memoria sau să reîmprospăteze memoria. De pildă, „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali”. Am scris-o gândindu-mă puțin la un public occidental, dar și la tinerii din România care s-au născut după 1990 și care știu mult mai puține despre bucătăria totalitarismului. Scriitorul are întotdeauna o misiune. El decide care sunt urgențele, în ce moment și cât de mult rămâne pe verticala moralității. Și acest raport cu moralitatea este foarte important.


Standul României la Festivalul càrtii din Paris.
Standul României la Festivalul càrtii din Paris.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

Càrti pe standul României de la Festivalul càrtii din Paris.
Càrti pe standul României de la Festivalul càrtii din Paris.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

Vasile DAMIAN: Ai vorbit despre forța literaturii în regimul comunist. Era un fel de oază de libertate. Era scriitorul un om privilegiat în vremea aia?

M.V: Regimul a încercat să ofere niște privilegii scriitorilor, tocmai pentru a-i subjuga, a-i controla. Într-un fel, scriitorul era privilegiat la ora aceea pentru că dacă avea rectitudine morală era apreciat de public. Publicul, marea masă, populația, aveau nevoie de exemple de moralitate. Să ne amintim, în momentul căderii comunismului, cine a anunțat prăbușirea sistemului și plecarea lui Ceaușescu? Un poet pentru că nu existau alte nume, alți oameni.


Standul Ucrainei la Festivalul càrtii din Paris.
Standul Ucrainei la Festivalul càrtii din Paris.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

India a fost invitata de onoare la Festivalul càrtii din Paris.
India a fost invitata de onoare la Festivalul càrtii din Paris.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

V.D: Un poet și un actor.

M.V: Mircea Dinescu și Ion Caramitru, care mai aveau autoritate morală într-o țară în care fuseseră demolate toate valorile. Într-un fel, la ora aceea, scriitorii care nu făceau jocul puterii și care, totuși, reușeau să scrie anumite lucruri și să treacă de cenzură erau foarte apreciați. Iar tirajele erau fără drept de comparație cu ce se întâmplă acum. De exemplu, Nichita Stănescu, un poet care, totuși, a jucat puțin cu puterea, dar care era un poet care la ora aceea era poetul cel mai interesant. Scotea tiraje enorme. Sau Marin Sorescu. Sunt foarte multe nume care m-au marcat în epocă, cum ar fi și Nicolae Breban, pe care le-am considerat că nu au făcut concesii grave, care să îi descalifice. Am avut și eu la ora aceea niște oameni pe care i-am admirat pentru verticalitatea lor morală, dar și pentru opera lor. Într-un fel, cei care reușeau atunci să își păstreze acest statut erau oarecum privilegiați. E mai greu acum.

V.D: În timp ce teatrul era mult mai cenzurat, ai amintit.

M.V: Teatrul era cenzurat pentru că regimul se temea că emoția colectivă poate duce la revoltă. Dacă un roman incendiar sau nonconformist este citit de cititor în singurătatea sa, în camera sa, în casa sa, în grădina sa, la teatru, un public care vede un spectacol plin de conotații subversive, unde emoția poate deveni o formă de energie și se transformă în revoltă, nu știi ce se întâmplă. De unde și tot efortul cenzurii de a cenzura nu atât piesele, pentru că nu îi putea cenzura pe Cehov, pe Shakespeare, pe Molière, erau clasici, cât pentru a cenzura montările și chiar jocul actorilor, pentru ca prin regie și prin jocul actorilor să nu se strecoare prea multe elemente subversive. Pasiunea mea pentru teatru vine și din faptul că la ora aceea în România am descoperit ce forță extraordinară avea teatrul.

V.D: O ultimă întrebare și revin la subtitlul acestei mese rotunde la care ai participat. E oare mai ușor în societatea occidentală, cea în care trăim noi aici, să găsim adevărul și să evităm propaganda?

M.V: Nu aș spune că e mai ușor. Și societățile democratice, occidentale sau libere sunt înecate în fake news, în știri uneori inutile, alteori pur și simplu false. Această baie continuă în societate de consum uneori pervertește reperele morale sau valorile. Eu consider că în Franța există o profundă incultură geopolitică. Când văd atâția tineri care votează fie cu extrema dreaptă, fie cu extrema stângă și care consideră că Mélenchon ar putea fi o soluție pentru toate problemele Franței, rămân stupefiat. Toate aceste gesturi de rebeliune, care sunt justificate la tinerețe, vin, însă și dintr-o profundă incultură geopolitică. Nu știm suficient de multe lucruri unii despre alții, cei din est și cei din vest. Eu, personal, am încercat să scriu anumite piese în care să deschid ochii unor tineri și am fost foarte fericit, de pildă, că anul trecut și anul acesta o trupă de tineri joacă la Avignon piesa mea „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali”. Acești tineri actori francezi mi-au mărturisit că au învățat multe lucruri despre istoria geopolitică recentă a ultimelor patru, cinci decenii ai Europei din piesa mea. Rolul scriitorului este în continuare foarte important. Rămâne de văzut cum navighează el între angajare și calitatea operei. Uneori sunt scriitori angajați care scriu prost. Și departe nu ajungem nici cu acest tip de atitudine. Cum să le împaci pe amândouă este ecuația cea mai subtilă pe care un scriitor poate să o rezolve.


Matei Visniec, Florina Ilis si Oleg Serebrian la masa rotundà "Rolul scriitorului în cetate: adevàr si propagandà" de la Festivalul càrtii din Paris.
Matei Visniec, Florina Ilis si Oleg Serebrian la masa rotundà "Rolul scriitorului în cetate: adevàr si propagandà" de la Festivalul càrtii din Paris.
Sursa imaginii: 
Vasile Damian

 
Prezenţă românească la Festivalul cărţii de la Paris