
Reportaj RFI
Franţa: 1 Mai revendicativ şi violent (Reportaj AUDIO şi FOTO)
20220501_143008.jpg

In toată Franţa au fost organizate vreo 270 de manifestaţii. Tradiţionale de întâi mai, aceste marşuri revendicative au intervenit anul acesta la exact o săptămână după victoria lui Emmanuel Macron la prezidenţiale. Preşedintele-reales a fost astfel ţinta privilegiată a manifestanţilor de la Paris unde au ieşit în stradă între 21 şi 50 de mii de persoane, în funcţie de surse. «Suntem aici chiar dacă Macron nu ne vrea» intonează oamenii.


Multe veste galbene în cortegiul parizian. Prima mea interlocutoare îmi spune că ea crede că «la sfârşitul lunii iunie ni se va impune, la nivel european, certificatul verde iar copiilor de peste 6 luni a doua doză de vaccin anti-Covid». Colega ei, mai puţin conspiraţionistă şi mai mult pragmatică îmi enumeră revendicările zilei: «o viaţă demnă pentru toţi, servicii publice garantate, o adevărată democraţie în ţară».

Câteva minute mai târziu, întâlnesc un cuplu de tinere veste galbene venit special din provincie pentru a cere «democraţie şi suveranitate populară. Cum Macron a fost reales pentru încă 5 ani, trebuie să rămânem mobilizaţi. Dacă apare violenţă, ea vine mai ales din rândul forţelor de ordine. Manifestanţii nu răspund cu violenţă decât când aceasta apare de partea poliţiei» îmi explică tinerele veste galbene.

Două studente de la Sorbona îmi spun apoi că au venit ca «să ridice problema ecologiei, puţin abordată în recenta campanie prezidenţială, dar şi soarta studenţilor, «uitaţi» în timpul pandemiei de Covid. Nu-mi pun mari speranţe în Macron. Dacă vrea să facă însă ceva cu adevărat de stânga, s-o facă» îmi spune una dintre studente.
Îmbrăcat în negru, cu faţa acoperită de o mască tot neagră, un militant antifascist îmi zice că «e important să arătăm că suntem motivaţi şi mobilizaţi. Am mai luat 5 ani de Macron şi este inadmisibil ce se întâmplă. Sunt speriat de criza climatică de care nu vorbeşte nimeni. În schimb ni se tot vorbeşte despre musulmani şi imigraţie. E catastrofal. Noi vrem să vorbim despre revendicări sociale, despre creşterea fascismului. De asta am venit aici şi dacă uneori manifestăm violent, o facem ca să fim auziţi. Statul are monopolul violenţei. Dacă o lăsăm numai acolo înseamnă că suntem supuşi şi nimic nu se mai mişcă. Violenţa trebuie deci s-o acceptăm ca unealtă a luptei. Revoluţia franceză şi mai 1968 au fost violente şi totuşi lucrurile au avansat» explică militantul antifascist

Parchetul din Paris a anunţat interpelarea a 50 de persoane, bănuite că au comis acte de vandalism în timpul manifestaţie sau au atacat forţele de ordine. Gérald Darmanin, ministrul de Interne, a denunţat «violenţe inacceptabile comise de spărgători».


Putem confirma de pe teren că zeci de vitrine şi comerţuri au fost distruse de-a lungul marşului. Atacatori, exclusiv «celebri» black-bocşi, au răvăşit cu precădere bănci, agenţii imobiliare şi birouri ale unor firme de consultanţă. O serie de răniţi s-au înregistrart atât printre poliţişti şi pompieri – 8 la număr - cât şi printre manifestanţi. Am stat de vorbă cu un «street medic», un voluntar care în timpul manifestanţiei vine în ajutorul răniţilor. «E ciudat azi pentru că sunt puţine forţe de ordine. De obicei, de 1 mai sunt mult mai mulţi poliţişti. Ciocinirie sunt rare şi deci am avut mai puţini răniţi. De cele mai multe ori aceştia au vânătăi sau plăgi dar avem şi unii cu arsuri de la gaze sau cu hemoragii».






CGT - principalul sindicat organizator al marşului – a revendicat la sfârşitul zilei 210.000 manifestanţi în toată Franţa în timp ce Internele nu evocau decât puţin peste 116.000 de oameni.