Evreii în armata română: o realitate puțin cunoscută într-un noian de clișee antisemite - interviu cu istoricul Marius Popescu

Marius Popescu: În războiul de independență evreii au fost soldați, ofițeri, medici, sanitari, chiar și în spatele frontului și-au adus aportul, în spitale de exemplu. Aș menționa asaltul pentru cucerirea redutei Grivița, dat de compania condusă de căpitanul Valter Mărăcineanu, unde s-a evidențiat prin eroism sublocotenentul Mauriciu Brociner, el fiind rănit în luptele de la Plevna. Ulterior, Mauriciu Brociner a fost înaintat la gradul de colonel și a primit distincțiile Steaua României și medalia Virtutea Militară. El a căpătat cetățenia română în 1879.

La războiul de independență au participat ca voluntari în jur de 1.000 de evrei. Independența României a fost recunoscută de puterile europene prin Congresul de la Berlin din 1878, când au cerut modificarea articolului 7 al Constituției din 1866 pentru acordarea cetățeniei evreilor trăitori pe teritoriul său. România a refuzat și a acordat cetățenia numai pe bază individuală prin lege adoptată de parlament.

Marius Popescu: Au fost 888 de militari evrei naturalizați în bloc pentru participarea la războiul de independență. Dar statul român a refuzat acordarea cetățeniei tuturor evreilor și a înființat o birocrație atât de mare, încât a descurajat pe cei care doreau să obțină cetățenia. Practic au fost introduse niște criterii care erau imposibil de îndeplinit.

Sublocotenentul Mauriciu Brociner, erou de la Grivița din 1877, au fost înaintat până la gradul de colonel

Sursa imaginii: 

Wikipedia

Statul român a devenit independent și în vara anului 1913 a participat la cel de-al doilea război balcanic, împotriva Bulgariei.

Marius Popescu: Evreii au participat în armata română la acest război, iar Wilhelm Filderman, ulterior lider al Comunității Evreiești din România scria: “Pe 17 octombrie 1912, regele Nicolae al Muntenegrului a atacat Turcia, ceea ce a dus la declanșarea primului război balcanic. România s-a situat de partea Serbiei și a Greciei și a cerut Dobrogea de la bulgari. După înfrângerea Bulgariei, România i-a silit să semneze un tratat de pace la București și a dobândit cele două județe dobrogene”. Filderman a participat la acest război cu gradul de soldat în regimentul 46 infanterie.

Într-un memoriu înaintat Regelui Carol I, Uniunea Evreilor “își afirmă solidaritatea cu națiunea română și o încredințează pe Majestatea Sa că ei s-ar înrola cu înflăcărare sub steagul țării la prima chemare”. Senatorul Lahovary a declarat în parlament că evreii au răspuns acestei chemări ca și cetățenii români. Interesant e faptul că evreii din Dobrogea care luptaseră de partea bulgarilor au primit și ei cetățenia română după anexarea sudului Dobrogei. Un alt personaj important ar fi căpitanul Armin Iaslovici, care s-a evidențiat în războaiele balcanice.

În 1914 izbucnește primul război mondial, în care România intră de partea puterilor Antantei (Marea Britanie, Franța, Rusia Țaristă) în 1916.

Marius Popescu: Deși în continuare privați de cetățenie, evreii s-au înrolat în armata română, participând ca militari cu arma în mână, dar și ca sanitari sau făcând acte de caritate. Participarea evreilor la primul război mondial a fost proporțional comparabilă cu cea a celorlalte minorități evreiești din Europa: din cei 230.000 de evrei trăitori în Vechiul Regat au fost mobilizați 23.000, deci circa 10% din total. Iar gama celor mobilizați a fost foarte largă, de la băiatul care vindea la o băcănie, până la oameni foarte înstăriți, din toate categoriile sociale. Din totalul evreilor participanți la război 882 au murit, 825 au fost răniți, circa 450 luați prizonieri, 3.453 au fost dați dispăruți la sfârșitul războiului.

Hermann Kornhausera fost condamnat la moarte de ocupanții germani și spânzurat pe 6 martie 1917 pentru că a ajutat prizonieri români să evadeze

Sursa imaginii: 

Captură video

Dar importantă a fost și contribuția populației civile la război. Un studiu de caz este Hermann Kornhauser, decorat port-mortem în 1933 cu Virtutea Militară de Război clasa a II-a. El era din Târgoviște și în luna decembrie 1916 a procurat alimente, haine civile și a ajutat practic prizonierii români luați de trupele germane de ocupație. El chiar a reușit să înlesnească evadarea unora dintre acești prizonieri, dar a fost prins de autoritățile germane, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.

Pe lângă aceasta, comunitățile evreiești au participat la efortul de război și acesta a fost un crescendo, deci nu au fost numai fapte de arme. Aici este vorba de contribuția materială, nu numai bănească. A luat naștere un Comitet de Ajutorare a Evreilor pământeni cu filiale în toată țara, care avea ca scop colectarea de bunuri și bani pentru efortul de război. Au fost puse la dispoziția armatei române clădirile sinagogilor, școlilor, căminelor de bătrâni și tot lanțul de instituții comunitare.

Dar lucrul cel mai important a fost adeziunea, înflăcărarea și vitejia cu care evreii au luptat pe front, în condițiile în care majoritatea dintre ei nu erau cetățeni români.

Evreii au participat la război și armata austro-ungară (cei din Transilvania și Bucovina) și în armata țaristă (cei din Basarabia).  

Marius Popescu: Într-o documentare pe care am efectuat-o am dat de un dosar de evrei care au luptat în armata austro-ungară în Transilvania și din Bucovina. Dosarul conținea fișe cu date personale și cu poză. Ulterior aceștia au devenit cetățeni români, dar au fost foarte mulți care au luptat în armata austro-ungară, ei fiind spre deosebire de cei din Regat, cetățeni ai Imperiului Austro-Ungar.

L-aș mai aminti pe un medic Avraham Rodion Steuerman, care a fost și poet, i s-a publicat de curând și o carte, Frontul Roșu. Aș adăuga că la Cimitirul Evreiesc Filantropia există un monument al eroilor evrei din primul război mondial, în sepcial medicilor evrei care și-au adus un aport extrem de important.

După primul război mondial, în urma Tratatului de Pace de Versailles care a recunoscut frontierele României Mari, statul român a fost nevoit, în sfârșit, să acorde în bloc cetățenia evreilor, ceea ce a făcut prin Constituția din 1923. Evreii se bucură de drepturi până în 1938, când un decret-lege adoptat de guvernul Goga – Cuza are ca efect retragerea cetățeniei unui număr de 225.222 de evrei, circa o treime din totalul evreilor din România Mare. A urmat o serie de măsuri discriminatorii împotriva evreilor printre care și a celor din armată.

Marius Popescu: Pe data de 9 august 1940 este adoptat un decret prin care evreii sunt excluși din armată, indiferent dacă erau sau nu cetățeni români. Niciun evreu nu mai era admis în armată, inclusiv cei care luptaseră în primul război mondial. Articolul 10 al acestui decret prevedea excluderea bărbaților evrei de la pregătirea premilitară, fiind însă obligați a plăti o taxă de la vârsta de 18 la 21 de ani și să presteze munci de interes obștesc. Într-un fel este similar cu situația din nordul Transilvaniei ocupat de Ungaria unde evreii au fost obligați să presteze muncă forțată, unde nu de puține ori, mai ales în Ucraina subcarpatică, au fost trimiși la deminări.

Regimul Antonescu nu a permis evreilor să participe la cel de-al doilea război mondial și i-a pus la muncă obligatorie

Sursa imaginii: 

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel"

După intrarea României în război la 22 iunie 1941, Filderman i-a cerut lui Ion Antonescu încadrarea evreilor în armată, dar Conducătorul a refuzat argumentând cu “lipsa de loialitate a evreilor”. În schimb Antonescu a cerut Comunității Evreiești să contribuie cu suma de 4 miliarde de lei la efortul de război al României. Filderman și-a exprimat dubii cu privirea la posibilitatea colectării acestei sume, ceea ce l-a determinat pe Antonescu să-l deporteze pe liderul evreilor în Transnistria pentru o scurtă perioadă.

Marele istoric al Holocaustului din România, Jean Ancel, estima contribuția financiară la efortul făcut de România în timpul celui de-al doilea război mondial la un sfert din total. Acest lucru s-a petrecut în care evreii au fost supuși unor persecuții crunte de către regimul Antonescu, care au dus la moartea a cel puțin un sfert de milion de evrei în perioada 1940 – 1944.

Marius Popescu: După căderea regimului Antonescu pe 23 august 1944, evreii au fost repuși în drepturi, comuniștii sprijiniți de Armata Roșie au preluat puterea și l-au acuzat pe Filderman de solicitarea făcută de acesta către Antonescu de participare a evreilor la războiul anti-sovietic. El a explicat că a făcut acest lucru pentru a-i demonstra devotamentul evreilor  față de țară.

De asemenea, Filderman a cerut amânarea mobilizării evreilor în armată după 23 august 1944 în lupta împotriva Germaniei naziste, pe temeiul persecutării evreilor de către regimul Antonescu. El a tărăgănat și până la urmă războiul s-a terminat în mai 1945. Filderman a realizat că la nivelul mental al armatei ar fi fost posibilă încadrarea evreilor în aceeași unitate cu militari care participaseră la masacrele anti-evreiești din Basarabia, Bucovina și Transnistria.

Au fost însă unii evrei care s-au înrolat voluntar în Divizia Tudor Vladimirescu, formată de comuniști din prizonieri români în URSS. De asemenea, au fost evrei comuniști din România care au luptat în brigăzile internaționale în timpul războiului civil din Spania, 1936 – 1939, și apoi în rezistența franceză împotriva ocupanților naziști.

Unul dintre cei mai vestiți evrei comuniști din armată a fost Valter Roman, pe numele său adevărat Erno Neulander comisar politic al Diviziei Hora, Cloșca și Crișan, care a fost alături de Tudor Vladimirescu baza noii armate comuniste din România. El a fost înaintat în 1948 la gradul de general maior, iar între 1947-1951 a ocupat postul de șef al Direcției Superioare Politice a Armatei.

Marius Popescu consideră că participarea evreilor la armata română este puțin cunoscută în rândul societății, unde subzistă clișee antisemite.

Recent Ministerul apărării l-a onorat pe Mauriciu Brociner cu ocazia împlinirii a 145 de ani de la numirea sa în armata română

Sursa imaginii: 

Facebook Ministerul apărării naționale

Marius Popescu: Există clișeul evreului fricos și al celui care s-a lăsat dus fără niciun fel de opoziție în camerele de gazare de la Auschwitz. A existat rezistență, de pildă în ghetoul de la Varșovia. Evreul fricos? Dacă ar fi fost evreul fricos nu ar fi luptat în războiul de independență, în războiul balcanic și în primul război mondial, unde evreii și-au arătat eroismul și vitejia pe câmpul de luptă, în condițiile în care imensa lor majoritate nici măcar nu erau cetățeni ai României.