Iosif Visarionovici Stalin – “un tiran sângeros și un bibliofil” – 70 de ani de la moarte

Istoricul Geoffrey Roberts profesor la Universitatea Cork din Irlanda consideră în cartea sa: Biblioteca lui Stalin – Un dictator și cărțile sale că Stalin era un adept adevărat al ideologiei comuniste, un idealist fanatic care își ura dușmanii – burghezia, kulacii, capitaliștii, imperialiștii, reacționarii, contra-revoluționarii, trădătorii. Roberts arată în cartea sa că Stalin detesta și mai mult ideile acestora.

Stalin a adunat pe parcursul vieții sale o bibliotecă cu un număr estimat de 25.000 de mii de volume, periodice și pamflete, dar nu numai că le-a adunat, le-a folosit în mod asiduu.

“Stalin citea cel puțin o carte pe zi, era un aparat de citit și nu numai că citea, gândea. Istoricul Richard Pipes care de orice putea fi bănuit dar nu de simpatie pentru Stalin a spus: am avut de a face cu un caz de intelectual demonic. Există demonismul lui Stalin care nu poate fi negat, dar nu poate fi negat nici faptul că avem de a face cu un om care știe să țină în mână o carte, știe să citească o carte știe să facă note inteligente pe marginea acelei cărți și știe să extragă anumite concluzii, ba chiar contribuie în propriile sale texte la discuția acestor teme, de la filologie și strategie militară, până la psihologie și lingvistică.”, spune profesorul Vladimir Tismăneanu de la Universitatea, cunoscut istoric al comunismului.  

Cartea lui Geoffrey Roberts se constituie într-o biografie a dictatorului bolșevic în care sunt menționate episoade din tinerețea sa inclusiv perioada sa de seminarist ortodox la Tbilisi.

“Stalin avea note bune la seminar până când a fost exclus fiind prins că distribuia literatură marxistă și revoluționară clandestină. Revolta lui Stalin împotriva ordinii existente venea probabil împotriva autorității căreia se răzvrătește și nu crede în imperativul obedienței. Stalin intră în mișcarea revoluționară pentru că este un rebel – un rebel la adresa tatălui său, un rebel la adresa ordinii existente, un rebel la adresa imperialismului rusesc”, comentează Vladimir Tismăneanu.

Stalin a studiat cu minuțiozitate numeroase cărți de strategie militară și s-a întreținut pe larg cu comandanții săi militari. Ceea ce nu l-a împiedicat să fie prins complet nepregătit în momentul atacului Germaniei naziste împotriva URSS la 22 iunie 1941, deoarece el nu dorea un război la acel moment. Dar după acea dată el și-a folosit cunoștințele de strategie militară și împreună cu comandanții săi militari a reușit în final să obțină victoria finală în cel de-al doilea război mondial.

După moartea sa pe 5 martie 1953, urmașul său Nikita Hrușciov a încercat să minimalizeze contribuția lui Stalin în victoria împotriva Germaniei naziste, cu un succes limitat, din cauze reacției negative a comandanților militari, inclusiv a mareșalului Gheorghii Jukov. Dar Hrușciov a avut succes în distrugerea practic a bibliotecii lui Stalin.

“Hrușciov știa că Stalin avea de partea lui un avantaj net: fusese comandantul suprem într-un război din care URSS cu pierderi incomensurabile ce nu vor fi accentuate îndeajuns niciodată câștigase războiul. Și Hitler i-a făcut pe germani să aibă pierderi incomensurabile, dar a pierdut războiul. Hrușciov și-a dat seama că biblioteca dovedea că Stalin nu era amatorul, diletantul, scamatorul de cifre pe care urmașul său îl prezentase în raportul secret la cel de-al XX-lea congres al PCUS din 1956. Era nevoie să fie dezagregat, dezintegrat acest mit al lui Stalin conducător militar. Era cel mai magnetizant dintre miturile politice, iar această bibliotecă stătea mărturie faptului că Stalin chiar citea cărți de strategie și le urma în deciziile sale”, explică Vladimir Tismăneanu.

În mai multe dintre discursurile sale, actualul președinte al Federației Ruse, Vladimir Putin, l-a lăudat pe Stalin. Și poate și de aceea este importantă lectura cărții lui Geoffrey Roberts.

“Mulți s-au obișnuit să creadă că într-adevăr am intrat într-o eră esențialmente și deciziv post-sovietică. Ne-am trezit că lucrurile nu stau chiar așa. Era mai bine dacă ne dădeam seama mai devreme de lucrul acesta. Toți devenim eroi după război și deocamdată războiul nu s-a terminat.”, conchide Vladimir Tismăneanu.