
Reportaj RFI
Reforma pensiilor din Franţa: sindicatele protestează din nou, proiectul, pe cale să fie adoptat (Reportaj FOTO & AUDIO)
20230315_144100.jpg

«Nous on est la», «Noi suntem aici» scandează manifestanţii parizieni. Pe o vreme însorită dar răcoroasă, zeci de mii de oameni au străbătut din nou Parisul, de această dată de pe Esplanada Invalizilor până la Place d’Italie, ca să protesteze contra proiectului de reformă a pensiilor. O reformă ce prevede ca măsură-simbol mărirea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani.


Isabelle, întâlnită în coada marşului, reproşează guvernului că «nu dă exemplul bun. Ar trebui să-şi modifice mai întâi ei propriile lor regimuri speciale de pensii înainte de a cere sacrificii oamenilor de rând. Ei au déjà un trai de viaţă mult peste cel al majorităţii francezilor dar nu vor să renunţe la nimic, nu fac niciun efort, niciun sacrificiu şi, mai ales, nu se ating de regimul lor de protecţie. Această nedreptate mă scandalizează şi de aia am ieşit în stradă».


Laurent nu înţelege legitimitatea de a impune o vârstă de pensionare minimă. «Cei care au lucrat 43-44 de ani, nu înţeleg de ce nu pot să iasă la pensie înainte de 64 de ani. Apoi, nu a existat nicio dezbatere legată de acest subiect. Nu s-au comparat diferitele opţiuni posibile. S-a ales trecerea în forţă. Nici măcar parlamentul nu poate dezbate normal acest proiect de lege».



Ca şi la manifestaţiile precedente, ieri au ieşit mulţi tineri în stradă. Elevi, studenţi sau tineri adulţi proaspăt intraţi pe piaţa muncii. Toţi supăraţi pe reforma în curs dar şi îngrijoraţi de perspectiva altor proiecte ce vor veni în discuţie. Monique se teme că de fapt «este doar începutul unei serii de alte reforme. Nu am chef să lucrez doi ani în plus când s-ar putea scoate milioane din alte părţi. Eu lucrez déjà de trei ani dar mă gândesc şi la pensie, şi la părinţii mei. Amândoi sunt aproape de pensionare iar acum vor trebui să lucreze doi ani mai mult».

Christophe, întâlnit ceva mai departe cu o mare pancartă după el, constată că «guvernul nu ascultă deloc furia străzii. Suntem la a 8-a zi de greve şi manifestaţii şi nimic nu mişcă la nivel guvernamental. Schimbările pe care le acceptă sunt nesemnificative. Nu ştiu ce se va întâmpla de acum încolo, nu ştiu dacă textul va fi adoptat sau nu de Parlament şi în ce fel. Vom vedea. Până atunci continuăm să ne manifestăm nemulţumirea».

Laurent, pe care l-aţi auzit mai devreme, spune că «e important ca lumea să-şi manifesteze nemulţumirea. Trebuie organizat un referendum pe tema pensiilor pentru că altfel, cu felul în care se adoptă acest proiect, apare un deficit de democraţie».

În fine, Philippe e resemnat. E conştient că textul final, aprobat miercuri de comisia mixtă paritară, va trece azi, definitiv, de Senat şi Adunarea naţională. «Ne rămâne să protestăm ca să arătăm că o parte din populaţie este mai departe nemulţumită. Faptul că textul e validat de Senat şi de Camera deputaţilor nu înseamnă că trebuie să ne dăm bătuţi. Trebuie să continuăm şi să sperăm. Întotdeauna trebuie să păstrăm speranţa».

Să mai spunem că manifestaţia pariziană s-a derulat mai degrabă într-o atmosferă calmă chiar dacă s-au înregistrat şi câteva incidente soldate cu nişte pubele arse, câteva panouri publicitare sparte şi 22 de arestări printre vandali.
