
Reportaj RFI
Franţa: Afluenţă în scădere la a 10-a zi de greve şi manifestaţii contra reformei pensiilor; s-au înregistrat noi violenţe şi pagube (Reportaj AUDIO & FOTO)
20230328_141351.jpg

Sloganul «Chiar dacă Macron nu ne vrea, noi tot aici suntem» devine un fel de imn al marşurilor pariziene. Decişi să obşţină retragerea proiectului de reformă a pensiilor, locuitorii capitalei s-au mobilizat din nou masiv. 450.000 de oameni spun sindicatele, 93.000 i-a estimat poliţia. Oricare ar fi cifra, lumea era impresionantă de-a lungul bulevardelor care leagă Place de la République de Place de la Nation. Printre ei, mulţi, foarte mulţi tineri. Practic toate universităţile din Paris aveau delegaţii impunătoare sub pancarte revendicative. Alma are 24 de ani, face un master şi ne spune că mama ei «a început să muncească la 16 ani. Azi are 61 şi nu va putea munci până la 64, aşa cum prevede controversata lege. Nu mai poate, ca toţi cei care fac munci grele, în servicii. Suferă mult iar corpul lor nu mai rezistă, le este imposibil».




Arthur, student la prestigioasa Şcoală Normală Superioară (ENS) este «revoltat. Nu cred că reforma este necesară, ba dimpotrivă, mi se pare injustă. În plus, a fost trecută cu forţa, nerespectând poporul, parlamentul şi sindicatele reunite. Să tratezi astfel democraţia, este ceva revoltător».






Revin spre Alma care reaminteşte că «suntem obişnuiţi cu metoda asta. Nu e prima dată că se foloseşte articolul 49.3 pentru a adopta o lege fără vot în parlament. E de fiecare dată mai rău, ni se refuză tot mai multe drepturi. Macron zice că a fost adoptat textul în mod constituţional şi că l-am ales pentru asta ori, nu e adevărat. L-am ales în lipsă de altceva mai bun. Vine momentul ca francezii să se ridice ca să iasă în stradă. Altfel nimic nu se va schimba iar Macron, în bula sa, va crede că poate face ce vrea ori nu e aşa».

«Un pas înainte, trei paşi înapoi, este politica guvernului» scandează studenţii. Îl întreb pe Arthur cum de au ieşit atâţia tineri în stradă. «Până nu demult, tineriii nu erau mobilizaţi contra reformei pensiilor. Acum însă, când au văzut cum s-a trecut în forţă fără niciun respect pentru democraţie, i-a mobilizat pe mulţi. Eu eram de la început, ceilalţi nu. Chiar dacă au fiecare convingerile lor cu privire la pensii, democraţia e mai puternică şi îi reuneşte pe toţi».


Îl relansez pe Arthur cu o întrebare legată de violenţele poliţieneşti care au marcat ultimele manifestaţii, la Paris dar nu numai. Tânărul student îmi spune că «e mai multă violenţă decât e necesar. Suntem în mod clar într-o escaladare. Manifestanţii devin şi ei mai violenţi, poliţia şi mai şi şi aşa devine totul mai complicat» deplânge Arthur.

Alma constată de partea ei că «violenţele poliţieneşti nu sunt de azi, de ieri. Ori, forţele de ordine sunt aici ca să încadreze manifestaţia, nu ca să-i bată pe manifestanţi. Iar acum ni se impun măsuri punitive ca să bage frica în noi şi să nu mai ieşim în stradă. Ne batem deci şi contra acestor lucruri».

Luc este militant CFDT – sindicatul considerat cel mai reformist din Franţa. Îmi spune că «toate sindicatele se tem de violenţe. Am prevenit guvernul cu privire la acest lucru şi anume că, la un moment dat, dacă nu ne ia nimeni în seamă când suntem paşnici, pot apărea violenţe ori, acest lucru este regretabil pentru că ne discreditează toată mişcarea de protest».


Pe finalul marşului, tot printre sindicaliştii de la CFDT, o găsesc pe Véronique şi o întreb cum apreciază faptul că executivul a respins sec propunerea liderului CFDT Laurent Berger de a suspenda 6 luni reforma pentru a rediscuta la calm cu guvernul acest proiect controversat dar şi altele. «E păcat pentru că era o mână întinsă de sindicate preşedintelui Macron. Nu a ştiut să ne-o strângă şi asta denotă felul în care neagă democraţia dar şi idea de a negocia» îmi spune Véronique.



Nu e deci de mirare când colegul ei Luc îmi spune că e «hotărât să manifesteze până ce legea va fi retrasă definitiv».


La Paris au fost interpelaţi cel puţin 70 de manifestanţi. Trebuie spus că pe finalul marşului, în zona Place de la Nation, au fost incendiate mai multe pubele şi o serie de vitrine şi panouri publicitare au fost vandalizate.
În ciuda unei afluenţe mai mici decât la precedentele manifestaţii, sindicatele au decis să organizeze, joi 6 aprilie, o nouă zi de proteste, a 11-a, contra proiectului de reformă a pensiilor. Un proiect asupra căruia se aşteaptă în 15 aprilie verdictul Consiliului constituţional. Până atunci, prim-ministra Elisabeth Borne a făcut aseară un pas spre sindicate invitându-le la Palatul Matignon la începutul săptămânii viitoare.