Podul Eiffel de la Ungheni: Martor al istoriei

Este un pod destul de clasic, în comparație cu alte opere semnate în întreaga lume, de celebrul inginer francez Gustave Eiffel.

RFI îl omagiază în 2023 pe Gustave Eiffel, cu ocazia trecerii a 100 de ani de la decesul său. El a ramas cunoscut în întreaga lume, pentru munca sa: pentru celebrul Turn Eiffel din Paris, pentru Statuia Libertatii, Gara Nyugati din Budapesta, pentru Podul Maria Pia din Portugalia, Viaductul Garabit din Franta, pentru ecluzele Canalului Panama.

Cristina Teacă a fost la Ungheni, Iași și în Ungheni, Republica Moldova pentru a afla povestea Podului Eiffel. Inițial s-a numit Podul Ungheni dar, din aprilie 2012, Consiliul local Ungheni din  Republica Moldova i-a schimbat numele în Podul Eiffel.

Podul este utilizat și la ora actuală de trenuri de marfă și de pasageri, trenuri care leagă România de Republica Moldova.

Povestea Podului de la Ungheni este cunoscută de Bertrand Lemoine, inginer la rândul său dar şi arhitect şi istoric.

Bertrand Lemoine este unul dintre consilierii ştiinţifici ai Asociaţiei urmaşilor lui Gustave Eiffel, din Paris: “Gustave Eiffel a exportat unele din lucrările sale pe cale feroviară, în special în România. La Ungheni a construit un pod, care există și la ora actuală, un pod destul de important: este un pod care marchează frontiera.

Este un pod din metal, aș spune clasic în comparație cu ceea ce a mai făcut Gustave Eiffel în alte părți, dar el a avut un rol istoric și simbolic chiar. Era un pod care ajuta la schimburi, la transferuri dinspre vest spre est. El traversa Cortina de Fier, chiar dacă România era undeva în orbita URSS.

Ulterior, a primit numele de  ‘Podul de Flori’ deoarece oamenii care îl traversau erau întâmpinați, cu buchete de flori. La fel ca alte poduri ridicate de Gustave Eiffel avea menirea de a traversa nu doar obstacol fizic dar și unul simbolic, politic putem spune, între două state. El a creat o legătură ce există chiar și astăzi”.

Arhitecta Ramona Costea este asistentă la Facultatea de Arhitectură din Iași ne explică faptul că acest pod este strâns legat de construcția unei linii de cale ferată: “Povestea podului este legată, în principal de momentul 1877 și mai exact de momentul realizării căii ferate Iași-Ungheni-Chișinău. Realizată pe tronsoane între anii 1871 și 1876. 

În primăvara anului 1876, în urma unei inundații, podul existent atunci a cedat din cauza unei defecțiuni la unul dintre piloni. În decurs de un an de zile trebuia realizat un nou pod. Firma lui Gustave Eiffel s-a ocupat de proiectarea și de construcția podului.

Din momentul inaugurării, trei zile mai târziu, armata țaristă trecea peste acest pod înspre pământul românesc în războiul ruso-turc.

Podul se leagă și de momentul 1990, momentul numit Podul de Flori când români de pe ambele maluri ale Prutului au putut trece liber salutându-se cu flori.

Ce este interesant la acest pod față de alte poduri ale vremii este faptul că avem această structură cu elemente diagonale ceea ce ne permite să avem o distanță mult mai mare între punctele de sprijin.

Altfel, arcadele ar fi presupus puncte de sprijin mult mai dese. În contextul unui teren accidentat și a unui râu care trece, Prutul, ar fi fost mult mai dificil".

Arhitectul Andrei Bodnar este vicepreședintele Ordinului Arhitecților din Iași iar pe el l-am întrebat dacă, în timp, acest pod a suferit modificări:  "În cel de-al Doilea Război Mondial, în 1944, podul a fost avariat iar piesele au fost reconstruite în forma pe care o vedem în prezent. El inițial era în formă mult mai pătratică iar acum, piesele au fost recompuse într-o formă dreptunghiulară înaltă, după cum se poate observa din imagini. În 2012, Consiliul Local Ungheni din Republica Moldova a decis să schimbe numele podului – din Podul Ungheni în Podul Eiffel pentru a aduce recunoștință lui Gustave Eiffel pentru construirea acestui pod".

Dar, cum este văzut acest pod dinspre Republica Moldova? Căutând documentele inițiale ale podului, am ajuns la un istoric, Vasile Iucal, el este directorul Muzeului de Istorie din Ungheni. Muzeul său se află aproape de Podul Eiffel, ori de Podul Ungheni cum îi spune el deoarece istoricul nu crede că podul a fost construit de celebrul inginer francez, ci, înclină balanța spre un inginer rus. Curios să afle istoria podului, a ajuns la arhivele naționale din Sankt Petersburg, care îl asigură că podul este opera unui inginer rus.

Dar, pentru elucidarea misterului, Bertrand Lemoine, expertul Asociației Urmașilor lui Gustave Eiffel confirmă pentru RFI că Podul de la Ungheni chiar este opera lui Gustave Eiffel motiv pentru care obiectivul se regăsește pe lista oficială a operelor realizate sub semnătura marelui inginer francez.

Motiv pentru care istoricul Vasile Iucal, de partea sa, spune “că mai drept ar fi ca acest pod să se numească Podul de Flori”.

În schimb, Asociația Urmașilor lui Gustave Eiffel nu deține niciun document care să ateste faptul că un alt obiectiv din Iași, Grand Hotel Traian, ar fi fost construit de Compania Gustave Eiffel.

Diferența dintre aceste două obiective este că în cazul Podului, deși a fost realizat de societatea lui Gustave Eiffel, nu există nicăieri nicio plăcuță care să menționeze acest lucru. Pe pod ori în jurul lui.

Ce-i drept accesul publicului este oarecum restricționat deoarece podul se află chiar pe frontiera dintre România și Republica Moldova. Deci, nu poate fi vizitat în lipsa unui permis din partea autorităților de frontieră.

În schimb, în cazul Grand Hotel Traian, există două plăcuțe: una care spune că imobilul a fost proiectat de Gustave Eiffel iar o alta spune că “societatea franceză Gustave Eiffel a construit hotelul în perioada 1879 – 1882”.

L-am întrebat pe istoricul Vasile Iucal, care a fost ideea Podului de Flori? De ce s-a numit așa?

Vasile Iucal: “ A fost o perioadă de liberalizare, de democratizare a fostului imperiu sovietic. Era Gorbaciov, s-au permis multe lucruri, noi aici trăiam o perioadă de renaștere națională. Acest pod are, de fapt, o importanță simbolică deoarece el a fost parte centrală a Unirii, în 1918, dar și în 1990, cu ocazia Podului de Flori”.

El a fost pe acest pod în 1990 și își amintește că “a venit foarte multă lume cu flori. Prutul a fost efectiv înecat în flori. Era o mare de flori care pluteau pe râu iar participanții au luat flori pentru a și le dărui unul altuia. De aceea s-a și numit, cred, Podul de Flori deoarece oamenii s-au întâlnit cu buchete de flori pe acest pod și pe marginile acestui pod”.

RFI: Ce reprezintă astăzi acest pod?

Istoricul Vasile Iucal: “O poveste frumoasă. Un vis. O dorință de emancipare și de aliniere la lumea civilizată. Pentru că 200 de ani basarabenii s-au cam săturat de dominația rusească, cu tot ce a avut ea mai scârbos”.

RFI: Mai funcționează Podul Eiffel la ora actuală?

Istoricul Vasile Iucal: “Din punct de vedere economic el este foarte important. Cu toate că schimbul de mărfuri a cam scăzut între cele două maluri ale Prutului dat fiind că a dispărut acest colos: imperiul sovietic. Iar capacitățile de dezvoltare a Republicii Moldova sunt precare. Dar, cu circa 5 ani în urmă, erau zile în care pe aceast pod nu trecea niciun tren. Abia în ultimul timp, de la începutul războiului ruso-ucrainean, circulația pe calea ferată din Moldova, pe acest pod, s-a intensificat. Zilnic trec trenuri cu combustibil, cu cereale, metal, se vede că războiul a impulsionat activitatea pe calea ferată și implicit trecerea pe acest pod feroviar. Sentimental, rămâne același pod de flori pe care noi vrem să îl trecem zilnic”.