
Reportaj RFI
Franţa: Manifestaţiile de 1 mai, masive dar marcate de numeroase violenţe (AUDIO & FOTO)
20230501_152557.jpg

Manifestaţia de abia plecase din Place de la République spre Place de la Nation sub o ploaie torenţială dar scurtă că déjà aveau loc primele ciocniri între grupuri hotărâte şi mobile de black blocşi şi forţele de ordine. În secvenţa pe care aţi ascultat-o, medicii voluntari erau chemaţi ca să-i îngrijească pe primii manifestanţi răniţi sau şocaţi ai unei după-amieze care se anunţa lungă şi tensionată.





Ziua de întâi mai este una tradiţional marcată de marşurile sindicatelor care profită de mobilizarea populară pentru a lansa o serie de revendicări. Anul acesta însă, ambianţa a fost mult diferită. În primul rând, lumea a ieşit în stradă mult mai masiv decât în trecutul apropiat. De 7 pană la de 10 ori mai mulţi manifestanţi decât anul trecut, de două ori mai mulţi decât în 2009, la precedentul întâi mai unitar, adică cu toate cele 8 sindicate reunite. În al doilea rând, revendicările s-au rezumat acum la una singură, abrogarea reformei pensiilor, text recent promulgat de preşedintele Emmanuel Macron în ciuda a 12 manifestaţii naţionale organizate din ianuarie încoace şi în ciuda unor sondaje de opinie care arată că o mare majoritate de francezi este ostilă reformei şi îi susţine pe manifestanţi. În realitate, am asistat la un amestec de întâi mai cu a 13-a zi naţională de manifestaţii contra reformei pensiilor.
Françoise, circa 45 de ani, ne spune că «a venit pentru că este întâi mai, o dată importantă pentru oamenii muncii de multă vreme. Fac parte din oamenii muncii iar la ora actuală mă simt agresată de reforma pensiilor».




Chen, student de origine chineză cu steagul partidului comunist francez în mână şi mască sanitară pe faţă, ne spune că «nu apreciază deloc reforma pensiilor a lui Emmanuel Macron. Trebuie să ne batem, să rezistăm şi să facem mai departe presiune asupra guvernului».





Charazette, 22 de ani, militantă, zice că a venit «pentru că este întâi mai iar în actuala perioadă e foarte important să ne aducem aminte ce este un muncitor, ce este un om al muncii. Totodată, acest marş ne permite să ne regăsim între noi ca să ne încurajăm pentru a continua lupta. Au existat legi care în trecut au fost promulgate şi au fost apoi retrase din cauza mobilizării populare. Nu trebuie deci să ne pierdem speranţa câtă vreme puterea este a străzii».





Manuel a venit şi el ca să-i «spună lui Macron că nu este de acord cu proiectul lui de reformă neoliberal. Dacă nu ne va ascuta, la un moment manifestanţiile o să dea pe dinafară şi se va regăsi cu o ţără şi mai puţin în mişcare decât este acum. Faptul că un text a trecut de parlament şi a fost promulgat de preşedinte nu înseamnă că poate să facă ce vrea».


Françoise, pe care aţi auzit-o mai devreme, constată că «legal, se mai poate manifesta în Franţa. Democraţia socială se exprimă astfel şi este singurul lucru care ne mai rămâne dar e tot mai dificil. Cum sunteţi român, aţi văzut câţi poliţişti sunt aici ! Mie îmi aduce aminte de ce mi se povestea despre România anilor ’80. Nu ştiu încotro se îndreaptă Franţa. Sunt îngrijorată» ne spune Françoise.



Din totalul de 12.000 de poliţişti şi jandarmi mobilizaţi în toată Franţa în această zi, 5.000 au ieşit pe străzile Parisului. Foarte vizibili, uneori provocatori dar şi violenţi gratuit cu manifestanţi paşnici, oamenii de ordine au replicat masiv cu lacrimogene şi grenade de dezîncercuire în faţa ploii de diverse obiecte mai mult sau mai puţin contondente aruncate spre ei de manifestanţii cei mai radicali.

Chiar şi în puţinele momente de calm, manifestanţii scandau injurii şi sloganuri ostile poliţiştilor prezenţi.

Manuel e de părere că «cu toate că nu toată lumea e în stradă, sprijinul popular în favoarea manifestanţilor, a grevelor şi acţiunilor este masiv. Violenţa la care asistăm deserveşte în fapt guvernul».
Manifestaţia pariziană s-a încheiat pe la ora 8 seara într-un nor de lacrimogene şi zgomote asurzitoare care cuprinseseră întreaga Place de la Nation. Potrivit ministerului de interne, circa 2.000 de black blocşi şi militanţi de extremă stângă au fost prezenţi printre sutele de mii de manifestanţi parizieni.