Memorialele Holocaustului din Franța: omagiu adus victimelor și asumarea responsabilității de către actualul stat francez

Memorial de la Shoah – Memorialul Holocaustului - este situat în centrul Parisului în al patrulea arondisment al Capitalei în cartierul Marais, care adăpostește încă din secolul al XII-lea o comunitate evreiască și numeroase sinagogi și magazine evreiești – restaurante, patiserii, librării, etc.

Pe o latură a muzeului memorial se află o alee unde sunt înscrise în piatră numele celor peste 16.000 de francezi cărora Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim le-a atribuit titlul de Drepți între Popoare pentru salvarea vieții unor evrei cu punerea propriei vieți în pericol.

La Memorialul Holocaustului de la Paris sunt inscripționate numele celor peste 76.000 de evrei deportați din Franța în perioada 1940 - 1944

Sursa imaginii: 

Petru Clej

În curtea interioară se află ziduri similare pe care sunt inscripționate de aproape patru ori mai multe nume, acele ale victimelor deportărilor naziste cu complicitatea Statului Francez conduse de Mareșalul Philippe Petain și Pierre Laval, în total peste 74.000 de nume.

Printre deportați sunt nume de evrei așkenazi și sefarzi, evrei francezi și evrei străini, printre care și originari din România, cu anul nașterii din care rezultă că au fost deportați de la copii de sub un ani, la vârstnici de peste 80 de ani.

Drancy - placa turnantă a deportărilor din Franța

N-am să insist prea mult pe Muzeul de la Paris care se referă și la Holocaust în general, inclusiv la cel din România, cu fotografii de la Iași, cu trenurile morții din iunie – iulie 1941. Am să povestesc despre vizita pe care am făcut-o la Drancy, la Memorialul Holocaustului din această suburbie situată în nord-estul Parisului.

De la Drancy au fost transportați în astfel de vagoane către lagăre de exterminare în polonia peste 63.000 de evrei

Sursa imaginii: 

Petru Clej

La Drancy a funcționat din august 1941 până în august 1944 un lagăr de internare a evreilor, un fel de placă turnantă a mașinii de nimicire a evreilor din Franța, de unde majoritatea lor au fost deportați în lagărele de exterminare din Polonia ocupată de naziști.

Folosit inițial de naziști ca lagăr de prizonieri după ocuparea nordului Franței, lagărul de la Drancy a fost transformat într-un centru de detenție a evreilor arestați de naziști și de regimul colaboraționist francez, începând cu 20 august 1941.

Printre evreii deportați de la Drancy se aflau și evrei originari din România, ca David Horer

Sursa imaginii: 

Petru Clej

Evreii, la început numai bărbați, erau ținuți într-un ansamblu de blocuri de patru etaje, a căror construcție a rămas neterminată în 1939. Inițial destinate a fi locuințe sociale, blocurile în formă de U – potcoavă, purtau denumirea de Cite de la Muette.  

Ținuți în condiții precare, păziți inițial de jandarmi francezi și apoi de militari din trupele SS, deținuții petreceau uneori 23 de ore pe zi închiși în încăperile mizere, dormind adeseori pe jos și primind mâncare la limita subzistenței.

În total, între martie 1942 și iulie 1944 au plecat de la Drancy 61 de convoaie cu peste 63.000 de evrei, din totalul de peste 76.000 de evrei deportați din Franța. Mai puțin de 3.000 au supraviețuit și majoritatea au fost nimiciți imediat după sosire în camerele de gazare.

Responsabilitatea Holocaustului recunoscută după 50 de ani

Azi la Drancy există un monument în memoria deportaților, un vagon de cale ferată în care au fost duși la Auschwitz evreii și un muzeu într-o clădire modernă unde în opt scurte filme se poate afla toată povestea acestui sinistru lagăr.

Acolo unde au fost internați și trimiși la moarte evrei locuiesc astăzi oameni în locuințe sociale

Sursa imaginii: 

Petru Clej

Blocurile în care au fost ținuți evreii internați, dintre care mulți aveau să piară la Auschwitz, sunt acum locuințe sociale într-o stare jalnică. Un lucru însă s-a schimbat în ultimii aproape 30 de ani: în 1995 președintele de atunci, Jacques Chirac a recunoscut pentru prima oară responsabilitatea Franței în Holocaust, pe care predecesorii săi, printre care și presupusul politician de stânga Francois Mitterrand (care a avut o perioadă de colaborare cu regimul de la Vichy), au respins-o cu obstinație.

Virajul făcut de Chirac a fost continuat de succesorii săi, Nicolas Sarkozy, Francois Hollande și Emmanuel Macron care au repetat recunoașterea responsabilității Franței ca stat în Holocaust.  

Este foarte clar că fără implicarea guvernului de la Vichy, a polițiștilor și jandarmilor francezi, naziștii nu ar fi putut deporta peste 76.000 de evrei din Franța. Antisemitismul era o politică oficială a Statului Francez între 1940 – 1944 și acesta a colaborat adeseori cu entuziasm la politica genocidară a ocupanților naziști.

Nu e mai puțin adevărat că pe lângă colaboraționiști francezii au dat un număr impresionant de rezistenți și alături de aceștia se remarcă cei peste 16.000 de Drepți între Popoare care au salvat evrei, punându-și viața în pericol și uneori chiar sacrificându-și-o.

Președintele Emmanuel Macron a continuat politica predecesorilor săi de asumare a responsabilității statului francez pentru participarea la Holocaust

Sursa imaginii: 

Elysee.fr