Un punct de atracție în Paris: Atelierul Brâncuși

Intrarea se face la nivelul străzii, după care se coboară câteva trepte și se ajunge la cele patru ateliere, dispuse în centru, care adăpostesc operele sculptorului și uneltele sale. În total sunt 137 de sculpturi și 87 de socluri originale, 41 de desene și două picturi. În afară de aceasta, au fost conservate peste 1.600 de plăci fotografice de sticlă din perioada vieții maestrului.

Pe pereții din jurul celor patru ateliere sunt panouri explicative care retrasează evoluția în timp a lui Brâncuși. Sosit la Paris în 1904 la vârsta de 28 de ani, sculptorul Constantin Brâncuși și-a instalat primul atelier în 1916 la numărul 8, Impasse Ronsin, în al XV-lea arondisment, pe malul stâng al Senei, celălalt față de actualul amplasament, iar din 1928 s-a mutat la numărul 11 pe aceeași stradă. Aici au fost create marea majoritate a operelor sale.

În 1956, Brâncuși a lăsat moștenire statului francez atelierul cu tot conținutul său, cu condiția ca Muzeul național de artă modernă să se angajeze a-l reconstrui în starea în care se va găsi în ziua decesului său.

Marele sculptor a decedat în 1957, iar reconstituirea atelierului a fost făcută parțial în 1962, iar apoi din 1977 în fața Centrului Pompidou. După o inundație în 1990 Atelierul Brâncuși a fost închis și redeschis în forma actuală în 1997.

Relația sculpturi spațiu

Brâncuși a acordat o mare importanță relației dintre sculpturile sale și spațiul în care au fost instalate. Începând cu anii 1910, prin dispunerea sculpturilor sale într-o strânsă relație spațială, a creat noi lucrări în atelier pe care le-a numit "grupuri mobile", semnificând importanța relației dintre lucrări și posibilitățile de mobilitate ale fiecăreia în cadrul întregului, se scrie pe site-ul atelierului.

Nu mai puțin de 137 de sculpturi sunt expuse în Atelierul Brâncuși

Sursa imaginii: 

Petru Clej

Începând cu anii 1920, atelierul a devenit un loc de prezentare a lucrărilor sale și o operă de artă de sine stătătoare, un corp alcătuit din celule care se generează reciproc. Această experiență de a privi în interiorul atelierului la fiecare dintre sculpturi pentru a forma un set de relații spațiale l-a determinat pe Constantin Brâncuși să le remanieze zilnic pozițiile pentru a obține unitatea pe care o considera cea mai potrivită.

La sfârșitul vieții sale, Constantin Brâncuși a încetat să mai producă sculpturi și s-a concentrat doar asupra relațiilor dintre ele în cadrul atelierului. Această apropiere a devenit atât de esențială încât artistul nu a mai dorit să expună și, atunci când vindea o lucrare, o înlocuia cu un mulaj din ghips pentru a nu pierde unitatea întregului.

Printre lucrările sale se remarcă Coloana fără sfârșit de la Voulargis noaptea (1926), Domnișoara Pogany II văzută din spate (1920), Domnișoara Pogany III văzută din profil (1931), Coloana sărutului (1916 – 1917), etc.

Cele aproape 1.700 de negative ale fotografiilor permit observarea unor aspecte care nu sunt imediat perceptibile și la fel de interesante sunt instrumentele folosite de Brâncuși, care sunt expuse în atelierul numărul 4.

Atelierul Brâncuși, situat în fața Centrului Georges Pompidou, poate fi vizitat gratuit, zilnic cu excepția zilei de marți, între orele 14 – 18.   

În 1956, Brâncuși a lăsat moștenire statului francez atelierul cu tot conținutul său, cu condiția expunerii sale în felul în care va fi la moartea sa

Sursa imaginii: 

Petru Clej