
Reportaj RFI
Muzeul d’ Orsay: Comoara picturii impresioniste din centrul Parisului
muzeul_d_orsay.jpg

Vizitatorii Parisului care se află pe malul Senei în dreptul podului Carroussel ar putea fi tentați să aleagă malul drept și Muzeul Luvru, faimos în toată lumea. Sau poate ar putea alege malul stâng și clădirea monumentală care adăpostește Muzeul d’Orsay, față în față cu Luvrul.
Deși de dimensiuni mai reduse decât Luvrul, Muzeul d’Orsay oferă vizitatorilor numeroase capodopere de artă și e bine ca aceștia să-și aleagă ținta dinainte.

Așa încât, le recomand vizitatorilor ca, după ce vor fi intrat și vor fi admirat interiorul fostei gări de la debutul secolului trecut și mai ales ceasul de dimensiuni impresionante, să se îndrepte către etajul cinci unde se află expoziția pictorilor impresioniști francezi.
Odată ajunși acolo, vizitatorul trebuie să se aștepte la un șoc: în camere succesive sunt expuse zeci de tablouri ale monștrilor sacri ai impresionismului: Claude Monet, Camille Pissarro, Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley, Edgar Degas, Paul Cezanne, Edouard Manet, Gustave Caillebotte și alții.

E greu de dat exemple, dar tablourile faimoase se succed unul după altul: Parlamentul din Londra al lui Monet, Jucătorii de cărți al lui Cezanne, Balul de la Moulin de la Galette al lui Renoir, sculptura Mica Balerină de 14 ani a lui Degas și zeci de altele, care mai de care mai încântătoare.
Un curent evoluționar
Impresionismul a fost un curent a cărui dată de naștere este considerat anul 1872, prin tabloul Impression Soleil Levant – Impresie cu Soarele care răsare a lui Monet, care poate fi văzut la Muzeul Marmottan din vestul Parisului.

Termenul impresionism a fost folosit pentru prima oară pe 25 aprilie 1874, de criticul Louis Leroy, care desființa pur și simplu tabloul lui Monet.
Folosit în mod pejorativ, termenul a definit unul din cele mai vestite curente în artă, iar impresioniștii au sfidat cu succes establishmentul artistic parizian, organizând între 1874 – 1886 opt expoziții care au zguduit convențiile înrădăcinate în arta secolului XIX, un adevărat curent revoluționar.

După această desfătare cu comorile artei impresioniste, vizitatorii se pot întoarce la restaurantul de la etajul cinci pentru o binemeritată pauză, iar apoi pot continua cu expoziția, de o dimensiune mai redusă, dar nu mai puțin impresionantă, a post-impresioniștilor – dintre care se remarcă Vincent Van Gogh, Paul Gauguin și Henry de Toulouse Lautrec, unde vor remarca o evoluție semnificativă față de Monet, Renoir sau Cezanne.
O fostă gară
În încheiere câteva cuvinte despre Muzeul d’Orsay, amenajat în sediul unei foste gări pariziene, construită special pentru Expoziția Universală din anul 1900. Prima gară electrificată din lume, Orsay a încetat însă să funcționeze în 1939 din cauza progresului tehnologic care a făcut-o inutilizabilă.

La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, defuncta Gare d'Orsay a fost folosită ca centru poștal. Serviciul poștal era destinat în principal prizonierilor de război.
După război, gara Orsay a fost folosită pentru scurt timp ca platou de filmare. Filmul lui Orson Welles "Procesul", bazat pe romanul lui Franz Kafka, a fost filmat la Orsay în 1962. Ulterior, Gare d'Orsay a fost ocupată de o companie de teatru și apoi de un grup de licitatori. În 1973, gara a fost închisă definitiv.
S-a propus demolarea gării, dar apelurile către președintele Valery Giscard d’Estaing (1974 – 1981) au avut succes și după declararea ei ca monument istoric, gara a fost transformată în muzeu, care a fost inaugurat în 1986 de succesorul lui Giscard, Francois Mitterrand (1981 – 1995). O atracție pariziană care trebuie neapărat vizitată.
