“Masacrul de la Odesa din 1941 a schimbat definitiv războiul României dintr-unul de teritoriu într-unul de exterminare” – istoricul Emanuel Grec

Masacrul de la Odesa săvârșit între 22 și 25 octombrie 1941 a fost unul dintre cele mai odioase crime în masă comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În semn de represalii pentru aruncarea în aer în noaptea de 21/22 octombrie a cartierului general al Diviziei a 10-a Infanterie care cucerise orașul pe 16 octombrie, considerat de majoritatea istoricilor un act legitim de război executat de armata și serviciile secrete sovietice care a dus la moartea a 67 de militari români și germani, armata română a ucis în trei zile cel puțin 25.000 de evrei din oraș.

Istoricul Emanuel Grec, care face un doctorat la Universitatea Heidelberg, Germania, pe tema proceselor făptașilor de la Odesa în perioada 1944 – 1948, respinge afirmația că procesele făptașilor de la Odesa au avut un caracter exclusiv politic, de răfuială a regimului comunist care cucerea treptat puterea în acei ani în România.

Criminali de război judecați

“Aceste procese nu au fost tipic comuniste, în 1944, 1945, în 1946 când a fost și procesul lui Ion Antonescu și multe alte loturi, nu aveai cum să ai un control total asupra societății românești. Aceste procese au loc nu doar în URSS și țările ocupate de Armata Roșie, dar și în Germania, Franța, Țările de Jos, Norvegia” spune Emanuel Grec într-un interviu la RFI.

Ion Antonescu, Nicolae Macici, Constantin Trestioreanu au fost principalii responsabili pentru masacrul de la Odesa

Sursa imaginii: 

Wikipedia/generals.dk

El să spune că nu au existat procese specifice pentru făptașii de la Odesa, ci aceștia au fost judecați în loturi, în care au figurat Ion Antonescu – autoproclamatul Conducător al statului, precum și generalii  Nicolae Macici, Constantin Trestioreanu, Iosif Iacobici, Nicolae Ghineraru, care au jucat un rol de frunte în organizarea și executarea masacrului. Emanuel Grec estimează că între 10 și 15 ofițeri au fost judecați pentru crimele de la Odesa și în total sub 50 au fost trimiși în justiție. Militarii de grade inferioare de la Odesa au compărut ca martori în proces, dar puțini dintre ei au fost inculpați.

Cu excepția lui Antonescu care a fost condamnat la moarte și executat, toți ceilalți au scăpat de pedeapsa cu moartea, unii au murit în închisoare, ca Macici și Iacobici, alții au fost eliberați după un număr de ani ispășiți, ca Trestioreanu și Ghineraru în urma amnistiilor repetate din anii ’50 – ’60.

Procesele criminalilor de război de către Tribunalele Poporului s-au terminat în 1948, dar ulterior au mai fost judecați unii făptași potrivit Codului Penal al statului comunist român. Dar Emanuel Grec respinge afirmațiile acelora care spun că aceste procese ale criminalilor de război au fost exclusiv niște acțiuni politice.

“Nu trebuie aplicate proceselor din acei ani standardele de azi, a fost un proces european de aducere la justiție a unor oameni care au comis niște crime groaznice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În România nu a existat o justiție clară după 1945, în sensul că nu s-a făcut dreptate total. Eu merg invers, criticii pe care-i pomeniți spun că a existat o justiție comunistă care a făcut o nedreptate condamnând politic niște oameni nevinovați. Eu spun invers, că din cauza dezorganizării, a haosului administrativ și a perioadei de tranziție din România, nu s-a făcut dreptate suficient. Nu că au fost condamnați politic oameni nevinovați, foarte mulți vinovați au scăpat nejudecați! Și aceasta s-a întâmplat atât din incompetență, cât și din lipsă de interes”, explică Emanuel Grec.

De la teritoriu la exterminare

În ceea ce privește masacrul de la Odesa din octombrie 1941, acesta reprezintă un moment de cotitură în războiul purtat de România alături de Germania nazistă împotriva URSS.

Sute de evrei au fost spânzurați la Odesa din ordinul lui Ion Antonescu pe 22 octombrie 1941

Sursa imaginii: 

Wikipedia

“Masacrul de la Odesa a reprezentat, atât privind retrospectiv dar și în context, un microcosmos al Holocaustului din România. Modul de a acționa al armatei, modul de gândire a făptașilor care au avut loc în întreg Holocaustul din România pot fi găsite în masacrul de la Odesa. Și aici mă refer la viziunea antisemită a militarilor, modul în care acțiunile organizate, planificate s-au combinat cu acțiuni spontane de crimă. Deportările au urmat masacrului și au reprezentat modul în care se urmărea eliminarea unui întreg grup de oameni.

Eu consider că masacrul de la Odesa a schimbat oarecum războiul României: devine clar că după aceea nu mai era vorba numai de un război de teritoriu, ci devenise un   război de exterminare, un război la care Antonescu se gândise dinainte, dar care odată cu Odesa a fost pus în practică.

Astfel de lucruri se întâmplaseră și mai înainte în Basarabia, Bucovina și Herța, dar ceea ce s-a întâmplat la Odesa, mai ales prin prisma modului de gândire făptașilor. Evreul devenise, ca și în războiul Germaniei, ceva ce trebuie eradicat pentru simplul fapt că era evreu. Odesa a fost o confirmare în mintea militarilor a faptului că era o conspirație a evreilor comuniști." spune Emanuel Grec.

Modul de gândire al făptașilor

Masacrul de la Odesa nu trebuie privit strict din punctul de vedere al cui a dat ordinele, pentru că altfel ne trezim cu o diluare a responsabilității. Antonescu știa foarte bine cum funcționează armata română și a dat ordine în așa fel încât subordonații să le înțeleagă cum vor ei și să le disemineze cum vor ei. De exemplu el a dat ordin de represalii: câte 200 de evrei împușcați pentru fiecare ofițer ucis în aruncarea în aer a cartierului general al Diviziei 10 și câte 100 pentru fiecare soldat mort. Trestioreanu vine și spune soldaților adunați: aveți ordin să omorâți cel puțin 200 și 100.

Cel puțin 26000 de evrei din Odesa au fost masacrați în octombrie 1941 din ordinul lui Ion Antonescu

Sursa imaginii: 

Muzeul Holocaustului Washington

În Holocaustul Germaniei ofițerii germani făceau ce-și imaginau că dorește Hitler. Oarecum într-o mini-scară asta se întâmplă și în Holocaustul din România și de aceea nu poate fi arătat cu degetul doar Antonescu pentru masacrul de la Odesa”, conchide Emanuel Grec.

După Odesa uciderea evreilor în Transnistria, teritoriu aflat sub controlul României lui Antonescu a luate o amploare fără precedent, culminând cu asasinarea prin împușcare sau moartea prin înfometare, frig sau boli a circa 76.000 de evrei în județul Golta, în extremitatea estică a Transnistriei, la Bogdanovca, Dumanovca și Ahmecetca, în perioada decembrie 1941 – martie 1942. Raportul Comisiei Internaționale de Studiere a Holocaustului din România “Elie Wiesel” a estimat că 280.000 – 380.000 evrei și 11.000 de romi și-au pierdut viața ca urmare a persecuțiilor la care au fost supuși de statul român în perioada 1940 – 1944.  

Emanuel Grec este candidat la titlul de doctor al Universității Heidelberg din Germania pe tema masacrului de la Odesa

Sursa imaginii: 

Facebook Emanuel Grec