Fotografii ale lui Andrei Cădere, la Palais de Tokyo din Paris

Andrei Cădere – André Cadere pentru francezi – s-a născut în 1934 la Varşovia unde tatăl său, diplomat, era în post, şi a murit în 1978, la Paris, oraş în care se refugiase cu un deceniu în urmă. 

Considerat drept un important reprezentant al artei conceptuale – catalogare pe care însă o refuza – Andrei Cădere şi-a făcut un nume pe scena culturală franceză şi nu numai. O notorietate creată şi graţie faimoaselor sale bastoane sau toiege sculptate şi pictate pe care le plimba şi arăta peste tot. 

Expoziţia pariziană ne arată dealtfel 30 de fotografii de format mic, făcute de şi cu Andrei Cădere la New York, în noiembrie 1975, cu ocazia primului său voiaj în megalopola nord-americană. Fascinat de contrastele din cartierul Manhattan, artistul se va plimba şi imortaliza cu nelipsitul său toiag multicolor. Pe stradă, în metrou, lângă terenul de baschet, şamd.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

Hugo Vitrani este curatorul expoziţiei «La morsure des termites». El vede în această serie de 30 de poze o metaforă a libertăţii artistice absolute, întruchipată atunci de nou-născuta cultură hip-hop.

Hugo VITRANI: Eu, în fotografiile lui Cădere, am regăsit o posibilă reinterpretare a naşterii culturii hip-hop. Cădere a sosit la New York la începutul anilor ’70. În cursul voiajului său, îşi depune toiagul pictat în diverse locuri new-yorkeze, inclusiv în locuri subterane precum metroul. Putem privi asta ca o derivă destul de uimitoare a acestui artist, într-o epocă dărăpănată în care tocmai iau naştere cultura hip-hop şi diverse limbaje artistice în faţa unor crize identitare sau ale urbanismului. O epocă în care tinerii încearcă să existe, să se afirme prin pictură. Am dorit deci să fac legătura între acest gest pictural şi conceptual al lui Cădere într-un context foarte precis, acela al originilor graffiti-ului contemporan aşa cum îl cunoaştem azi.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

Vasile DAMIAN: Andrei Cădere, prin gestul său artistic, acela de a-şi pune toiagul peste tot, inclusiv la vernisajele altor artişti, pentru a sustrage atenţia publicului, nu şi-a făcut numai prieteni la New York...

H.V: Cădere este o figură importantă a acestei expoziţii «La morsure des termites», «Muşcătura termitelor». O expoziţie care încearcă să regândească figura artistului prin prisma termitei. Termita este considerată ca un parazit, un parazit necesar care evoluează ronţăindu-şi propriul mediu, un mediu fără lumină pe care îl modifică lăsând urmele trecerii sale pe acolo. Cădere a fost şi el o mare termită care venea să se strecoare în peisaj, în spaţiul public dar şi în galeriile de artă şi în expoziţiile altor artişti. Avea deci un gest parazitar, foarte intruziv, foarte criptic care, din punct de vedere intelectual, este foarte apropiat de arta graffiti-ului.

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

V.D: Putem spune despre aceste fotografii, prezentate aici la Palais de Tokyo, că sunt fotografii documentare?

H.V: Ce este fascinant în această serie de fotografii, arătată doar pentru a doua oară, este că prin intermediul fotografiilor, intervenţiilor şi gesturilor sale, Cădere ne arată imaginea unui oraş în plină criză dar şi în plină renaştere culturală graţie mişcării hip-hop. Această serie mă interesa deci din două puncte de vedere. În primul rând, mi-a permis să recitesc şi să includ lucrările lui Cădere în istoria graffiti-ului. În fapt, acest toiag pictat pe care îl pune peste tot, se poate asemăna cu un tag, cu o semnătură. Aşa cum un tag într-un metrou ne poate spune contextul în care metroul a traversat oraşul, la un moment dat gestul lui Cădere ne poate şi el dezvălui oraşul. Urmărind aşadar plimbarea lui Cădere, descoperim premisele hip-hop graţie acestor străzi ale unui oraş delabrat. 

Sursa imaginii: 

Vasile Damian

V.D: Andrei Cădere a refuzat dintotdeauna să fie catalogat, aşa cum o făceau criticii, drept artist conceptual. Aţi putea Dvs. să ne daţi o definiţie a artei conceptuale?

H.V: Nu am să îndrăznesc să vă dau o definiţie pentru că definiţiile în artă, din principiu, nu sunt apreciate de artişti. Am să vă răspund aşadar printr-o piruetă. Lui Cădere nu-i plăcea să fie catalogat drept artist conceptual pentru că în fapt, conceptual înseamnă ceva ce vine din creier, o idee. Ori, cel mai mic gest, cea mai mică operă, este o idee deci cel mai mic gest, cea mai mică operă este déjà, prin denitiţie, ceva conceptual. Expoziţia «Muşcătura termitelor» se concentrează pe istoria graffiti-ului şi dinadins nu am folosit termenul «street art». Artiştii de pe scena graffiti nu suportă să fie catalogaţi şi închişi în cuvântul «graffiti» sau «street art». Ei consideră că labelurile le reduc practicile artistice. În această expoizţie există peste 70 de artişti care, precum Andrei Cădere, refuză să fie închişi în nişte labeluri, refuză să fie închişi în nişte limbaje, refuză să fie închişi în nişte practici, şi nu încetează să le depăşească şi să le corupă pentru a le face mai poroase.

Fotografiile lui Andrei Cădere pot fi văzute la Palais de Tokyo din Paris până în ziua de 7 ianuarie 2024.