Cartea Neagră “Suferințele evreilor din România 1940 – 1944” – publicată de Matatias Carp în 1946 și apoi interzisă de regimul comunist

Una dintre criticile negaționiștilor și ale minimalizatorilor Holocaustului din România este întârzierea cu care a fost publicată istoria Holocaustului din România: de ce nu au fost publicate aceste fapte imediat după război, mai ales că atunci veniseră la putere comuniștii, adversarii celor care fuseseră acuzați de aceste crime?

Ei bine, răspunsul este foarte simplu: ele au fost publicate încă din 1946 de către avocatul Matatias Carp, secretarul general al Federației Comunităților Evreiești din România. A fost o ediție completă, mult mai bine redactată decât cea din URSS, care i-a avut ca autori pe vestiții Ilia Ehrenburg și Vasili Grossman sau ca ce din Ungaria.

“După ce am studiat foarte multe documente mi-a fost foarte clar că Matatias Carp a avut acces la documente care au pregătit și care au ajutat la finalizarea proceselor criminalilor de război. Este vorba de documentele incluse în volum dar de mărturiile supraviețuitorilor Holocaustului care au depus mărturie la aceste procese. În această perioadă autoritățile comuniste care încă nu dețineau toată puterea în stat nu au restricționat accesul la aceste documente, ceea ce a început să se petreacă la sfârșitul anilor '40.” spune istoricul Radu Ioanid, fostt vicepreședinte al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, al cărei Raport Final a fost publicat în 2004.

Trei Volume: Pogromul de la București, Pogromul de la Iași, Transnistria

Cartea Neagră a lui Carp are trei volume impresionante, iar structura acestor volume este asemănătoare: structura este cronologică, există scurte descrieri ale unor evenimente bazate pe datele respective, o analiză a unor documente care datei respective și de asemenea există și documente în sine sau fragmente de documente.

Cel puțin 120 de evrei au fost uciși de legionari la București în ianuarie 1941

Sursa imaginii: 

Arhiva CNSAS

“Volumul 1 este o analiză a Pogromului de la București când în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941 împotriva guvernului condus de Ion Antonescu legionarii au ucis în Capitală peste 120 de evrei și au distrus peste 1.000 de proprietăți comunitare și individuale evreiești. Aceste lucruri sunt foarte bine documentate de o serie de fotografii, marea majoritate făcute de autoritățile române care au analizat atunci crimele comise de legionari.

Volumul 2 este dedicat Pogromului de la Iași din iunie – iulie 1941, care include documente, mărturii – și ale supraviețuitorilor dar și ale celor care au fost anchetați la procesul care a urmat, precum și documente ale epocii – rapoarte militare și polițienești în legătură cu ce s-a întâmplat la Iași și în Trenurile Morții.

Volumul 3 este dedicat Transnistriei, din nou, nu numai bazat pe mărturii, ci și în special pe documente rezultând din anchetele care s-au făcut pentru a finaliza procesele criminalilor de război, fie cele ale vârfurilor regimului Antonescu, dar mai ales ale jandarmilor și polițiștilor care au fost implicați în crime împotriva evreilor și a romilor.” explică Radu Ioanid.

Cenzura comunistă

Matatias Carp a reușit să publice trei ediții ale Cărții Negre în 1946, 1947 și 1948 după care a fost nevoit, ca și alți evrei care au refuzat să colaboreze cu regimul comunist din România, mai ales sioniști, să emigreze în Israel, unde a murit în 1953 la vârsta de 49 de ani. La sfârșitul anilor 1940 orice mențiune despre Holocaust a dispărut din sfera publică, pus la index mai întâi în perioada campaniei antisemite a lui Stalin care s-a prelungit până la căderea comunismului în România în decembrie 1989.

Cartea Neagră a fost re-editată în franceză la Paris în 2009, dar ediția nu este completă

Sursa imaginii: 

Amazon

“Cele trei volume au dispărut din bibliotecile publice și chiar din așa numitele fonduri secrete al marilor instituții cum era Biblioteca Academiei. Vă pot spune ceva personal din acest punct de vedere: eu am împrumutat aceste trei volume de la trei persoane diferite și niciunul dintre ele nu avea seria completă. Le-am fotocopiat, acest lucru s-a întâmplat la mijlocul anilor ’70 și din păcate nici acum situația ei nu este cea mai bună.

Profesorul Radu Florian a republicat Cartea Neagră după căderea regimului comunist, completă, dar făcută în condiții grafice modeste, astea u fost condițiile financiare și calitatea hârtiei la începutul anilor ’90. A apărut o ediție la Paris, care nu este completă, a apărut la Budapesta o ediție piratată.

Eu cred că atât în România cât și în străinătate ar trebui reluat procesul de re-editare a acestei cărți care este extrem de importantă și din punct de vedere documentar, dar și din punct de vedere temporal, pentru că este o documentare extraordinară făcută la cald în condiții grele.” opinează Radu Ioanid.