Puciul de la berărie, 8 noiembrie 1923: momentul în care Adolf Hitler a devenit cunoscut în întreaga Germanie

Reporter: Germania anului 1923, o țară învinsă în Primul Război Mondial, era zdruncinată de convulsii sociale violente. Republica de la Weimar creată după prăbușirea Imperiului era atacată din ambele extreme ale spectrului politic, iar Bavaria și capitala sa Munchen constituia un teren de înfruntare a acestor tendințe extremiste și violente. Istoricul și analistul politic Ovidiu Raețchi, autorul cărții “Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler pana la execuția lui Eichmann” explică contextul politic în care liderul partidului nazist Adolf Hitler a inițiat tentativa de puci din 8 noiembrie 1923.

Ovidiu Raețchi: Sunt două repere pe care trebuie să le folosim: primul este marșul asupra Romei, care are loc cu un an înainte, la sfârșitul lui octombrie 1922. Sigur, e oarecum un mit, marșul asupra Romei nu prea a avut loc, a fost un mit al propagandei fasciste. În fapt, atunci Regele Victor Emanuel al III-lea a acceptat să-i cedeze puterea lui Benito Mussolini. Acel moment a fost fundamental în regândirea strategiei, inclusiv de către naziști, acel moment îl determină pe Hitler să facă pași accelerați spre cultul Fuhrer-ului și să se gândească că o acțiune “eroică” l-ar putea impune la vârful politicii din Bavaria și ulterior la nivelul Gerrmaniei.

Al doilea reper istoric important este momentul în care francezii și belgienii ocupă regiunea industrială Ruhr în contextul dezbaterilor privind despăgubirile de război impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles. Germania plătise până la acel moment o parte însemnată din acele despăgubiri, Republica de la Weimar își asumase onest principiul vinovăției germane în Primul Război Mondial, deși exista o presiune economică semnificativă la adresa Germaniei, pe lângă presiunea etică, însă în momentul în care pentru o cantitate relativ insignifiantă de cherestea în ianuarie 1923 are loc ocuparea Ruhr-ului de către Franța și Belgia se declanșează atât o criză economică importantă, cu hiperinflație, care agită spiritele, inclusiv în zona comunistă. Amenințarea comunistă era utilizată de naziști la început de drum pentru a justifica propriile violențe. Aceasta declanșează o indignare națională care numai vizează doar zona extremistă sau naționalistă. E un moment în care vedem amestecându-se taberele, îl vedem pe Hitler alături de niște conservatori care nu sunt neapărat din blocul extremist. De la aceste două repere aș pleca la explicarea evenimentului din 8 noiembrie 1923.

Reporter: Privind retrospectiv, a avut vreo șansă de reușită acea tentativă de puci sau a fost doar un act mai degrabă oportunist?

Ovidiu Raețchi: A fost și un act oportunist, dar până la un punct noi putem să credem în scenariul prezentat ulterior și de naziști, dar și de istorici respectabili, conform căruia acel triumvirat din Bavaria compus din șeful poliției, șeful armatei și Gustav Ritter von Kahr, cel care asigura conducerea politică, au fost până la un punct parte a unei conspirații prin care să preia ei înșiși puterea la Berlin, în condițiile în care exista un conflict între capitala Germaniei și cea a Bavariei în acel moment.

Hitler a făcut alianță cu mai mulți lideri militari din Primul Război Mondial în frunte cu generalul Ludendorff

Sursa imaginii: 

Wikipedia

Se discută despre o întârziere de două săptămâni care ar fi fost cerută de acești inamici ai lui Hitler, dar potențial aliați înainte sau după 8 noiembrie 1923. Dacă ei și-ar fi dorit poate puciul ar fi avut mai mult succes, deși pe termen lung părea o inițiatică condamnată, dar pe termen scurt ar fi fost bine să reușească. Așa ar fi dispărut din aura de erou a lui Hitler, poate ar fi dispărut din mitologia ulterioară a martirilor naziști.

Dacă puciul ar fi avut succes, aceasta nu s-a fi întâmplat pe seama mișcării lui Hitler și a mișcării sale care un strict regională și mai degrabă exotică, ci pe fondul unor interese la nivelul Germaniei în ansamblu.

Conceptul la care ne întoarcem mereu când vrem să înțelegem ce s-a întâmplat în epocă și anume o complicitate sofisticată, inclusiv în cazul procesul din 1924 în care Hitler scapă foarte ieftin.

Reporter: Într-adevăr, Hitler este condamnat la o pedeapsă absolut ridicolă, stă ceva mai mult de un an în închisoare, este eliberat pe 20 decembrie 1924, iar această perioadă a fost poate una dintre cele mai fructuoase ale lui Hitler pentru cristalizarea ideologiei sale.

Ovidiu Raețchi: Da, o spune și el, au greșit că m-au aruncat în închisoare, trebuia să mă lase să vorbesc și să vorbesc și să vorbesc. L-au condamnat teoretic pentru cinci ani, a stat ceva mai mult de un an, a trăit acolo în condiții de star al închisorii, primind zilnic, vizite, cadouri, mâncare, cărți și putând să gândească, așa cum pretinde chiar el, la propria strategie, unde a început să scrie primul volum din Mein Kampf.

Hitler a avut un regim de lux în închisoarea Landsberg unde primea vizite zilnice, între care și a viitorului său adjunct, Rudolf Hess (al doilea din dreapta)

Sursa imaginii: 

Wikipedia

Apar în gândirea sa după 1924 – destul de rudimentară până la acel moment – concepte destul de sofisticate și de toxice, cum ar fi cel de Spațiu Vital, care apare în gândirea lui. În plus, el a folosit zilele procesului pentru a se întoarce la ceea ce știa să facă să vorbească – la oratorie – și la acel a surprins și asocierea cu generalul Ludendorff care era o figură de talie națională după prestația sa din Primul Război Mondial, care era și un personaj extrem de toxic.

Hitler devine astfel un personaj național, câștigă de fapt acel proces chiar dacă este condamnat, din punct de vedere retoric își atinge astfel publicul naționalist și revizionist de la nivelul întregii Germanii și fără îndoială că din acest episod al puciului și ulterior al procesului iese întărit, nu slăbit.

Reporter: Ce semnificație a avut acest episod al puciului din 8 noiembrie 1923 pentru instaurarea în 1933 a regimului nazist, cu toate implicațiile acestuia asupra întregii omeniri?

Ovidiu Raețchi: Așa cum am mai spus a fost marele reper mitologic al naziștilor pentru acel cult al martirilor și al sângelui care se naște de la cei câțiva naziști căzuți acum. Hitler a fost ratat de puțin, dar vecinul său Ludwig Maximilian Erwin von Scheubner-Richter este împușcat mortal cu această ocazie și devine una dintre acele figuri mitologice pe care le vom vedea comemorate în procesiuni de sute de mii de oameni la Nuernberg.

Hitler și liderii naziști, aici la Munchen, pe 8 noiembrie 1934, au comemorat anual Puciul de la Berărie

Sursa imaginii: 

Muzeul Holocaustului Washington

Pe de altă parte puciul și procesul ulterior creează această ambiguitate morală din care Germania nu a putut să se smulgă până în 1933 când i-a oferit mandatul lui Hitler și i-a permis să-și pună în aplicare ideologia.

Germania a avut atunci ocazia să-l elimine pe Hitler din istorie în multe moduri, în primul rând și cel mai simplu el trebuia să fie expulzat, era cetățean austriac care nu trecuse prin procedurile legale. Apoi, în mod evident el se încadra la trădare, a vrut să preia puterea prin violență, pentru care fapt ar fi putut fi condamnat la moarte și executat sau închis pe viață.

Dar această complicitate și indecizie a elitei politice germane, pe fondul unor erori ale aliaților – presiunea prea mare pusă pe Republica de la Weimar care ar fi trebuit să fie protejată pentru că era o șansă extraordinară pentru o Germanie cosmopolită,

Această complicitate duce în final la triumful lui Hitler care are acea energie diabolică – caracteristică tiranilor și liderilor extremiști și această complicitate îl aduce în final la putere. Opt noiembrie 1923 este momentul în care un lider minor local capătă o anvergură națională.

Ovidiu Raețchi este președintele Centrului Euro-Atlantic de Reziliență

Sursa imaginii: 

Facebook Centrul Euro-Atlantic de Reziliență