
Reportaj RFI
Din capitala europeană a culturii în capitala Franței: Jecza Gallery la Paris Photo, marele salon anual de artă fotografică
Pusha Petrov: Imaginea unei Europe care se destrama, lucrare realizata în 2022 | 76,5 x 115 cm | Pusha Petrov & Jecza Gallery.

Chiar la intrarea în spațiul Galeriei Jecza amenajat în cadrul Paris Photo ne întâmpină o lucrare realizată de Anca Munteanu Rîmnic și intitulată Wulfs Day.
Andrei Jecza: "Artista Anca Munteanu Rîmnic este stabilită la Berlin iar lucrarea prezentată la Paris se numește Wulfs Day chiar dacă este reprezentarea unor păsări. Anca are, de cele mai multe ori, o bună doză de umor în lucrările ei. Aceste păsări împăiate apar foarte vii. Este o lucrare foarte expresivă a Ancăi, ea a considerat că titlul Păsări ar fi fost prea simplu și i-a spus lucrării Wulfs deoarece preferă mereu jocul de cuvinte".

Andrei Jecza: "Dacă ne uităm pe peretele principal al galeriei Jecza din Paris Photo găsim alte două lucrări semnate de Anca. Una dintre ele a fost expusă la mai multe bienale și se cheamă Peasant from iar în cazul de față este Peasant man from Transylvania. Este o lucrare care vorbește despre procesul fotografiei, este o litografie găsită de artistă, fotografiată și refotografiată ulterior. Putem vedea un personaj îmbrăcat în port popular căreia artista îi adaugă lumănări bisericești în loc de mâini. Sticla ramei este spartă așa încât reflexia blițului îi orbește identitatea. Pentru artistă este un joc care vorbește despre identitate, despre pierderea identității, să zicem națională într-o oarecare măsură, dar este o lucrare cu foarte mult umor. Publicul francez probabil nu cunoaște aceste lumănări tipice ortodoxe pe care le găsim în toate bisericile românești.
Alături de ea este o altă lucrare care vorbește despre tradiție dar în același timp este și un dialog între ceea ce înseamnă constrângerea unei identități naționale și dorința de eliberare de aceasta. Este un performance al unui personaj sufocat de un covor, care îl apasă. Se eliberează de el la un moment dat. Este un performance care nu există decât în forma fotografică. Este exemplarul cu numărul 2 al unei serii de 5 și este foarte important întrucât anul trecut a fost achiziționat de statul german iar de atunci se află în această prestigioasă colecție".

RFI: Unde este expusă lucrarea în mod normal?
Andrei Jecza: "Lucrarea este expusă în toate muzeele naționale germane. Colecția statului este cea mai prestigioasă colecție. Statul cumpără 2 ori 3 artiști pe an, nu mai mulți".
RFI: Şi cum ați reușit să o expuneți la Paris?
Andrei Jecza: "Dintr-o prietenie. Anca Munteanu Rîmnic a expus în cadrul bienalei Art Encounters de 2 ori iar cu aceste ocazii am remarcat-o. Colaborarea a început încet, încet și ne-a venit și ideea că ar fi timpul ca Anca Munteanu Rîmnic să ajungă la Paris Photo deoarece nu a fost niciodată expusă aici. Ea a mai fost expusă, la Art Basel și mai peste tot cu alte galerii, dar nu la Paris.
Anca Munteanu Rîmnic este artista principală pe care am dorit să o expun la Paris Photo anul aceasta și tot de la ea mai avem încă o lucrare, intitulată Lakta. Este vorba de o armură medievală care în loc să stea în poziția clasică de cruciat stă într-o poziție de supunere. Ori, un cavaler niciodată nu îngenunchează. Iată și aici regăsim umorul Ancăi".
RFI: Observ pe un perete două pâini.
Andrei Jecza: "Sunt două fotografii realizate de Pusha Petrov. Ea a fost invitată în cadrul unei rezidențe la Ankerbrot, la Viena, la un moment dat a fost cel mai mare producător de pâine din Austria. Vechea fabrică se închide însă și se transformă într-un spațiu muzeal, expozițional. Iar astfel ei au invitat diverși artiști printre care s-a numărat și Pusha Petrov. Ea lucrează mereu cu ideea de identitate, de loc. Ea a căutat în arhiva fabricii, de la 1800, primele portrete ale muncitorilor care au lucrat în acea fabrică. Practic, a tipărit cu făină pe pâine portretele acestor muncitori pe ultima pâine făcută aici. După acest proiect, producția unității s-a închis iar fabrica a fost mutată în afara Vienei. Iar astfel, avem portrete ale primilor muncitori care au lucrat aici pe pâini contemporane. Este o serie amplă dar la Paris Photo sunt expuse două fotografii: o pâine simplă și una în care se observă chipul unui muncitor. După ce privești imaginea din stânga în care se află un portret, în cea din dreapta începi să îți imaginezi un portret.
Tot de la Pusha avem un portret realizat în 2022, chiar în momentul în care Ucraina era invadată de Rusia. Este compusă din două lucrări, de fapt: Seduction of și Rape of. Este vorba de tânăra Europă care stă la marginea apei și se va lăsa sedusă de Zeus. Avem un personaj feminin care are în păr harta Europei care se destramă".
RFI: Ne uităm spre un alt perete din galerie și îl regăsim pe artistul Paul Neagu.
Andrei Jecza: "La Paris Photo este expus și Paul Neagu. Am ales să expunem două serii. Sunt fotografii realizate în timpul performanțelor sale intitulate Going Tornado sau Horizontal Rain – una realizată în 1971 la Edinburgh iar cealaltă în 1975 la Oxford. E un performance complex în care se întâmplă multe lucruri, e un fel de cuantificare a timpului. Apoi sunt două lucrări ce sunt aparte deoarece au scrisul artistului deasupra dar și desenul Going Tornado o temă ce apare în opera lui Paul Neagru destul de des, iar ea este suprapusă deasupra imaginii.
Apoi îl putem observa pe Paul Neagu în timpul unui discurs și scrie peste fotografie un fel de teorie a unui Endless Hyphen și încearcă să deseneze ideea".
RFI: Cui aparțin în mod normal aceste fotografii?
Andrei Jecza: "Ele vin toate din colecția familiei artistului. Noi lucrăm deja de peste 15 ani cu Paul Neagu Estate Romania de fapt".
RFI: Ele pot fi văzute undeva în România, sunt expuse undeva?
Andrei Jecza: "Nu. Fac parte din colecția familiei. Dar cele expuse la Paris Photo îmi aparțin căci le-am cumpărat în urmă cu mulți ani".
RFI: Expuneți la Paris Photo și un alt artist: Miklos Erdély cu o serie de lucrări realizate în anii ’80.
Andrei Jecza: "Anul trecut am ales să expunem două lucrări istorice de la Miklos Erdély. El a fost o absolută revelație pentru majoritatea colecționarilor de fotografie pentru că este un artist foarte greu de accesat. Tot ce a lucrat s-a risipit în lume iar noi, galeriștii ducem o muncă de detectiv pentru a le găsi, identifica colecțiile unde sunt, încercăm să le cumpărăm și să le repunem în vânzare la Paris Photo pentru publicul, să spunem, larg. Ele vin din două colecții din Ungaria, una mai recentă, din anii ’80 arată performanța lui Erdély de a construí un pod. Aceștia au fost ani de mare presiune politică în Europa de Est iar Erdély a încercat să construiască un fel de pod, din hârtie, între doi versanți. El chiar își dorea să creeze un pod de hârtie între două țări, două lumi.
În cazul lui Erdély trebuie să avem în vedere că vorbim nu doar de un artist vizual și de un poet, de un filozof, de un pedagog, este un artist complex foarte important iar de aceea este considerat de mulți părintele multor mișcări de artă conceptuală din Europa Centrală și de Est.
În cazul lucrării Happening avem o serie de 7 imagini în care se văd juxtapuneri. Este precum pisica lui Schrödinger – ea poate să fie și vie și moartă în același timp. La fel și aici, există tot timpul două reprezentări a aceleiași scene. Vorbește despre diferite momente ale unui happening care nu a supraviețuit decât fotografic, la fel ca Anca Munteanu Rîmnic, de aceea am și ales să îi pun împreună. Ei folosesc același limbaj pentru a aduce în evidență aceleași idei. La diferență de decenii: Erdély a realizat lucrarea sa cândva în ’69 iar Anca Munteanu Rîmnic în 2015".
