Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Lent, totul e lent în Ghana

Ziua 9 : marţi 19 iunie.

Lent, totul e lent în Ghana.

Marţi, dis de dimineaţă, mă trezesc cu intenţia de a merge la birou. Dar Sam îmi zice să aştept, că n-a reuşit să vorbească cu Ubald şi mă sună el când ştie ce să facă cu mine. Ei, n-a zis textual aşa, dar asta era ideea. În cele din urmă îmi zice că o să vină Bash să mă ia şi mă duce la Tongo. Cu vreo oră înainte le-am zis eu că merg cu Leela la Tongo, că ea mergea oricum acolo. Oricum nu ştiau ce să facă cu mine. Dar atunci Sam a insistat că nu, că trebuie să merg la VSO.

Vine să mă ia o maşină mare, ca toate cele de aici. Mă ia Bala, un tip nu prea înalt şi grăsuţ, cu faţă de om de treabă. Pe Bash o să-l luăm de la bancă. Auzisem multe de Bash, toată lumea îl cunoaşte, toată lumea vorbeşte cu el dacă are ceva de rezolvat. Cică e puţin mai înalt decât mine şi mult mai mare. “ He’s BIG ! ” mi-a zis Damien de vreo două ori.

Bashiru e cam de aceeaşi înălţime cu mine, dar e mai gras şi are faţa mare, ceea ce-l face să pară imens. E prietenos şi se vede imediat că e inteligent şi relaxat. Vorbim diverse până în Tongo, despre ce am făcut eu înainte să vin, despre Ghana, despre LCD.

La Tongo văd, cred că prima dată, nişte dealuri. Sunt interesante, cu aglomerări de stânci. Sunt grămezi de stânci şi pe marginea drumului, clădite ciudat, parcă le-ar fi pus cineva acolo.  Tongo e un sat cu multe case din pământ. Dar cel puţin au acoperişurile de tablă, nu prea văd casele cu acoperiş de paie pe care le văzusem pe drumul dinspre Tamale.

Mergem la GES, Ghana Education Services, biroul pentru districtul Talensi Nabdam. Biroul e într-o clădire de şcoală. Şcoala e de fapt un grup de construcţii dreptunghiulare cu aspect de barăci. Nu au geamuri, ci doar părţi mari din pereţi făcute cu găuri, care au un model repetitiv. Biroul GES e tot într-o clădire de asta.

Districtul Talensi Nabdam s-a înfiinţat de curând, desprins din districtul Bolgatanga, aşa că nu au încă spaţii de birou. Şi în curând se va despărţi în două districte: Talensi şi Nabdam. Se pare că guvernul tot divide teritoriul.

Directorul GES pe district e plecat în Uganda, aşa că aproape toată lumea din birou e plecată “pe teren”. Adică profită că omul e plecat şi sunt duşi să-şi rezolve problemele lor. Bash îmi face cunoştinţă cu câţiva oameni, cei pe care-i găseşte pe acolo. Oameii sunt prietenoşi. Îţi strâng mâna şi nu ţi-o lasă imediat, ci te ţin de mână până când se fac prezentările. Vorbeşti un minut cu ei, apoi mergi la masa alăturată, dar îţi strâng iar mâna şi-ţi zic că eşti binevenit. Dacă vorbeşti mai mult cu cineva, în 10 minute se prea poate să-ţi strângă mâna de 4-5 ori, de fiecare dată când zic ceva care-i amuză.

Seara am mers să vedem meciul Angliei cu Ucraina, la acelaşi restaurant unde am fost şi vineri.

Englezii, lipsiţi de entuziasm. Eu n-am mai văzut aşa ceva. Şi când a dat Anglia gol, eu m-am bucurat mai mult ca ei. La restaurant, servirea e lentă, ca la toate restaurantele de pe aici. Şi ca tot ce se întâmplă aici. Am comandat mâncare când a început meciul. Unii dintre noi au primit mâncarea doar după ce s-a terminat.  Ne-au servit două chelneriţe. Una cu mâncarea şi o parte din băuturi, cealaltă cu restul de băuturi. Au venit să ne încaseze banii separat, fiecare pe ceea ce ne-a adus ea. Restaurantele lor îmi amintesc mereu de România în primii ani de după ’90.

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.