Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Friday night roof drinks

Ziua 12 : vineri 22 iunie.

Friday night roof drinks.

Azi am mers cu Damien la Tongo, unde el susţine iar un curs. De data asta pentru funcţionarii din GES care sunt responsabili de circuite. Şcolile din district sunt împărţite în grupuri bazate pe dispunerea geografică, iar aceste unităţi se numesc circuite. Fiecare circuit are un supervizor din partea GES.

Damien îi instruieşte pentru a începe un program de evaluare a impactului pe care Clubul de Fete îl are asupra copilelor. Trebuie făcute profiluri pentru 10 fete, câte una din 10 cluburi diferite, iar apoi monitorizate ca să se vadă dacă participarea la Club chiar le ajută. Vine şi Sam la începutul trainingului să facă act de prezenţă şi îi anunţă că deocamdată nu au bani pentru activitatea asta, dar ei să facă oricum trainingul. Evident Damien e frustrat, abia acum a aflat treaba asta. 

Sam pleacă după vreo oră şi mă lasă pe mine acolo, cică să fie reprezetat LCD la training. Ha-ha. Impresia mea e că nu prea are vreme sau chef de mine şi se bucură dacă găseşte orice să-mi dea de făcut, numai să nu trebuiască să se ocupe el de mine. Îmi tot explică ceva despre cum vrea să văd toată imaginea organizaţiei, să înteleg ce se întâmplă şi apoi să pun întrebări şi să le dau sugestii.

La ora două vine Bala, şoferul, să ne aducă mâncare pentru toţi participanţii şi după ce mănânc plec cu el la birou. Bash nu e azi la birou, s-a dus “să consoleze” un prieten căruia i-a murit cineva din familie.

Îl rog pe Bala să mă ducă pe la biroul VSO mai întâi, să-mi iau cei 56 de cedi pentru care am lăsat cerere cu două zile în urmă. Ieri nu am ajuns în timpul programului. Azi trebuie să merg fiindcă de luni biroul VSO se mută la Tamale. La birou nu au destui bani în casierie. Fseini, contabilul, îmi dă 50 de cedi, pentru ceilalţi 6 trebuie să aştept până se întoarce Ubald de la bancă. Dar nimeni nu ştie exact când se va întoarce. Nu vreau să pec fără banii ăia, că nu-i mai primesc şi deja am renunţat la 10 cedi când am făcut cererea fiindcă nu am avut răbdare să-i fac să-mi explice ce formular trebuia să completez. Până la urmă se scobesc ei prin buzunarele lor şi îmi dau cei 6 cedi să pot pleca. O să şi-i recupereze de la Ubald când se întoarce de la bancă.

La biroul LCD, Sam continuă orientarea mea. Îmi zice mai mult lucruri generale, imaginea de ansamblu a organizaţiei, dar nu intră în detalii despre programe. Alea o să mi le zică Bash. Mă întreb tot mai mult dacă Sam ştie detaliile. E ciudat, nu are calculatorul lui în birou, iar masa lui e complet goală şi nu are niciun raft cu vreo carte sau vreun dosar în biroul lui. Când vorbeşte  cu mine, îl înţeleg greu din cauza accentului. Clipeşte des şi foarte putenic, pare un tic sau o problemă oftalmologică. Vorbeşte mult fără să aibă nevoie de feedback şi repetă ideile de mai mute ori. Mă întreb dacă face asta doar cu mine ca să fie sigur că înţeleg sau aşa e el.  Oricum, mă obosesc discuţiile cu el şi mă cam frustrează că nu înţeleg engleza lui cu accent african. Îi cer să-mi dea documente de proiect să citesc. Îmi zice că o să-mi lase ceva la birou să iau luni, că el şi Bash o să lipsească. Luni şi marţi pot să stau acasă să citesc ce îmi dau ei, că nu am ce face la birou dacă amândoi sunt plecaţi.

Bala mă duce acasă cu maşina. E musulman, iar azi e îmbrăcat tradiţional pentru că vineri după amiază merge la moschee să se roage. Vorbesc cu el de religie. În Ghana sunt şi musulmani şi creştini şi se înţeleg între ei. Îi zic că-mi place asta, că oamenii nu se ceartă şi nu se luptă din cauza religiei. El zice că nu înţelege de ce s-ar lupta oamenii din cauza religiei. Aici chiar se invită reciproc la diverse sărbători sau manifestări religioase şi convieţuiesc paşnic.

Seara mergem la Ellie să bem ceva pe acoperiş. Friday night roof drinks. Are o terasă pe casă, e plăcut. Fiecare îşi aduce băutura. Eu am adus ce mi-a mai rămas din ţuica de acasă şi îmi iau bere de la un bar de lângă. Stăm şi povestim, râdem. Caroline şi Malaika îmi testează abilităţile de vorbit franceza, fiindcă mă lăudasem că o să învăţ franceza uşor la cursurile Malaikăi. Chestii gen „şase saşi în şase saci”. Ceva cu şosetele ducesei, le-am zis destul de bine, dar nu le-am ţinut minte. Damien nu bea şi pleacă repede cu motocicleta. Eu vreau să mai stau, îmi mai iau 3 beri. A apărut un tip interesant, jumătate ghanez, jumătate rus. Deştept, amuzant, îmi place conversaţia cu el.  Până la urmă rămânem doar eu cu Richard şi cu Ellie şi jucăm cărţi până terminăm berea. Trece de ora 4 noaptea. Cum Damien plecase şi nu sunt taxiuri la ora asta, dorm la Ellie că are 2 camere libere.

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate săptămânal în fiecare luni şi vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.