Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Frizerii ghanezi nu ştiu să tundă părul albilor

Ziua 13 : sâmbătă 23 iunie.

Frizerii ghanezi nu ştiu să tundă părul albilor

M-am trezit mahmur pe la 10 jumate. E prima dată când dorm dimineaţa de când sunt în Ghana. Dar nu-i de mirare, m-am culcat aproape la ora la care mă trezeam până acum. Mi-am mai verificat e-mailul şi Facebook-ul pe telefon. Când mă trezesc eu în Ghana, în România lumea s-a cam trezit. Chiar dacă mă trezesc devreme, pe la 6, în România e deja 9. La ora asta mulţi îşi beau deja cafeaua şi intră pe Facebook, aşa că îmi place să văd ce mai face lumea de acasă.

Fac un duş, dar îmi pun tot tricoul transpirat de ieri că doar n-am venit cu haine de schimb. Ellie se arată şi ea şi se plânge de mahmureală. Îmi face un ceai, îşi ia şi ea ceva de băut şi nu ştiu cum ajungem să ne uităm la Indiana Jones 4 pe computer. E slab filmul, de-abia dacă râd o dată în vreo 30-40 de minute. E exagerat rău, trebuia să rămână la primele 3.

E aproape 12 când mă duce Ellie în oraş pe motocicleta ei. Ea stă la marginea oraşului, în altă direcţie de cât stau eu. De data asta nu se mai oferă să mă ducă până acasă. Mai sunt 4-5 kilometri până în Kumbosco, satul unde stau eu. Oricum, am zis şi eu că merg să mă tund.

Găsesc o frizerie pe care mi-o recomandase Damien. Tot el mi-a zis că frizerii de aici nu ştiu să tundă părul albilor. Mai vorbesc cu Christian, frizerul, în timp ce mă tunde. Foloseşte doar maşini de tuns. Îi ia foarte mult timp, e evident că nu prea ştie ce să facă. Nici eu nu-mi dau seama ce face cu maşina. La sfârşit mai face ajustări cu o lamă de bărbierit pe care o ţine direct cu mâna, nu are brici în care să o monteze. Rezultatul e jalnic. Nu mi-a lăsat deloc breton. Dar mi-a lăsat părul puţin mai lung pe creştet decât pe lângă urechi şi la ceafă, aşa cum i-am cerut. Nu m-a întrebat cum vreau să-mi facă perciunii, mi i-a subţiat tare, i-a ascuţit. Of, mi se pare că arăt groaznic!

Cumpăr nişte fructe, mango, banane şi portocale şi pornesc spre casă. Iar am umblat prin oraş ducând cu mine casca de motociclist cu care am venit aseară. E o cască lăsată de cineva în casa unde stau. La început mă deranja mirosul de transpiraţie lăsat de altcineva. Acum fie m-am obişnuit, fie a luat mirosul de la transpiraţia mea, nu mă mai deranjează.

Acasă nu e nimeni, dar vine în vizită Abbie, vecina de peste drum, cu care mă întâlnisem pe stradă când am ajuns. Mi-a zis că vine imedat şi am aşteptat-o destul de mult. A venit exact când am renunţat să o aştept şi am vrut să intru să fac un duş şi să-mi schimb tricoul purtat de ieri, în care am transpirat de 7 ori deja.  Asta e, îl schimb fără să mă spăl.  Nu vreau să fiu nepoliticos şi să îi zic să mă aştepte, deşi probabil n-ar deranja-o. Stau la distanţă de ea fiindcă probabil put.

Mai târziu vine şi Damien împreună cu Mary, care a fost voluntară la Zebilla (la vreo oră distanţă de Bolga) şi acum a revenit să facă nişte interviuri pentu o cercetare pentru teza de masterat. Seara gătesc eu, un curry verde thailandez cu lapte de cocos şi orez aromat. Mâncăm şi ne uităm toţi, inclusiv Abbie, la un film. Avem un videoproiector de la VSO pe care l-a folosit Damien la cursul de vineri şi ne uităm la film ca la cinema, proiectat pe perete. De data asta am nimerit un film drăguţ, “It’s kind of a funny storry”.

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate săptămânal în fiecare luni şi vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.