Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O săptămână de “muncă”

Ziua 21 : duminică 1 iulie.

O săptămână de “muncă”.

Nu am mai scris săptămâna asta. Nici măcar nu mi-am mai făcut notiţe zilnice despre ce am făcut. Încep să mă obişnuiesc aici. Sunt în a 21-a zi, se zice că în 21 de zile te obişnuieşti cu orice. Nu am mai călătorit săptămâna aceasta decât între Bolga, Tongo şi Kumbosco. Kumbosco, satul unde stau, mă confuzează în legătură cu denumirea. Am văzut o factură de apă şi una de curent. Pe una scrie Kumbosco, pe alta Kumbusco. La intrarea în sat dinspre Bolga este o tablă amărâtă, de-abia o observi, pe care scrie Kumbosigo. Şi serviciul de localizare al Facebook îl ştie tot de Kumbosigo, deci probabil asta-i denumirea oficială.

Am fost la birou, în fiecare zi. De obicei, cei de la Link mă iau de acasă dimineaţa cu maşina şi mă aduc seara. Dimineaţa trebuie să-i sun şi îmi spun că o să vină după mine. Când nu i-am sunat, n-au dat nici un semn de viaţă. Seara mă aduc ei în afară de cazul că vreau să mai rămân în oraş. E comod cu maşina, dar nu mă simt prea confortabil să depind de ei. Miercuri a plouat vreo 5-6 ore. Voiam să merg cu un taxi, să nu-i mai chem după mine, dar nu am vrut să pornesc prin ploaie. Au venit după mine doar târziu, după ora 12. Vineri m-am dus singur, fără să-i sun. Nu m-am grăbit să ajung, fiindcă oricum ei nu par interesaţi să-mi dea ceva de făcut. Am pornit de acasă doar pe la 9 şi de la staţia de taxiuri nu m-am grăbit. M-am oprit pe la diverse magazine să casc gura şi am intrat la Vodafone să văd oferta lor de internet.

Pe la 10 fără un sfert m-a sunat Bash să mă întrebe unde sunt. Mă aşteptau la birou ca să mergem la Tongo, unde urma să avem o întâlnire cu toţi funcţionarii de la GES (inspectorii şcolari) şi cu voluntarii naţionali, ca să le prezinte formularele de evaluare a şcolilor şi să declanşeze procesul de evaluare. E un proces complex, durează mult şi consumă destul de multe resurse. E iniţiat de Link şi se preconizează că va fi preluat de GES. Parte din ce voi face eu este să documentez acest proces. Bineînţeles că nu mi-au zis cu o zi înainte că mergem la Tongo pentru întâlnirea asta.

Am rămas fără bani zilele astea. VSO ne dă alocaţia pentru trei luni deodată. Am vrut să-mi fac cont la bancă, dar fiindcă paşaportul meu este la biroul de imigrări unde va sta până la 3 luni şi încă nu am nici permisul de muncă, nu pot să-mi deschid contul. De obicei banii se dau la jumătatea ultimei luni din trimestru pentru trimestrul următor. Acum s-a amânat fiindcă voluntarii au negociat cu VSO creşterea alocaţiei (n-a mai crescut de 4 ani, iar valoarea cedi-ului a scăzut mult din cauza inflaţiei). Mai întâi au zis că ne dau alocaţia începând din 26 iunie. Dar fiindcă biroul VSO tocmai s-a mutat de la Bolga la Tamale, o să vină Baba luni şi marţi să ne aducă banii.

Fiindcă trebuie să primesc bani cash, n-am vrut să scot bani din contul de acasă. Credeam că o să mă descurc cu banii pe care-i mai am din alocaţia care-am primit-o pe luna iunie, dar am cheltuit destul de mult. Am ieşit într-o zi la prânz cu Ellie şi cu Bash. Bash ne-a dus la un hotel, iar acolo mâncarea e mai scumpă. Mai ales că am mâncat peşte telapia care este un peşte foarte bun, dar mai scump. Bash a vrut să plătească el, fiindcă “În Ghana, dacă te invită cineva la masă, plăteşte”. Erau peste 50 de cedi pentru toţi trei, care e o sumă mare aici, aşa că eu şi Ellie am insistat să ne plătim singuri. Cu cei 15 cedi cheltuiţi acolo pentru mâncare puteam să mănânc de 3 ori la alte restaurante sau chiar o săptămână întreagă de la Jennet care vinde mâncare locală cu 50 de pesewas. Pot să mai iau de 2-3 cedi nişte frigărui de la o altă gheretă de lângă ea, dacă nu vreau să mănânc doar mâncarea lor de mălai sau de fasole. Am mai mers şi la meciurile de fotbal, miercuri şi joi la terasă, şi întotdeauna cheltuiesc peste 10 cedi, fiindcă o bere e 2.5, iar dacă mai şi mănânc ceva se adună.

Nu-i nimic, am împrumutat nişte bani de la Damien şi mi-am luat sâmbătă şi stick-ul de internet. Mi-am luat de la Glo, un furnizor nou, în speranţa că va merge şi în Kumbosco mai bine decât MTN pe care îl au colegii mei şi e foarte lent. După ce l-am plătit, l-am încercat şi am constatat că şi în centru e doar Edge, nu 3G. Îmi zice vânzătorul - după ce mi-a luat cei 60 de cedi şi am desigilat SIM-ul şi modemul - că Glo nu a lansat încă reţeaua 3G. Dar mă asigură că va fi lansată zilele astea. Nu prea cred, colegii mi-au zis că Glo şi-a tot amânat lansarea reţelei în ultimul an. Totuşi în centru merge binişor reţeaua, chiar şi numai cu Edge. În Kumbosco însă merge foarte încet sau deloc. Totuşi reuşesc să intru cu el pe e-mail, pe Facebook şi să văd ştiri. Iar când o să am nevoie de trafic mai rapid o să-l folosesc la birou unde ar trebui să meargă bine. Mă deranjează doar că nu pot vorbi pe Skype de acasă, va trebui să vorbesc doar când sunt la birou. Dar nici cu MTN n-aş fi putut de acasă. Iar Vodafone e foarte scump şi oricum nu cred că ar fi mers mai bine decât celelalte aici în sat.

Sâmbătă dimineaţa când am mers să cumpăr internetul am mers cu bicicleta lui Damien. Nu m-am mai dat cu bicicleta din copilărie. Doar de formă, câte 100 de metri de vreo câteva ori. Sunt vreo 5-6 kilometri până în oraş, iar bicicleta lui Damien e puţin cam joasă pentru mine, ar trebui să aibă scaunul şi ghidonul mai sus. Îmi place să merg cu bicicleta, dar când mă întorc, pe căldura asta, sunt ud leoarcă de transpiraţie.

Sâmbătă seara ne-am adunat la Ellie acasă (până acum se pare că la ea e locul de adunare) ca să jucăm poker. Fiecare jucător a pus câte 5 cedi (eu am împrumutat de la Damien că iar rămăsesem fără bani) şi a primit câte 40 de beţe de chibrit, 20 de boabe de fasole şi 10 capace de bere cu care să joace. Beţele de chibrit au valoarea de 1, boabele de fasole 5, iar capacele de bere sau suc 10. Suntem 8 jucători, potul e de 40 de cedi, primii trei clasaţi o să împartă banii. Două sau trei dintre fete au o listă cu ordinea valorică a cărţilor, fiindcă nu le ştiu. Ele sunt cele care sunt dispuse să plătească oricât cer când eu încerc să le forţez să se arunce şi până la urmă Mary G prinde o mână bună la ultima carte şi îmi ia toţi banii. Sau mă rog, chibritele, fasolea şi capacele. Am ieşit primul din joc!

Azi e duminică şi am stat toată ziua să lenevesc. Am scris în jurnal, am încărcat poze pe Facebook, m-am bucurat că am internet. Seara o să mergem la Sandgardens să vedem finala CE de fotbal. Mâine e sărbătoare naţională, deci e zi liberă iarăşi. E Ziua Republicii. De fapt sărbătoarea e azi, dar fiindcă a picat duminică se dă liber luni. Colegii îmi spun că sunt foarte multe zile libere în Ghana.

Cam asta e până acum. Sper ca săptămâna asta să reuşesc să definesc puţin ce am de făcut la LCD înainte să mă obişnuiesc cu starea asta de leneveală şi să nu mai fac nimic tot anul care vine. Îmi place aici, dar n-am venit chiar pentru o vacanţă de un an pe banii VSO :)

 

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate săptămânal în fiecare luni şi vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.