Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cină festivă. Party time!

piata-market-day.jpg

In piata, market day

Ziua 22 : luni 2 iulie. Cină festivă.

Ziua 27 : sâmbătă 7 iulie. Party time!

Luni, 2 iulie

Luni, fiind zi liberă, nu m-am grăbit să plec de dimineaţă. Dar trebuia să merg la biroul VSO să-mi iau banii. Îi aşteptam de-o vreme şi îi cerusem deja de 3 ori bani lui Damien, aşa că începea să fie neplăcut că nu am banii mei.

Pe la 11 mă urc pe bicicletă şi merg la biroul VSO. M-am asigurat înainte că Baba Sandow e acolo, fiindcă biroul s-a mutat la Tamale şi clădirea e goală deja. Pedalez până la birou, ajung bineînţeles transpirat şi însetat. Baba e aici şi începe să-mi explice că azi e zi liberă, că băncile nu lucrează şi el a trebuit să scoată banii de la bancă vineri în Tamale şi să-i ţină la el acasa, să vină cu ei pe tro-tro (microbuzele vechi şi înghesuite). În consecinţă, nu a scos de la bancă toţi banii pe care trebuie să-i dea voluntarilor că era prea periculos. Deci nu a avut să dea bani decât primilor voluntari care au ajuns şi acum mai are doar ce a rezervat pentru un voluntar care vine de la distanţă mai mare.

Cred ca a văzut dezamăgirea de pe faţa mea şi mi-a zis că poate să-mi dea o suma mică azi, dacă am nevoie, iar restul mâine. Bine şi aşa. Iau 200 de cedi, îi plătesc datoria lui Damien şi îmi mai rămâne şi mie ceva. Mi-am primit restul de bani doar marţi, prin intermediul lui Ellie, care a mers la birou cu motocicleta şi mi-a adus şi mie alocaţia, ca să nu mai merg eu până acolo.

Ieri s-a întors Leela din concediu. A fost la Accra unde s-a întalnit cu mama ei și au călătorit o săptămână prin Ghana. Azi Leela a invitat câteva persoane la cină. Sărbătorim două evenimente: vizita mamei ei (pe care o cheamă Nib, prescurtare de la un nume pe care nu l-am reținut) și ziua lui Ellie Fro. Ellie nu vrea să sărbătorească, zice că nu-i place când e ziua ei. Dar Leela și Nib i-au pregătit o prăjitură (un chec cu cacao și cu glazură de ciocolată), iar eu am tăiat niște flori din grădină și împreună cu Leela le-am legat într-un buchețel.

Ellie a fost impresionată de buchet fiindcă aici nu prea sunt flori. Nu există flori de cumpărat, ba mai mult, nici pe câmp nu am văzut flori. E multă verdeață, dar nu sunt flori. Cred că are și ea în grădină flori de-astea, dar e femeie, sigur s-a bucurat de buchet. La  cină am mâncat o salată făcută din niște paste în formă de spirală și diverse legume pe  care am pus și niște parmezan ras, prin generozitatea lui Damien care îl primise de la Mary G. Brânza e mare raritate pe aici…  Și am avut prajitură de ciocolată cu ananas și cu înghețată de vanilie... Răsfăț culinar !

 

Sâmbătă, 7 iulie.

Săptămâna asta a trecut cam la fel de neproductivă la birou ca și săptămâna trecută. O să scriu în altă zi mai mult despre povestea asta cu jobul unde nu am mai nimic de făcut. Am început să mă obișnuiesc să merg la birou cu bicicleta. Când ajung sunt ud leoarcă, dar am cu mine un ștergar mic, cam 15 pe 15 centimetri, cu care mă șterg și mă așez sub ventilator unde mă răcoresc și mă usuc. În vreo oră jumate mi se usucă și cămașa de pe mine.

Azi m-am dus cu bicicleta în oraș. Diseară e chef pentru ziua lui Hellen care a împlinit săptămâna asta 30 de ani, așa  că face petrecere mare. Acum merg să îi cumpăr un mic cadou din partea mea și a lui Damien. Damien e ocupat, are de predat un eseu pentru un masterat on-line pe care îl face și în plus i s-a stricat și computerul. Ieri a fost la Wale-Wale, districtul învecinat, pentru o întâlnire de lucru și când s-a întors l-a plouat, i-a intrat apa în rucsac și i-a afectat laptopul și videoproiectorul. Leela a plecat iarăşi cu mama ei în Burkina Faso și se întoarce doar mâine seară.

Când să ies din casă constat că roata din față a bicicletei e spartă. Aseară când am venit de la birou m-am oprit să-i vizitez pe Sheena și Tony, doi voluntari englezi care stau în apropiere. Când am plecat de la ei era noapte, bicicleta nu are niciun dispozitiv pentru lumină, dar nu mi-am dat seamă că s-a înmuiat roata. Am cu mine o pompă foarte mică pe care am adus-o pentru mingea de baschet. Am umflat roata și părea că e bună, dar până am ajuns în Bolgatanga se dezumflase din nou.

Ghanezii sunt foarte prietenoși și săritori și abia așteaptă să te ajute dacă au ocazia. Un copil de maxim 10 ani vede că mi-e spartă roata și îmi arată și mie, în caz că nu știam. Îl întreb unde pot să o repar și mă conduce el la vreo 50 de metri, la un mic atelier de reparat biciclete. Îi întreb cât durează și merg să mă plimb prin piață fiindcă e « market day » în Bolga. Când m-am întors, după vreo 20-25 de minute, roata era reparată. Prețul e de 50 de pesewas (0,5 Cedi, echivalentul unui leu românesc). Mi se pare foarte puțin. Le dau un Cedi, dar nu au să-mi dea rest decât 40 de pesewas, nu 50. Le spun că-i în regulă. Aici toți par să fie foarte cinstiți, nu-i suspectez că pretind să nu aibă rest ca să le plătesc mai mult. Bărbatul care probabil conduce afacerea se bucură că le las 60 de pesewas în loc de 50 și îmi zice God bless you!

Fac poze oamenilor din piață de la care cumpăr ceva. Am o ușoară reținere în a poza tot timpul pe toată lumea, fiindcă nu știu dacă oamenilor le place să fie pozați, așa că profit când cumpăr ceva de la oricine și îi fac poze. În felul acesta, ei se bucură că am cumpărat de la ei și sunt fericiți că-i pozez. Pentru cadoul lui Hels (Hellen) merg la Craft Village. Aici e o zonă comercială cu mai multe magazine, construite într-o clădire gen case înșiruite, cu trei corpuri dispuse în formă de U. Toate magazinele vând obiecte de artizanat, vreo două dintre ele vând diverse obiecte vechi. Multe mărgele, măști, genți de piele, tobe africane, portofele, statuete, braţări. Să te tot uiți la toate câte-s acolo. Iau pentru Hels o tobiță africană mică, cu mâner, pe care o ții într-o mână și o învârți și are două bile legate care lovesc în ea și scot sunete. Și un șirag de mărgele. În plus, o să-i fac și ei un buchețel cu flori de la noi de lângă casă, cum am făcut luni pentru Ellie.

 

Seara am mers la petrecere. Am luat un taxi împreună cu Pegi, o voluntară care a venit din Wa, capitala regiunii de nord-vest, Upper West Region. Sociabilă și vorbăreață ca mai toți voluntarii, îmi povestește de fiul ei pe care l-a adoptat din Peru și care acum e la universitate și despre cum e viața în Wa. La noi în Bolga e mai bine, avem apă tot timpul, la ei este apă doar o dată la 4 zile și nici atunci nu ai presiune să faci un duș ca lumea. Cu taxiul procedăm așa: luăm de pe marginea drumului un taxi la comun, care ne duce până la intrarea în Bolga cu 70 de pesewas de persoană. Când ajungem acolo îi zicem că vrem să mergem mai departe și îl întrebăm cât ne ia până acolo. De obicei urmează o mică negociere, în care prețul lui se reduce cu 2-3 cedi. Dar uneori ne spune prețul corect de la început sau foarte aproape și renunță doar la 1 cedi. Taximetristul mă întreabă dacă mergem la o nuntă, zice că florile din mâna mea sunt flori de nuntă. Râdem, o să-i propun sarbatoritei să se mărite cu mine.

La petrecere e multă lume. De luni o să înceapă un seminar cu toţi voluntarii care sunt în domeniul educaţiei în zona de nord a ţarii. Întâlnirea e în Bolga, iar voluntarii care vin în vizită vor fi cazaţi în camerele libere din casele VSO de aici. Deci cu alţi voluntari. Aşa că toţi au venit cu o zi mai repede, pentru petrecere.

Cunosc cu ocazia asta încă vreo 7-8 voluntari pe care nu-i ştiam şi vreo câţiva localnici.

Hellen a cumparat o capră pe care a ţinut-o în curte câteva zile, iar acum cineva a dus-o la abator şi apoi a făcut frigărui din ea. Bem bere, vin şi sangria. Şi cred că este şi vodcă. Berea nu se vinde în supermarketuri aici, doar în spot-uri (baruri) şi restaurante. Vinul şi sangria sunt la cutii Tetra Pack ca şi laptele de la noi. Se găseşte şi vin la sticlă, dar e mult mai scump. O cutie de vin de un litru e 3,5-4 cedi, în vreme ce o butelie de vin începe de pe la 7-8 cedi. Deci, pentru voluntari, vinul din cutie de carton e opţiunea preferată.

Sunt invitate câteva localnice care vin și cu copiii. Un băiețel de un an și o fetiță de 6-7 ani pe care am văzut-o dormind pe o canapea când trecuse de miezul nopții. Nu prea interacționez nici de data asta cu localnicii, parcă nu găsesc un canal bun de comunicare și mi-e foarte greu să înțeleg ce spun, din cauza accentului și a volumului muzicii. 

Muzica e aproape în exclusivitate de genul hip-hop și pe mine nu prea mă atrage la dans. Totuși, într-un târziu, avem niște Michael Jackson și chiar Beatles. Între timp s-au mai consumat niște beri și am devenit mai puțin pretențios la muzică, așa că dansez și eu cu ceilalți. La un moment dat imit o mișcare a lui MJ și îmi bag mâna în ventilatorul care se învârtea la viteză maximă ca să ne mai răcorească. Toată lumea din jurul meu s-a oprit din dansat și a venit să vadă ce e cu mâna mea. Nu era așa de rău, mă durea, dar nu voiam să fac pe victima, deci am fost bărbat, am râs și am zis că nu mă doare. Însă peste vreo 10 minute când m-am uitat, am văzut că-mi curge sânge din două locuri dintr-un deget. Well, asta e, m-am spălat, o să-mi treacă.

A doua zi James, un voluntar englez din Upper East, și-a cerut scuze zicându-mi că a râs ca prostul când m-am lovit. Nu am observat și oricum nu mă supărasem. Până la urmă chiar e amuzant dacă n-au zburat degete pe jos, am râs și eu de mine .

Ca să plecăm a trebuit să sunăm un taxi. Voluntarii au câteva numere de taximetriști, dar nu prea mai răspunde nimeni la ora asta, e două noaptea. Până la urmă Malaika găsește un taxi și plec cu Pegi spre casă. Pegi stă în casa de vizavi de noi cu Abbie și Adelle. Fiindcă e noapte și l-am trezit pe om din somn să ne transporte, nu se aplică prețurile de peste zi. El ne cere 10 Cedi. Mie mi se pare ok, dar Pegi întreabă “How about 8?” (Ce zici de 8?) și el zice ok din prima. Îmi amintesc de negocierea mea când cu bicicleta și-mi zic că e clar, nu prea mă pricep la asta.

 

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate săptămânal în fiecare luni şi vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.