Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Organizare ca în Ghana

Ziua 30 : marţi 10 iulie.

Organizare ca în Ghana

Luni și marți avem un workshop cu voluntarii care sunt în domeniul educației în Upper East și Upper West. Ne adunăm la ora 9 la o sală de conferințe, într-o clădire pe care nici n-o observasem până atunci, deși e înaltă, are vreo 3 etaje. Toți voluntarii sunt aici la timp. Reprezentanții VSO, însă, nu sunt aici. Trebuie să vină Ibrahim - directorul adjunct VSO Ghana pe care-l întâlnisem la Tamale, Eric - managerul de proiect pentru TENI și Ubald. Vine doar Ubald fiindcă Eric și Ibrahim se întâlnesc cu colegii mei de la Link să discute despre pregătirea vizitei sponsorilor de la Comic Relief care va avea loc săptămâna viitoare. Dar pe agenda întâlnirii făcută chiar de VSO scria că Ibrahim trebuie să ne vorbească în timpul primei zile de workshop. Ubald ne zice inițial că Ibrahim va veni mai târziu, apoi că nu mai vine decât mâine. Damien își asumă organizarea și moderarea seminarului ca să nu pierdem vremea. Dacă tot s-au întâlnit cei de la Link cu cei de la VSO speram că au vorbit și despre motocicleta mea. Să vă spun şi povestea cu motocicleta.

Povestea cu motocicleta

În descrierea jobului de către VSO scrie că nu am nevoie de motocicletă pentru poziția pe care o ocup, fiindcă e muncă de birou. VSO nu ne dă motociclete ca să mergem de acasă la serviciu, ni le dă ca să circulăm în interes de serviciu dacă e nevoie. Dar m-au cazat într-o casă care, dintre toate casele în care stau voluntari VSO, e cea mai îndepărtată de biroul Link.

Am avut discuții despre necesitatea unei motociclete încă din prima săptămână când am ajuns la Bolga și de la început Ubald ne-a zis că Link trebuie să scrie către VSO ca să explice de ce am nevoie de o motocicletă ca să-mi fac jobul. În prima săptămână Sam n-a apucat să se ocupe de treaba asta și nici Bash. În a doua săptămână Sam a mers luni și marți la Tamale, la o întâlnire unde erau și cei de la VSO și le-a zis de motocicletă. Eric, coordonatorul proiectului din care sunt finanțate pozițiile noatre de aici, n-a prea fost de acord, dar le-a zis același lucru: scrieți către VSO despre necesitatea unei motociclete.

Sam s-a întors, dar a amânat scrierea scrisorii, apoi l-a pus pe Hassan, contabilul, să scrie. El e contabil, scrisorile nu sunt punctul lui tare și nici n-a fost implicat în discuții până atunci. Până la urmă am scris eu și cu Ellie textul, ca să fie bine argumentat. Era deja joi, acum două săptămâni, pe 28 iunie. Apoi Sam a plecat vineri la familia lui care e la vreo 7 ore de mers cu autobuzul de aici. Când s-a întors, a făcut ce-a făcut și iar n-a trimis scrisoarea. Apoi a mai trecut o săptămână și s-a dus iar acasă, fiindcă îi murise un bunic.  În fine, speram să le dea documentul printat celor de la VSO lunea următoare. Dar l-a trimis abia marți dimineață. Eu aveam pregătit un e-mail prin care le explicam celor de la VSO de ce mi-ar trebui motocicletă la slujbă și le ziceam că-s destul de dezamăgit că m-au cazat așa departe. Am trimis și eu e-mailul când am aflat că Sam îl trimisese pe al lui.

M-a sunat peste vreo oră Dora, de la Accra, Dora fiind directoarea de program pe secțiunea de educație a VSO. Mi-a zis că am câteva puncte valide în ce am scris şi că vor discuta despre posibilitatea de a-mi da o motocicletă.

La workshop Ibrahim a venit și marți cu puțină întârziere. Am auzit, fără să fiu implicat direct, discuția prin care un alt voluntar îi zicea că-i nemulțumit fiindcă deşi Ibrahim e superiorul lui direct, de multe ori nici nu-i răspunde la e-mailuri. Apoi Ibrahim ne-a anunțat despre modificările care vor avea loc în VSO Ghana, inclusiv plecarea directorului interimar și încheierea contractului său de director adjunct, unul în iulie, celălalt în august. Apoi s-a discutat despre modalitățile posibile de implementare a noii strategii a VSO care presupune crearea unor clustere, adică grupuri de voluntari cu abilități diferite, care pot să ajute organizațiile în care lucrează ceilalți voluntari.

Deşi voluntarii discutau despre asta, Ibrahim l-a luat pe Ubald în spatele sălii și au vorbit despre altceva. Asta până când Ema s-a supărat și i-a zis de la obraz lui Ibrahim că trebuie să participe la discuția noastră. Ei, mi-am zis, nivelul de organizare din România e mult peste ce e aici în Ghana. Mă gândesc acum că pentru voluntarii din Europa de vest și din America e chiar mai greu să se adapteze decât e pentru mine.

După o pauză, în loc de exercițiu de energizare am făcut o piramidă umană cu 4 nivele, adică ne-am urcat unii peste alții stând pe genunchi și pe palme. Mi-a plăcut, ne-am distrat, chiar dacă eu, înalt și zdrahon, am fost pe nivelul de jos și a trebuit să susțin o greutate mai mare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Seara ne-am dus la unul din cele două Twin Spots, baruri lipite unul de altul, în centrul Bolgăi. Nu e nicio diferență între ele, doar că unul e vopsit în albastru și unul în negru. Noi mergem de fiecare dată la cel albastru. James, unul dintre voluntari, poartă papuci de plajă, iar unul i s-a rupt. Când intră în spot, un localnic vine după el. Văzuse că are papucul rupt și zice să i-l dea să i-l repare. Îl ia și se întoarce în mai puțin de 10 minute cu papucul cusut. Suntem încântați de serviciul oferit din senin, așa că James îi dă tânărului 2 cedi, probabil de vreo 4 ori mai mult decât făcea reparația.  Seara ne-am dus devreme la culcare, suntem prea obosiți ca să mai stăm mult să petrecem.

 

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate săptămânal în fiecare luni şi vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.