Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Caprele şi agricultura

Ziua 31 : miercuri 11 iulie.

Caprele şi agricultura.

Azi m-am întors la birou, parcă a trecut mult timp de când n-am mai venit. Am de discutat cu Sam și Bash despre activitățile care mai urmează, să văd ce pot să fac și eu. 

Aș fi vrut să vizitez o școală, să văd cum se desfășoară procesul de SPR (School Performance Review). Procesul e coordonat de Link, dar e implementat de inspectorii școlari de la GES. Se colectează date despre școli, de la calitatea clădirilor și existența toaletelor, până la evaluarea proceselor de luare a deciziilor și de urmărire a prezenței profesorilor și elevilor în școli. Dar, din păcate, e ultima zi de colectare a datelor și inspectorii școlari și-au cam terminat treaba, așa că nu mai ajung să văd și eu vreo școală. Până acum am văzut doar școala de lângă GES Tongo. E o școală bună, accesul e ușor, pe o stradă asfaltată și e localizată aproape de centrul orășelului. Tongo e reședința districtului Talensi-Nabdam, care în curând se va diviza în Talensi și Nabdam. De fapt, divizarea s-a declanșat deja, dar încă nu sunt constituite instituțiile pentru districtul Nabdam care va avea capitala la Kongo.

Să revin la şcoli. Toaletele sunt un lucru destul de nou. Sunt două categorii: o toaletă propriu-zisă, care e doar o gaură în pământ ca și cele turcești și unele care au doar pisoare. Astea din urmă sunt de fapt un dreptunghi cu un zid de vreun metru şi jumătate, poate puțin mai înalt, care are singurul rol să te ferească de privirile celorlalți, fiindcă urina se scurge afară tot în pământ. Pentru spălarea mâinilor nu există baie. Dacă este apă curentă, se poate întâmpla să fie o chiuvetă, dacă nu, un butoi de apă care poate avea un robinet deasupra unui lighean sau poate să nu aibă decât o cană de plastic cu care torni apă să te speli pe mâini. Asta e calitatea infrastructurii, o să va zic odată și de calitatea educației propriu-zise.

Înapoi la birou:  şi-a anunțat vizita Ubald care e manager de program din partea VSO. Vine la noi și discutăm de poziția mea în cadrul LCD și despre JIM. JIM - Joint Introductory Meeting - e o întâlnire între mai multe persoane care au un interes în prezența și munca voluntarului, în cadrul căreia se revizuiesc obiectivele acestuia. Eu am aflat doar marți, de la Eric, despre conceptul de JIM. Stabilim că vom organiza un JIM pentru mine în 2 august. Apoi, îmi dă vestea cea mare: în urma solicitărilor noastre au discutat și s-au hotărât să-mi dea motocicletă! URAAA!! Va trebui să fac training, vreo săptămână când are timp Baba să organizeze și să-mi elibereze permisul de la DVLA (Drivers and Vehicle Licencing Authority).

Seara când mă întorc acasă observ că frunzele de porumb din curte sunt mâncate. Ben, paznicul de noapte, folosește grădina noastră pentru agricultură. Poarta e făcută în așa fel încât poți să o închizi pe dinăuntru sau pe dinafară, dar nu poți să o deschizi decât din aceeași parte din care ai închis-o. Așa că o blocăm cu două pietre, una de fiecare parte, ca să nu intre caprele de pe stradă în curte. Mă simt vinovat, cred că eu am ieșit ultimul din curte azi dimineață și am uitat să închid. Ben are în toată curtea niște plante mici, cred că-s alune de pământ, dar și câteva tuleie de porumb. Sunt mici, cred că începutul verii a fost mai secetos decât alte dăți și nu s-au prea dezvoltat plantele. Iar acum, capra care a intrat în curte a ros frunzele la tot porumbul. Altceva n-a mâncat. Ei, mai sunt câteva frunze, dar oricum era subdezvoltat porumbul, nu cred să mai culeagă Ben ceva din el anul ăsta. Nu erau decât vreo 20 de tuleie, deci nu-i chiar așa o pierdere. M-am dus în jurul casei, am găsit capra și am alungat-o din curte.

Într-una din zile, acum vreo două săptămâni, Ben ne-a adus o pungă cu ouă de bibilică. Aici bibilicile sunt mult mai des întâlnite decât găinile. M-am mirat că ne-a adus ouă cadou și încă destul de multe, fiindcă oamenii  sunt așa de săraci încât m-aș aștepta să le vândă dacă au surplus. Ouăle de bibilică sunt mai mici decât cele de găina, dar sunt mai bune. Au gălbenușul portocaliu și sunt mai gustoase. Cele de găină nu au culoare aproape deloc, nu-ți vine să le mănânci când le vezi. Când ni s-au terminat ouăle, i-am zis lui Ben să ne mai aducă ouă și o să i le plătim. A durat câteva zile, aproape o săptămâna, până azi când ne-a adus o pungă cu 26 de ouă pentru care mi-a luat 10 Cedi. Deci aproape 40 de pesewas pe ou. Mai târziu m-am uitat prin piață și am găsit ouă de bibilică cu 25 de pesewas (4 la 1 cedi) și i-am zis lui Ben că dacă mai vrea să ne vândă, i le plătim cu atâta. O să vedem dacă mai aduce. Deocamdată faptul că i-am plătit mai mult decât face mă ajută să mă simt puțin ușurat de vina de a fi lăsat capra în curte.

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate săptămânal în fiecare luni şi vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.