Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mămăligă gri şi lapte condensat

cina-mancare-romaneasca.jpg

Cină cu mâncare românească

Ziua 35 : duminică 15 iulie.

Cină cu mâncare românească.

Încă de a doua zi după ce am ajuns în Bolga, Adelle și Abbie mi-au zis că trebuie să gătesc mâncare românească. Îmi place să gătesc, acasă găteam mult și pot zice că sunt un bucătar bunicel pentru un amator. De obicei gătesc mâncăruri care pentru România sunt destul de exotice, cu arome chinezești, indiene sau thailandeze. Rareori gătesc mâncăruri românești. Așa că am două probleme de rezolvat: să mă gândesc ce mâncare românească pot face fără s-o dau în bară și să găsesc ingredientele.

Inițial m-am gândit la sarmale, ce poate fi mai românesc de atâta? Dar n-am mai făcut niciodată, deci e greu. Am renunțat, fiindcă nu se găsește carne de porc și nici carne tocată de nici un fel. În plus, e mult de lucrat pentru ceva care s-ar putea să nu-mi iasă bine. Apoi m-am gândit să fac un fel de ciorbă. Dar nu găsesc pătrunjel, țelină, iar ardeii sunt mici, verzi și scumpi. Nici asta nu știu dacă iese. 

Și apoi îmi vine ideea: papricaş de pui cu mămăligă. Știu, papricaşul e denumire ungurească, dar mâncarea e chiar foarte populară în România. N-am mai făcut niciodată, așa că decât să improvizez total, mă uit la niște rețete pe internet. Îmi trebuie smântână, boia şi poprică, cum îi zice la noi la Cluj. Pui găsesc congelat, ceapă e pe toate drumurile, făină am acasă. Lactate însă nu există. Poți cumpăra doar lapte praf sau UHT. Dar cel UHT are tot gust de lapte praf, deci n-are rost să-l cumpăr fiindcă-i mai scump. Nici smântână nu există. Așa că mă hotărăsc să înlocuiesc smântâna din rețetă cu lapte condensat. Boia dulce nu există, așa că va trebui să folosesc boia picantă care pare să fie singurul condiment existent aici. Până la urmă, în afară de faptul că e picant papricaşul a ieșit foarte aproape de gustul de acasă. Pentru mămăligă am nevoie de mălai, dar aici nu se găsește făină de mălai.

Aici mâncărurile tradiționale cele mai populare sunt kenkey și banku, ambele făcute din porumb măcinat, dar metoda de preparare e altfel decât la noi: se înmoaie boabele de porumb în apă timp de 3 zile, apoi se macină și se fierb mult mai mult decât fierbem noi mămăliga. Cele 3 zile de înmuiere îi dau un gust fermentat-acrișor. Pentru kenkey se face o gălușcă mare și se împachetează în frunze verzi de copac sau în pănuși de porumb uscat și apoi înmuiat în apă fierbinte.

(Prepararea kenkey-ului)

Banku e tot un fel de gălușcă, dar mai puţin consistentă. Se pune în punguţe de nailon, răsucite la capăt ca să nu se deschidă. Ca să fac rost de mălai am rugat-o pe Jennet care face banku și kenkey în fiecare zi să-mi macine niște porumb fără să-l înmmoaie înainte.

Jennet amestecand in oala cu banku

Dar porumbul de aici nu e galben ca la noi, e aproape alb, iar mălaiul este tot așa. Acasă a trebuit să cern mălaiul, fiindcă era măcinat prea mare și în plus e plin de nisip. Mămăliga făcută cu mălaiul rezultat a ieșit gri. E așa de urâtă că nici nu-ți vine s-o mănânci.

Am combinat-o cu brânză topită „Laughing Cow” care se găsește în Bolga și cu un cașcaval bun, dar scump, pe care mi l-a cumpărat Leela din Burkina Faso. Totuşi, în ciuda culorii gustul mămăligii n-a fost rău. Au venit la cină vecinele noastre, Abbie și Adelle, Damien, Leela și prietenul ei Lambert. Papricaşul a fost un mare succes, mămăliga cu brânză mai puțin, poate și fiindcă am servit-o separat, ca al doilea fel de mâncare și lumea se săturase deja. Lambert care e ghanez nu apreciază brânza. Chiar a ales cât a putut bucățelele de brânză și a mâncat mămăliga fără ele.

Una peste alta, am fost mândru de mine !