Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ceramică și crocodili

Ziua 54 : vineri 3 august.

Ceramică și crocodili.

VIDEO

Ne-am întâlnit de dimineață la vechiul birou al VSO, unde rămân motocicletele peste noapte. VSO s-a mutat la Tamale de mai bine de o lună, iar astăzi Baba trebuie să predea clădirea proprietarului, la ora 13. Până atunci, mergem la Paga, să vedem crocodili. 

Paga e un orășel la granița cu Burkina Faso, la vreo 40 de km de Bolga. Este drum asfaltat până acolo, dar noi mergem pe un drum de țară. Mergem pe aici fiindcă e mai bine pentru noi ca începători într-ale motocicletei să mergem pe unde nu este trafic. Dar şi pentru că traseul acesta trece prin Sirigu, o localitate mică unde este tradiție în olărit și unde oamenii își vopsesc pe dinafară casele.

Baba a rămas în urmă, fiindcă a mers să facă aprovizionarea cu apă, suc și biscuiți. Așa că suntem doar eu și Carmel, ca învățăcei, plus Helen și Dan, mecanicul, ca traineri. Înainte de Sirigu ajungem la un pod care este în reparație, așa că trebuie să trecem prin apă. Un fir de apă, lat de vreo 10-15 metri, deloc adânc. Nu e periculos să-l traversăm, dar motocicletele sunt mai greu de controlat pe nisip și dacă ne dezechilibrăm trebuie să punem picioarele în apă. Helen se supără pe Dan că ne-a adus pe aici și stăm vreo două minute la discuție. Între timp, prin apă trec mai mulți localnici cu motocicletele și un trotro. Încă mă mai mir când văd trotro-urile astea, cât sunt de vechi și de distruse și totuși circulă supraîncărcate cu oameni și mărfuri. Văd un motociclist care trece prin apă cu picioarele ridicate ca să nu-și ude pantofii.

Până la urmă trecem și noi. Dan trece primul, își lasă motocicleta și se întoarce să o ia pe Carmel, cu motocicleta ei. Se întoarce prin apă, fără să-și dea jos pantofii. Apoi eu și Helen trecem ușor, fără să ne udăm picioarele. Până să ajungem la Sirigu ne ajunge din urmă și Baba.

La Sirigu am văzut câteva case care au fost cândva vopsite pe exterior în alb, roșu și negru, dar sunt destul de șterse. Ne-am oprit la SWOPA (Sirigu Women Potery Association), un centru pentru turiști cu câteva camere amenajate în căsuțe individuale, vopsite, plus o expoziție de ceramică și desene tradiționale. Aceleași 3 culori, obținute din materiale locale, pietre sfarâmate amestecate cu clei.

Puține modele de ceramică, unele tradiționale, altele moderne, gen ghivece de flori. Desene cu vite și cai, cu pitoni și crocodili cu două capete. Deși toți îi percepem ca fiind periculoși, crocodilii și pitonii sunt sacri aici. Sunt considerați reîncarnarea strămoșilor și oamenii îi respectă și îi protejează. Dacă un crocodil sau un piton ajunge într-o așezare omenească, e chemat Juju, vraciul, care încearcă să afle pentru cine a venit animalul. E considerat un semn bun, mai ales pentru persoana sau familia al cărei strămoș a venit în vizită. Îmi place aici, o să revin cu siguranță. În curtea stabilimentului este o statuie a lui Kofi Anan care e ghanez și a fost cândva în vizită aici.

Vedem și un cameleon. Are vreo 25 de centimetri, e verde deși e pe pământul roșu şi se mișcă încet, mult mai încet decât șopârlele care sunt peste tot aici în Ghana, așa că putem să-l observăm și să-l fotografiem. E un dinozaur în miniatură. Mă gândesc să pun mână pe el, dar Baba îmi zice că risc să mă muște.