Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Magie neagră şi logistică în stil ghanez

seminar-modern-city.jpg

Seminar la Modern City

Ziua 137 : joi, 25 octombrie.

Workshop în Tamale.

Luni dimineață am început workshop-ul la Modern City, probabil unul din cele mai mari hoteluri din Tamale, în pantalonii scurți și foarte prăfuiți cu care venisem de la Mole, fiindcă Bashiru a întârziat, ca de obicei.

Workshop-ul este pentru revizuirea și finalizarea instrumentelor de cercetare cu care vom merge, începând de săptămâna viitoare, în școli și comunitățile pe care acestea le deservesc. Cercetarea se va face în 3 regiuni, iar eu voi fi într-o echipă de 8 membri care va colecta date din Upper East Region. Timp de 3 săptămâni vom merge în 18 școli și comunitățile aferente din două districte. O să observăm desfășurarea unor lecții, o să facem interviuri și focus grupuri cu profesorii, cu elevii, cu părinții și cu diverși membri din comunități. N-am mai făcut așa ceva până acum, așa că va fi o experiență inedită pentru mine.

În timpul workshop-ului, ca să ne mai trezească în deschiderea unei sesiuni de după amiază, dr. Seidu, un profesor universitar în vârstă care are multă experiență în cercetarea din domeniul educației, ne-a spus o mică poveste ghaneză . Un profesor nou vine într-un sat izolat și este nemulțumit că a fost trimis atât de departe de oraș. I se pare că este prea deștept pentru a fi trimis aici și este arogant și nesimțit. Li se adresează copiilor spunându-le my stupid boy  și my stupid girl (prostuțule, prostuțo).

Într-o zi, când vine în clasă găsește un cuțit pe catedră. Îi întreabă pe copii: "My stupid children, why is this knife here?" (prostuților, de ce e cuțitul aici?). Copiii îi spun : "Ca să tai ceea ce e pe masă".  "Nu văd nimic pe masă". Copii insistă că au pus ceva pe masă pentru ca el să taie și în cele din urmă el intră în joc, ia cuțitul prefăcându-se că este ceva acolo și dă să taie. Atunci un copil sare și îi prinde mâna, oprindu-l, ca să nu taie: "My stupid teacher, pe masă sunt intestinele tale". Fiindcă profesorul, ignorând cultura locală, nu a aflat că oamenii din satul respectiv practică magia neagră, iar copiii, ca să-i dea o lecție, făcuseră o vrajă punând măruntaiele profesorului pe masă, iar dacă le-ar fi tăiat ar fi murit. 

Dr. Alhasan Seidu ne-a spus povestea ca să ne atragă atenția că în comunități trebuie să fim flexibili și deschişi pentru a înțelege cultura locală. Dar mie mi-a atras din nou atenția asupra modului în care conviețuiesc pașnic în Ghana atât religiile cunoscute de noi ca fiind în conflict (creștinismul și islamul) cât și credințele vechi, locale, cu spirite și magie. Religia locală pierde teren, iar misionarii creștini folosesc sensibilitățile tradiționale pentru a-i atrage pe oameni în biserici. Familia care ține magazinul de lângă noi este creștină, merge în fiecare duminică la biserică și nu vinde alcool. De curând au cumpărat un televizor care merge mai tot timpul în magazin, deschis întotdeauna pe același program, Emanuel TV. Aproape de fiecare dată când mă opresc acolo, la televizor sunt transmise slujbe de exorcizare, demonii vorbesc din trupurile chinuite pe care le posedă, oamenii se zbat pe jos, se chircesc de durere sau vomită substanțe otrăvitoare sub influența puterii cuvântului creștin care-i eliberează. Fiindcă aici credința în spirite este un element important al religiei tradiționale, aceste slujbe au priză, uneori oamenii se opresc la tejghea și urmăresc fascinați spectacolul brutal al exorcizării.

Ca să revin la workshop, m-a uimit, din nou organizarea logistică proastă a cursului. Am venit duminică  seară și m-am cazat la Modern City. Standarde generoase, stăm singuri în camere. Dar luni, la workshop, ni s-a spus că dormim doar două nopți din 3 în hotelul unde e sala de conferință, fiindcă apoi camerele sunt rezervate pentru alt eveniment, mai mare. Marți ne-am făcut bagajele, urmând să ne mutăm, majoritatea, la Rice City, un hotel care e la 200 de metri, și la încă un hotel din apropiere. Dar la Rice City s-a schimbat tura și recepționerul de dimineață nu i-a transmis celui de după amiază că s-au făcut rezervări, așa că cel din urmă a dat camerele altora. Eu am fost cazat în singura cameră rămasă liberă la Rice City, dar toți participanții la curs au fost împrăștiați la vreo 5 hoteluri și pensiuni unde s-au găsit câte 2-3 camere.

Seara ne-am întâlnit cu Nique, Adelle și Sheena la Mikeas  un restaurant care pare a fi locul preferat al expaților din Tamale. Fiindcă am primit o alocație foarte generoasă pentru transportul de la Bolga și înapoi (50 de cedi), ne-am permis să mâncăm bunătăți libaneze pe care nu le găsim în multe părți în Ghana: humous, babaganouj, fatoush, samosa. Nu-s așa bune ca și în restaurantele din București și sunt nejustificat de scumpe, dar acum nu ne pasă, ne bucuram să mâncăm altceva decât mâncarea ghaneza cotidiană.

După finalizarea workshop-ului eu am mai rămas o zi în Tamale, fiindcă voiam să lucrez cu Sheena, care m-a ajutat să finalizez niște documente în excel, pe care le dezvoltase ea sau le făcusem eu după modelul ei. Azi, în jur de ora două, după ce am terminat lucrul cu Sheena, am plecat la autogară ca să găsesc un tro-tro spre Bolga. Un autobuz mare se pregătea să plece spre Bawku, mai departe de Bolga, dar m-am bucurat să merg cu autobusul decât să iau un tro-tro. L-am întrebat pe șofer când pleacă și mi-a zis "€œNow”. Am urcat, am plătit și mi-am găsit un loc. €œNow a fost peste vreo oră, când s-a umplut autobuzul. Sunt montate scaune suplimentare, rabatabile, pe culoar, iar ultimii veniți stau în mijloc. Eu am avut loc la geam. Dar pe drum a început să plouă, o ploaie lungă și puternică. Geamurile suprapuse ale autobuzului rablagit sunt montate invers decât ar trebui, adică cel care e la interior e în față și cel de la interior în spate, așa că, în loc ca apa să se scurgă de pe un geam pe celălalt intra înăuntru. Umărul de lângă geam și pieptul mi s-au udat leoarcă, iar pe scaun s-a scurs apa și m-a udat până la chiloți. N-am avut ce face, nu am avut nici măcar opțiunea să mă ridic să stau în picioare pe culoar, fiindcă spațiul era umplut cu scaunele suplimentare. Am venit acasă și am făcut un dus, tot rece, fiindcă locuința noastră nu e dotată cu apa caldă. Acum, cel puțin, sunt uscat, am mâncat și voi dormi, cu siguranță, foarte bine.

 

Click aici pentru alte galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana, actualizate în fiecare vineri.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.