Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O şansă pentru copiii străzii din Sarajevo

RFI România difuzează un nou reportaj din seria „Mărturii despre lume”, un proiect realizat de RFI, France 24 şi Good Planet, cu sprijinul Comisiei Europene.

Reportaje despre probleme de mediu, sănătate şi educaţie. Emisiunea de astăzi, în care discutăm despre probleme educaţiei în Bosnia Herţegovina, face parte din proiectul „Temoins du Monde”, care include 30 de reportaje din 10 ţări învecinate României sau aproape de aceasta – Albania, Kosovo, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia, Georgia, Moldova şi Ucraina. Mărturii despre lume, în fiecare vineri de la ora 13.30 şi redifuzare duminica, de la miezul zilei.

Ascultă varianta audio

Un documentar de Cătălin Lenţa

AscultăDownload

Astăzi discutăm despre problemele sistemului de învăţământ din Bosnia Herţegovina.

O ţară apărută relativ recent, după destrămarea Iugoslaviei, o ţară în care de fapt există trei state, fiecare cu propria conducere. O ţară fără stat, după cum mi-au spus de multe ori cei cu care am vorbit în Bosnia Herţegovina. O ţară împărţită după criterii etnice, iar reprezentanţii etniilor de cele mai multe ori doar mimează dialogul. O ţară în care există puţine iniţiative acceptate de la nivel central, de multe ori acestea fiind contestate sau chiar boicotate. În plus, o ţară cu mari probleme economice, o ţară în care în oraşe încă se văd destul de bine urmele războiului, o ţară în care minele rămase din conflict sunt probabil mai numeroase decât locuitorii.Foto: Cristi Popescu

O ţară care în statisticile oficiale legate de educaţie nu stă chiar atât de rău. Numai că partea oficială e mult mai frumoasă decât realitatea. Bosnia Herţegovina e un loc unde există destulă discriminare, unde domeniile de activitate sunt de multe ori împărţite după criterii etnice. De voie, de nevoie, până şi autorităţile au început să recunoască faptul că există segregare, că sunt numeroase comunităţi defavorizate şi că unele minorităţi sunt de-a dreptul dezavantajate de sistemul public de educaţie. În Bosnia - Herţegovina e greu să se treacă peste barierele din calea incluziunii educaţionale şi e greu să te descurci prin structura fragmentată a sistemului de învăţământ. Cel mai mult au de suferit grupurile vulnerabile - romii, copiii din zone izolate, dar şi fetele.

Oficialii de la Sarajevo au recunoscut că încă mai este aplicat principiul cunoscut sub denumirea “două şcoli sub acelaşi acoperiş”, iar asta spune destul de mult despre gradul de discriminare existent. Rapoarte internaţionale, cum ar fi de exemplu unul al organizaţiei non-guvernamentale Amnesty International, demonstrează că sărăcia, discriminarea în şcoli şi lipsa unor programe multiculturale împiedică accesul la educaţie al copiilor romi din Bosnia şi Herţegovina. Uneori şi pe alocuri, copiii romi au parte de hrană, transport şi cărţi gratuite, dar, în majoritatea cazurilor, aceştia nu beneficiază de condiţiile necesare pentru a studia, fie din cauza distanţelor prea mari până la şcoală, fie din cauza locuinţelor supra - aglomerate.Foto: Cristi Popescu

Datele oficiale disponibile, pentru că şi asta e o mare problemă, ca în multe alte state din Balcanii de Vest, arată că în Bosnia şi Herţegovina trăiesc 60.000 de romi, dintr-un total de 4 milioane de locuitori. Studiile neguvernamentale spun că 70 de procente din populaţia romă din Bosnia şi Herţegovina e fără un loc de muncă, iar rata sărăciei este de 26%, faţă de 3% pentru restul locuitorilor. Aceleaşi date arată că aproape nici una din femeile rome nu are un loc de muncă şi în aproximativ 80 la sută din gospodăriile comunitaţii nu există un venit stabil. În aceste condiţii, pare greu de crezut că prima lor grijă ar fi trimiterea copiilor la şcoală. Acolo unde se lovesc de discriminare, pentru că Amnesty International susţine că, uneori, chiar şi profesorii copiilor romi fac discriminări. Ei alcătuiesc clase speciale de romi, cărora le sunt predate mai puţine materii. De asemenea, o piedică în calea unei educaţii potrivite o reprezintă şi bariera lingvistică. Majoritatea copiilor cunosc prea puţin sau deloc limba vorbită de majoritatea populaţiei. La Sarajevo am fost să văd cum este pusă în practică iniţiativa unei alte organizaţii non – guvernamentale, Salvaţi Copiii, care are un centru de zi pentru copii romi, dar nu numai.

Centrul a fost deschis în 2009, în luna iulie, fiind vorba de un proiect al organizaţiei Salvaţi Copiii şi al unei instituţii publice – Centrul pentru bunăstare socială. Totul a pornit de la o idee comună – să fie pus la punct şi deschis un centru în care să ne ocupăm de copiii care trăiesc şi muncesc pe stradă. E vorba de copii care cerşeau, care spălau parbrizele maşinilor în intersecţii, copii care riscau să devină victime ale violenţei şi care nu păreau să aibă un viitor. Mulţi dintre aceşti copii sunt din minoritatea romă, dar nu toţi cei care vin aici, la Drop In Center, sunt romi. E adevărat că majoritatea, adică 96 la sută dintre ei, sunt romi”, îmi spune Aida Bekici, de la filiala locală a organizaţiei Salvaţi Copiii. Aida mi-a arătat câteva statistici, chiar dacă neoficiale, care demonstrează că în Bosnia şi Herţegovina, prin acţiunile organizaţiei, un plus de 2 procente dintre copiii pre-şcolari au parte de educaţie. Cei mai mulţi dintre copiii din astfel de programe sunt din diferite minorităţi, iar pentru ei, în toată ţara au fost deschise aproape 100 de aşa numite “unităţi pre-şcolare de educaţie”. E adevărat, recunoaşte Aida Bekici, că a fost folositoare şi experienţa din anii anteriori strânsă de instituţiile statului, care însă nu o şi transformau în proiecte.

Experienţa anterioară, din perioada 2002 – 2009, a activităţilor Centrului pentru bunăstare socială, s-a dovedit frustrantă pentru copii. Aceştia erau luaţi de pe străzi, uneori fără menajamente, chiar prin violenţă, şi erau duşi în orfelinate. Era o experienţă traumatizantă şi fără rezultate bune, aşa că mulţi fugeau şi ajungeau din nou pe stradă. Aşa că a fost schimbată abordarea, au încercat să lucreze cu copii altfel, pe baza unui voluntariat”, spune Aida Bekici. Aşa că a fost nevoie de o schimbare, de un alt mod de abordare a problemei, mai puţin violent şi care să implice comunitatea romă. Au plecat prin cartierele şi satele unde erau comunităţi rome, unde 90 la sută din populaţie nu avea un loc de muncă, în timp ce restul strângeau fier vechi sau lucrau, când şi când, în agricultură.

“Pentru început, am plecat pe teren să aflăm mai multe şi să-i găsim pe copii. În echipa noastră erau şi doi voluntari din minoritatea romă, aşa că am mers prin comunităţi să stăm de vorbă cu copiii şi părinţii lor, Le-am spus despre ce e vorba, despre proiect, că avem un spaţiu unde pot veni, unde primesc gratuit o masă caldă, unde găsesc un pat în care se pot odihni. În plus, pot să facă diverse activităţi, să organizeze grupuri de lucru pe diverse teme, să discute, să ceară şi să obţină informaţii şi de aici să meargă la şcoală. Ba chiar ne-am ocupat de documentele necesare, le făceam cărţi de identitate”, mi-a povestit Aida Bekici. Pe scurt, cu ajutor din partea autorităţilor locale, Drop In Center a fost deschis în Sarajevo, cu scopul de a oferi servicii complete de sprijin pentru copiii care munceau în stradă.Obiectivul general al proiectului a fost de a stabili modele eficiente de servicii de asistenţă şi protecţie la factorii de risc pentru copiii traficaţi şi exploataţi şi pentru adolescenţi, în scopul de a preveni violenţa, exploatarea şi abuzurile. În cei mai mult de trei ani de existenţă, centrul a oferit adăpost pentru mai mult de 450 de copii adunaţi în cea mai mare parte de pe stradă. În centrul aflat pe o stradă chiar în mijlocul capitalei Sarajevo, copiii au parte de ceea ce de multe ori nu găseau nici dacă aveau o casă – căldură, o baie, o maşină de spălat rufe, haine noi şi curate. În plus, o masă caldă şi au parte de diferite activităţi educative, dar şi locuri de joacă. Deocamdată e doar un loc unde copii pot sta în timpul zilei, deşi există ideea transformării într-un spaţiu în care să se poată rămâne şi peste noapte, spune Aida Bekici:

„Încă nu avem destul personal care să lucreze cu copiii şi nici nu avem destui bani pentru o astfel de transformare. În plus, ne-ar trebui şi un spaţiu mai mare, care să poată fi amenajat. Acum, în medie, în fiecare zi, cam 20 de copii vin la acest centru, uneori mai puţini, alteori mai mulţi, dar cam asta e media – 20 pe zi. Depinde de vreme, de cheful copiilor de a veni, de familiile lor, iar alteori copiii sunt la şcoală. Nu aş putea să spun sigur că a scăzut numărul copiilor de pe străzi, dar ştiu că mulţi aleg să vină la noi, şi vin singuri. La început veneau cu părinţii, i-am chemat chiar noi, să discutăm cu ei, să le explicăm ce facem aici. Mulţi locuiau în condiţii mizere, nu spun că nu aveau telefon, dar trăiau în case ruinate, fără curent electric şi fără apă. Aş că le oferim noi ceea ce nu găseau nicăieri – mâncare caldă, un loc în care să se spele, le facem documente de identitate, care le permit accesul la sistemul oficial de asistenţă socială”, îmi spune Aida Bekici. Una peste alta, aproximativ 150 de copii folosesc în mod regulat serviciile oferite de Drop In Center în Sarajevo. 65 de copii au fost înscrişi la şcoală pentru prima dată şi 93% dintre ei a obţinut primele documente de identitate.Foto: Cristi Popescu

Toate acestea înseamnă şi mulţi bani, iar nevoile deocamdată sunt mai mari decât resursele disponibile. Banii vin de la Salvaţi Copii, dar nu e o situaţie care poate ţine la nesfârşit, îmi explică Aida Bekici:

Acum, de plătit plăteşte organizaţia Salvaţi Copii, încă suntem proiect al acestei organizaţii, nu suntem o instituţie publică. Dar nu suntem nici organizaţie non – guvernamentală, suntem undeva la mijloc. Salvaţi Copiii a fost principalul nostru sponsor şi finanţator în ultimii trei ani, dar asta nu poate dura la infinit, trebuie să găsim susţinere la nivel local. Trebuie să devenim parte a sistemului local de asistenţă socială. Încercăm să obţinem fonduri de la bugetul cantonului Sarajevo”.

Şi pentru că atunci când am fost la Sarajevo, autorităţile cantonale tocmai discutau bugetul pe anul următor, inclusiv ce bani dau pentru probleme de asistenţă socială, cei de la Salvaţi Copiii şi Drop In Center au mers să discute cu oficialităţile. Au obţinut promisiuni de susţinere, de implicare, ceea ce le-ar permite să înceapă să dea bani pentru alte proiecte odată ce acesta, din Sarajevo, ar avea finanţare locală.Foto: Cristi Popescu

După primele 12 luni de funcţionare a centrului,  când am putut vedea primele rezulatea şi aveam ceva de arătat, am început să organizăm întâlniri periodice, la care îi invitam pe reprezentanţii autorităţilor locale. Să le arătăm ce fel de activităţi desfăşurăm în centru, cu ce rezultate, ce impact au toate acestea asupra copiilor, cu ce beneficii, şi aşa mai departe. Încet – încet, o parte dintre cei care conduc au devenit receptivi, au înţeles ce facem noi şi au început să aloce, câte puţin, dar constant, sume care să ajute la funcţionarea centrului de zi. Ideea noastră a fost să ne asigurăm că acest proiect va deveni parte integrantă a sistemului public de asigurări sociale ca un serviciu obişnuit”, spune Andrea Zeravcici, reprezentanta filialei locale a organizaţiei Salvaţi Copiii. Obţinerea unei finanţări locale nu duce automat nici la abandonarea acestui proiect, nici la plecarea din zonă:

Vom continua să fim parte din proiect în calitate de susţinător al formării şi dezvoltării profesionale a celor ce lucrează cu copiii. Proiectul din Sarajevo nu e unic, am mai dezvoltat astfel de centre şi în Serbia, şi în alte localităţi din Bosnia – Herţegovina. Aşa că din când ân când, cei care lucrează în centrele de acest gen se adună, discută despre rezultate, îşi împărtăşesc experienţa şi caută împreună cele mai bune metode de lucru. În plus, pentru că o parte din copiii care vin în astfel de centre nu au un domiciliu stabil şi pur şi simplu migrează, e bine pentru noi să ştim unde îi găsim şi ei să ştie unde pot găsi un centru similar cu acesta din Sarajevo. Astăzi pot fi aici, în Sarajevo, mâine în Mostar, şi vrem să fim siguri că aceşti copii ştiu unde pot găsi un centru similar cu acesta” îmi spune Andrea Zeravcici, reprezentanta organizaţiei Salvaţi Copiii. Deocamdată rezultatele sunt mulţumitoare. Dar trebuie ţinut cont de faptul că e o iniţiativă destul de restrânsă, iar problemele din educaţia din Bosnia Herţegovina sunt numeroase şi de multe feluri. Aşa cum spuneam, una dintre ele e cea referitoare la discriminare. Şi e atât de vizibilă încât Parlamentul European a cerut acces nediscriminatoriu la educaţie. Pentru că Bosnia – Herţegovina a declarat că vrea să fie parte a Uniunii Europene, există un acord de Stabilizare şi Asociere.

Documentul susţine, de asemenea, principiul accesului nediscriminatoriu la sistemele de educaţie şi formare profesională în Bosnia Herţegovina, fără a se ţine cont de gen, origine etnică sau religie. Europarlamentarii consideră că trebuie depuse eforturi intense în scopul depăşirii structurilor de tip segregaţionist ce funcţionează acum în ţară şi că educaţia dobândită prin convieţuirea de la vârste fragede reprezintă un factor esenţial în procesul de reconciliere naţională. De aceea, Parlamentul european a îndemnat autorităţile din domeniul educaţiei din Bosnia şi Herţegovina să înfiinţeze o agenţie naţională care să facă posibilă participarea cetăţenilor la programele comunitare de mobilitate, instituite în ţările din Balcanii de Vest.

Până la îndeplinirea cerinţelor, mai e cale lungă însă, mai ales că lucrurile se mişcă destul de încet. Totuşi, ministerul educaţiei a prezentat un plan pe doi ani pentru a pune capăt fenomenului de "două şcoli care funcţionează sub un singur acoperiş" şi care ar trebui să-i unească pe copiii din diferite grupuri etnice. Planul îşi propune să pună capăt segregării şi divizării structurilor în educaţie, spunea ministrul Damir Masic. Punerea în aplicare a planului a început în septembrie şi va dura doi ani, în funcţie de gradul de pregătire al şcolilor de a accepta măsurile propuse. Acestea includ acte administrative şi juridice de a se uni programele divizate de predare şi crearea de condiţii egale pentru elevi. În loc de şcoli împărţite, care, în practică, înseamnă o singură clădire cu două intrări şi locuri de joacă separate, planul prevede formarea de clase multi - etnice. Planul guvernamental pleacă după ce o instanţă din Mostar a hotărât că sistemul "două şcoli sub un singur acoperiş" încalcă legile împotriva discriminării.

Primul pas va consta în unirea şcolilor sub o singură administraţie, un singur nume, o gestionare comună a resurselor şi un consiliu de părinţi comun. În acest fel, cred autorităţile, nu vor mai exista acele cazuri în care copiii dintr-o minoritate sau alta merg mulţi kilometri până la şcoala lor, astfel încât să nu fie nevoiţi să stea în aceeaşi clasă cu copiii din alt grup etnic sau religios. Ultimul pas în acest program va fi stabilirea unor clase multi-etnice şi tipărirea de manuale comune.Foto: Cristi Popescu

Până atunci, sistemul de învăţământ din Bosnia şi Herţegovina pare pentru copii doar o etapă obligatorie şi nu una care să le folosească prea mult. Şi nici nu îi convinge că viitorul lor ar fi în ţară. Majoritatea tinerilor din Bosnia şi Herţegovina ar pleca din ţară, la prima ocazie, pentru o educaţie mai bună şi şansa unui loc de muncă. Iar majoritatea tinerilor spun că ar pleca pentru totdeauna.

Un sondaj în rândul tinerilor din Bosnia, realizat de Agenţia Pentru Tineret, arată că 81 la sută dintre cei chestionaţi ar pleca " şi mâine", dacă ar avea o şansă. Asta demonstrează că lucrurile nu merg în direcţia cea bună în Bosnia Herţegovina, pentru că un studiu similar realizat în 2004 demonstra că numărul celor care intenţionau să plece era de 62 de procente. Principalul motiv pentru tinerii care doresc să se mute este lipsa locurilor de muncă, în timp ce alţii ar dori să plece pentru a obţine o educaţie mai bună.

Un documentar de Cătălin Lenţa