Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Altare sacre şi cranii de măgar

Ziua 70 : duminică 19 august (continuare).

Plimbare prin Tongo.

Am vorbit cu una din fetele care au fost la Tongo Hills și mi-a zis că am reținut greșit: Hansen, fiul șefului care ne-a fost ghid, nu are o nevastă și 4 copii, ci 4 neveste și 7 copii :))

Compound-ul tradițional are o singură intrare. Aici, familia șefului de trib are 300 de membri, dar toți intră și ies din curte prin același loc. În fața intrării sunt niște altare mici, conice, construite din beton, pe care se văd urme de sânge uscat și pene de păsări și uneori cranii uscate de capră sau de oaie.

Aici se sacrifică animale pentru diverse ritualuri de protecție sau belșug. În unele dintre altare sunt încastrate monede, probabil simboluri de prosperitate.  La intrarea în compound e pus un simbol de protecție tot cu relicve de animale domestice. Dacă cineva intră și fură din compound, trebuie să treacă prin acel loc la ieșire. Și magia protectoare a simbolului  îl va omorî. Așa că, având acest simbol, cei care trăiesc în acea curte sunt protejați de furturi.

În interiorul compound-ului mergem printre bordeie de lut, vedem alte și alte mici altare și urme ale sacrificiilor. Ei numesc și aceste altare “shrine”. Am verificat acum în dicționar, shrine înseamnă altar, chivot, raclă, sanctuar, loc sfânt. Căsuțele au ușile foarte mici și nu prea sunt ferestre. Unele construcții sunt doar pentru depozitarea mâncării sau pentru animale. Ieșim din curte și vedem un om care vinde carne de porc. Are câteva bucăți de carne cu slănină și cu șoric întinse pe o hârtie. Ne arătăm curioși, dar nici unul din noi nu cumpără, ceea ce pare să-l supere, așa că-și strânge « taraba » și pleacă.  

Mergem spre un deal unde este și shrine-ul. Ne oprim sub un copac și Hansen pleacă și ne lasă să așteptăm. N-am înțeles unde s-a dus și de ce ne-a lăsat aici, dar stăm la umbră și schimbăm păreri. Ghidul se întoarce împreună cu 3 bărbați bătrâni care nu se opresc să vorbească cu noi, ci merg înainte. Ne spune că cei trei sunt păzitorii shrine-ului și nu avem voie să intrăm dacă nu sunt și ei acolo. Pornim încet în urma lor. Ne cățărăm pe stânci, e aproape ca un traseu montan. Doar că muntele pe care ne cățărăm e prea mic pentru a putea fi numit munte. E doar un deal stâncos. 

Ajungem la o stâncă unde sunt așezate mai multe cranii de animale. Sunt mai mari decât cele de oaie sau de capră. Hansen ne spune că sunt cranii de măgar.

Oamenii merg la shrine ca să caute soluții pentru problemele pe care le au. În funcție de cât de mare e problema, li se cere să facă sacrificii. Dacă problema se rezolvă, trebuie să sacrifice uneori măgari. Când îi sacrifică, inima și ficatul animalului revin shrine-ului. Nu știu dacă asta înseamnă că sunt lăsate pe altar să se usuce, să le mănânce sălbăticiunile sau de fapt le mănâncă păzitorii shrine-ului. N-am înțeles nici cu restul cărnii ce se întâmplă: fie o ia omul care a făcut sacrificiul, fie le revine oamenilor din sat (familia șefului de trib).

Continuăm să ne cățărăm până ajungem lângă shrine. Eu am zis de la început că vreau să intru. Hansen ne oprește în locul de unde nu mai avem voie să înaintăm îmbrăcați și încălțați. Eu mă descalț și îmi scot cămașa. Momentul culminant: vine vreo fată în shrine? Fetele se codesc, așa că mă ofer să cobor ceva mai încolo până intră ele în shrine, ca să nu se rușineze de mine. Oricum, cu bătrânii din shrine și cu ghidul n-o să se mai întâlnească. Dar, spre dezamăgirea mea și probabil, a ghidului :), ele hotărăsc toate că nu intră, așa că merg doar eu și Hansen în shrine. Shrine-ul e un intrând sub o stâncă, prea mic în înălțime ca să putem sta în picioare. Într-un loc e o grămadă mare de pene prinse în sânge închegat, semn al multelor sacrificii de găini sau bibilici care au avut loc aici. Nu am voie să fac poze decât spre vale, nu în interiorul shrine-ului. Cred că e mai degrabă o măsură de  protecție turistică decât o problemă magică. Bătrânii nu vorbesc engleză, de aceea vorbesc doar cu Hansen. Îmi spune că pot să-i întreb ce vreau pe bătrâni, dar nu m-am gândit la asta înainte și nu știu ce să-i întreb. Cine știe, poate mi-ar fi zis când și cu cine mă însor, sau ce să fac ca să trăiesc sănătos până la adânci bătrâneți. Ei, chiar dacă nu am nimic de cerut de la shrine, Hansen îmi zice că trebuie să le dau ceva bătrânilor. Am în portmoneu doar 4 cedi în bancnote mici, restul sunt bancnote de 20 de cedi, prea mult ca să le dau fără să cer nimic în schimb. Încerc să aflu cam la ce sumă se așteaptă ei, dar Hansen îmi zice că oricât vreau și îmi confirmă că e ok când le dau cei 4 cedi. Mă gândesc iar la modul armonios în care convieţuiesc aici musulmanii, creștinii și practicanții religiei tradiționale. Nimeni nu e supărat pe nimeni, fiecare e respectat în spiritualitatea lui. În satul acesta, unde Shrine-ul e o resursă fiindcă atrage turiști și oameni din alte sate care aduc sacrificii, religia tradițională e probabil un mod de viață și nu va fi schimbată prea curând cu religiile noi. Dar nu m-aș mira ca, printre altare cu găini sacrificate, să trăiască și creștini sau musulmani în comunitatea aceasta.