Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Agricultura de subzistenţă

apus-soare-tongo.jpg

Apus de soare in Tongo

Ziua 90 : sâmbătă, 8 septembrie.

Am avut o zi plină. De dimineață m-am trezit hotărât să fac agricultură.

Săptămâna trecută am plantat în niște ghivece improvizate din sticle de plastic o parte dintre semințele pe care le-am primit de la Diana. Pătrunjel, coriandru, busuioc, mai multe feluri de salată, morcovi. Dar majoritatea semințelor mi-au rămas și am decis să le plantez direct în pământ. L-am întrebat ce am de făcut pe tata, căruia dintotdeauna i-a făcut plăcere grădinăritul, iar azi m-am apucat de treabă. Am luat săpăliga lui Ben. E cea mai folosită unealtă de pe aici. O săpăligă cu coadă scurtă, de 30-40 de centimetri, pe care o folosești stând aplecat la 90 de grade. L-am întrebat cândva pe Bash dacă oamenii de aici, în special femeile, nu au dureri de spate de la căratul obiectelor și oalelor pe creștet. Mi-a zis că de fapt căratul obiectelor pe cap te obligă să stai drept și îți solicită mușchii spatelui, deci e chiar bun. În schimb, durerile de spate apar de la agricultură, fiindcă stai aplecat cu săpăliga în mână.

Am săpat puțin în spatele casei și ceva mai mult în fața casei, pe unde am găsit loc printre plantele cultivate de Ben. În total, poate vreo 10-12 metri pătrați. Am făcut trei straturi în care am plantat pe rânduri separate toate semințele pe care le aveam. Am făcut asta pe la 11, în plin soare. M-a ars soarele pe spate,  m-am deshidratat și m-am simțit așa de epuizat de parcă aș fi muncit o zi întreagă. Dar merită, o să mănânc salată proaspătă, bio, făcută de mâna mea. Mai rău e că acum, seara, resimt dureri de spate.  În timp ce lucram, Isha, pisica, a prins o șopârlă destul de mare pe care a adus-o în casă să o mănânce. Și eu și Leela ne-am enervat că a adus-o în casă și am încercat să i-o luăm. N-am putut, dar măcar a gonit-o afară. Afară m-am uitat la ea cum se juca la nesfârșit cu biata reptilă. Șopârla stătea inertă, se prefăcea moartă. Pisica o lăsa liberă, dar stătea la 20 de centimetri și o pândea. Când șopârla încerca să se miște, sărea pe ea și o imobiliza. Dar nu îşi înfigea în ea ghearele, ci dinții. Apoi iar și iar. La un moment dat a adus din nou șopârla în casă. M-am supărat și am dus pisica cu șopârlă cu tot afară. Când a lăsat șopârla din dinți, am ridicat pisica și am ținut-o până când șopârla a plecat. Mi-am amintit de o replică celebră din The Lion King:  How many times have I told you not to play with your food?  -  De câte ori ți-am zis să nu te joci cu mâncarea?

Am descoperit un fruct nou pentru mine: Paw-paw sau papaya. E oarecum asemănător cu un pepene galben la formă și la gust, dar are semințele în interior, foarte diferite, care îmi amintesc de ouăle de broască de prin bălți. Fructul nu e foarte dulce, dar e plăcut la gust. Sunt încântat, e alt fruct despre care știam doar de prin cărți și acum am ocazia să-l mănânc, nu cumpărat de prin supermaketuri, ci cumpărat din piață de aici unde crește în mod natural.

După ce m-am odihnit puțin, am plecat cu Leela, Ellie și cu Rhys, un voluntar venit din Accra într-o plimbare la Tongo Hills. Ne-am luat o mică gustare pentru picnic. Ne-am oprit într-un loc unde am mai fost, pe deal, la o margine stâncoasă de unde se vede tot peisajul înconjurător. Am stat la soare, am vorbit, am mâncat. Un copil a venit să caște gura la noi. Ei nu sunt educați că nu-i frumos să stai să caști gura la oameni, iar noi, albi fiind, le stârnim curiozitatea. Îmi place mult o căsuță care se vede în apropiere, care are acoperișurile de paie și e construită lângă un copac mare care o face să arate ca o casă de pitici dintr-o poveste.