Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Duminica de Paști la o mănăstire ortodoxă din Anglia

img01479-20130505-1505.jpg

Duminica de Paști la o mănăstire ortodoxă din Anglia

La ora trei după amiaza fix mai mulţi călugări şi călugărițe, urmați de credincioși, pleacă într-o scurtă procesiune de la casa starețului la biserica din incinta mănăstirii ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul, din satul Tolleshunt Knights.

Mai multe zeci de persoane au venit aici la slujba de Paști, care a fost urmată de un prânz în sala comună de mese, unde religioși și laici mănâncă împreună.

Alții profită de vremea frumoasă și fac un picnic în grădina mănăstirii. Cel mai des auzi vorbindu-se grecește, dar și rusește și românește.

Situată în zona rurală a comitatului Essex, la 100 de kilometri nord-est de Londra, mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul este complet atipică pentru această regiune. Fondată la 5 martie 1959 de părintele Sofroni, ea reunește între zidurile sale circa 25 de călugări și călugărițe, proveniți din 15 țări, unele dintre ele fără tradiție ortodoxă majoritară.

Părintele Sofroni, născut în Rusia în 1896, a sosit aici acum exact 54 de ani cu cinci discipoli, după un periplu care l-a purtat prin Grecia, Egipt și Franța. El însuși a fost discipolul Sfântului Siluan la Muntele Athos și o fondat această comunitate monastică în care slujesc atât călugări cât și călugărițe, ceea ce este destul de neobișnuit.

Sofroni s-a stins din viață în 1993 la 96 de ani, iar locul său ca stareț a fost luat de arhimandritul Kiril. Mănăstirea este subordonată direct Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, de la Constantinopol, și este cu adevărat o comunitate internațională, iar slujbele se oficiază în trei limbi: engleză, slavonă și greacă.

Încă de la înființarea mănăstirii în 1959, unul dintre discipolii părintelui Sofroni a fost arhimandritul Rafail, fiul filosofului Constantin Noica. Părintele Rafail s-a reîntors în România în anul 1993, el traducând în limba română opera mentorului său spiritual.

Dar prezența românească la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul continuă și astăzi prin prezența a mai multor călugărițe. Între ele, tânăra Casiana, venită aici acum opt ani, după absolvirea facultății de teologie de la Sibiu.

Am revăzut-o de Paşti, după patru ani, pe Maica Casiana în rândul procesiunii. M-a recunoscut imediat și mi-a urat “Hristos a Înviat!”.

Acum patru ani, foarte fericită că a întâlnit un compatriot, sora Casiana îmi spunea că a aflat de mănăstire din scrierile arhimandritului Rafail.

Întinsă pe mai multe hectare de teren agricol, mănăstirea este o oază de liniște și serenitate unde oameni veniți din toate zările își dedică viața rugăciunii. Astfel, rugăciunea lui Isus sau rugăciunea inimii este repetată timp de patru ori în fiecare zi de acești bărbați și aceste femei care te întâmpină cu un zâmbet blând pe buze.