Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Refugiații sirieni din Bulgaria sau viața cu 33 de euro pe lună

dsc_2472.jpg

Centru pentru refugiati sirieni in Bulgaria

Anul trecut peste 9 mii de sirieni au trecut granița ilegal ca să ceară azil în Bulgaria. Autoritățile de la Sofia nu au putut face față acestui val, așa că mare parte dintre solicitanții de azil au fost nevoiți să trăiască în condiții inumane, cazați în corturi sau în săli de clasă improvizate și cazarme militare. Oamenii din centrul de cazare pentru refugiați primesc 33 de euro pe lună și două mese pe zi de la statul bulgar. Restul depinde de ei.

De jumătate de an Nizar își petrece o zi pe săptămâna în fața centrului pentru refugiați de la periferia Sofiei. Doctorul școlit la Moscova stă în gazdă. Nu locuiește în clădirea de 4 etaje de la Ovcia Kupel care ascunde în spatele ferestrelor cu gratii peste 500 de persoane aflate în situația lui. Toți așteaptă să primească statutul de refugiat, care le-ar permite să plece mai departe în UE sau să rămână în Bulgaria.

Din mijlocul unor amici care tocmai au eșuat să treacă granița fraudulos în România, Nizar povestește în rusă că nu și-a permis să plătească traficanților cei 1500 de euro pe care i-au dat prietenii lui. Desfăcându-și haina neagră de piele, povestește cum a fugit din Homs.

“Am plecat din Homs fără probleme, am ajuns în Istanbul și de acolo am plătit unor traficanți ca să vin în Bulgaria. Fiecare a plătit diferit. Unii au dat 800, alții 1000 de euro. Eu am fost norocos, am dat doar 400. Am mers numai pe jos și am plecat doar cu hainele de pe mine. Familia mea e în Germania și vreau să merg acolo dar aștept actele. Sunt foarte mulți care se prezintă drept sirieni ca să obțină statutul de refugiat și își permit să plătească pentru a trece frontiera.

Din totalul străinilor care așteaptă azil în centrul din Sofia, peste jumătate sunt sirieni. Tot ei au cele mai mari șanse să îl primească îmi spune Adam, singura persoană care a deschis ușa maro de fier, pe un hol lung la care ai acces numai după ce treci de o zonă de gratii. M-a invitat să iau loc pe un scaun proaspăt şter de praf şi a insistat să rămână în picioare, în semn de respect pentru musafir.

“Ne simțim discriminați pentru că mai puțin de 5% dintre ceilalți străini primesc statutul de refugiat în timp ce toți sirienii primesc acest statut. E suficient să vorbești limba lor și ai reușit.”

Adam stă desculţ pe cimentul rece din mijlocul camerei inundate de mirodenii africane, care seamănă cu una de cămin. Pe un colţ de masă o oală arsă se înghesuie pe un reşou. Toți ocupanții celor 6 paturi supraetajate, îngrămădite în camera strâmtă, sunt sudanezi și au fugit din cauza războiului din Darfur.

Cei 33 de euro primiți lunar de la statul bulgar le sunt insuficienți pentru un trai decent, așa că încearcă să se descurce: “ Într-o zi normală mănânci, dormi și îți cauți de lucru. Unii dintre noi își caută un loc de muncă dar e dificil. Întrebăm în mall-uri dacă vor vânzători sau portari. Muncim pentru 10 leva pe zi și sunt insuficienți pentru că, după ce plătim mâncare și transport nu ne rămân decât 3-4 leva pe zi. “

La parterul centrului câteva femei musulmane așteaptă consultul medical gratuit. Se înțeleg cu medicii cu ajutorul lui Ragat, o irakiană de 20 de ani care asigură traducerea. Este unul dintre puținii refugiați care s-a putut integra în Bulgaria, dar totul se datorează bunicului care trimite bani din Germania.

Povestește că a venit ca turist în Bulgaria și apoi a cerut azil: “Tata a fost ucis în Irak din cauza asta a trebuit să plecăm din țară căci erau și cei 2 frați ai mei luați în vizor. Locuim în oraș, acum lucrez, înainte de asta am învățat bulgară timp de 3 ani și acum am certificat de traducere și lucrez de 2 luni. E greu să găsești de muncă pentru că nu știi limba și nu poți să găsești de lucru. Frații mei merg la școală și vrem să îi găsim un job și să meargă la universitate. Bunicul locuiește în Germania, dar nu ne poate ajuta mereu. E important să lucrez ca să am banii mei, mama nu muncește, sunt singura care are grijă de familie.”

Directorul centrului de refugiați de la Ovcia Kupel pare să fie de altă părere. Rumen Ghelovski conduce unul dintre centrele în care jurnaliștii au acces datorită condițiilor bune de aici. În timpul valului de refugiați din 2013, autoritățile bulgare au improvizat 3 centre în care oamenii au fost cazați în corturi, foste cazarme militare sau chiar în săli de clasă. Oficialul insistă să spună că statul bulgar integrează refugiații fără probleme.

“Primesc 33 de euro pe lună, dar pot fi ajutați de direcția de ajutor social și ajung să primească până la 190 euro pe lună. Mai primesc multe donații și de 2 ori pe zi mâncare caldă de la statul bulgar. Problemele încep după ce primesc statutul de refugiat pentru că nu au bani și nu își permit să închirieze o locuință. Legea le oferă un termen de 6 luni să-și găsească un loc și să plece, dar avem încă în centru mulți oameni care au primit deja statut. Cine dorește poate să se integreze în Bulgaria, să își găsească o locuință, să învețe limba.”

Realitatea este însă alta spune Roland Weil, reprezentantul UNHCR la Sofia. Refugiații sunt percepuți ca o amenițare de marea majoritate a bulgarilor.

‘Un refugiat sirian primește în ziua de azi doar o hârtie de la autorități prin care îi este recunoscut statutul de refugiat și atât. Nu beneficiază de un curs de limba bulgară, nu primește un ajutor ca să își găsească o locuință și nici o alocație de subzistență în perioada în care își caută un job. Tot acest context face aproape imposibil traiul în Bulgaria. Recent 3 familii siriene au închiriat o casă într-un sat. La nici 24 de ore de la instalare sătenii i-au alungat pe motiv că nu vor străini sau potențiali hoți în sat.’

Guvernul bulgar a derulat până anul trecut un program de integrare a refugiaților, în 2014 însă nu a mai fost implementat unul nou. Autoritățile bulgare se concentrează acum pe securizarea graniței cu Turcia, motiv pentru care au primit critici internaționale de la Human Rights Watch. Autoritățile bulgare sunt acuzate că au respins în mod violent mai multe persoane care au dorit să intre pe teritoriul Bulgariei prin punctele de frontieră comune cu Turcia.