Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O nouă eră a monarhiei belgiene (Reportaj RFI)

o-noua-era-monarhiei-belgiene-reportaj-rfi.jpg

Regele belgienilor, Philippe şi soţia sa, Mathilde (Foto: Reuters/Michael Kooren)

Al şaptelea rege al belgienilor, Philippe I, a fost înscăunat duminică la Bruxelles. Cu el începe o nouă eră a monarhiei în acest mic regat din inima Europei. Un cuplu regal tânăr, înconjurat de cei patru copii ai săi încearcă să aducă o nouă speranţă unui stat federal ameninţat cu destrămarea. Phillipe I îi urmează pe tron tatălui său, care s-a considerat prea bătrân pentru a-şi mai duce sarcina la bun sfârşit.

Corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan

Este ora 12, duminică, 21 iulie, la Bruxelles. În Piaţa Palatelor şi alături, în faţa Parlamentului Federal, mulţimea s-a adunat deja. Ea aşteaptă trecerea cortegiului regal, care părăsind Palatul Regal, este aşteptat în faţa aleşilor poporului. Soarele arde, Crucea Roşie distribuie apă mulţimii, care văzând cortegiul trecând, se entuziasmează.

Noul rege al belgienilor, Phillipe I, îşi face apariţia în Parlamentul federal, unde în câteva minute va depune jurământul în faţa naţiunii. Tatăl său, regele Albert II tocmai a semnat actul de abdicare, lăsându-l ca succesor pe tânărul Phillipe, până acum prinţ moştenitor timid şi timorat. În această dată istorică, belgienii îl descoperă însă diferit.

În faţa Camerelor reunite ale Parlamentului şi într-o atmosferă binevoitoare, Phillipe prestează jurământul de nou rege în cele trei limbi naţionale ale Belgiei. El pare încrezător, stăpân pe sine şi poate chiar vesel: "Jur să respect Constituţia şi legile poporului belgian, să menţin independenţa naţională şi integritatea teritorială!".

Începe astfel, se crede, o eră nouă pentru monarhia belgiană, sub auspiciul unei abdicări de data aceasta nu forţate, ci bine gândite, pentru a lăsa locul unui suveran mai tânăr şi mai dinamic. Belgia, deşirată de interminabilele probleme lingvistice şi comunitare, tocmai a depăşit o criză fără precedent, neavând un Guvern timp de trei ani.

Casa Regală a fost cea care a asigurat unitatea micului regat prin negocieri iscusite, care au dus în fine la crearea unui Guvern condus de un politician francofon, fapt ce nu se mai petrecuse de 47 de ani.

Albert II se simţea însă prea bătrân şi a făcut gestul de a se retrage, care se îndepărtează cu mult de abdicarea tatăl său, Leopold III, în 1951. Acesta a fost obligat să părăsească tronul, după ce fuga sa în Germania în timpul ocupaţiei naziste a Belgiei a lăsat un gust amar. Evenimentul este diferit şi de încoronarea lui Albert II în 1993, un eveniment organizat în tristeţea decesului subit al regelui Baudoin I, fratele său.

Acum, totul a fost planificat pentru ca timidul Philippe, susţinut de o soţie puternică şi foarte îndrăgostită, Regina Mathilde, să fie perceput ca regele belgienilor, al tuturor belgienilor, fie ei flamanzi, fracofoni sau germanofoni.

În urma depunerii jurământului, moment petrecut fără incidente, naţionaliştii flamanzi nu au aplaudat, nici nu s-au ridicat în picioare. Ceva mai devreme, ei precizaseră că vor fi prezenţi la ceremonie cu trupul, dar nu şi cu spiritul.

Cu toate acestea, alocuţiunile regale au început toate cu limba flamandă, un gest făcut tocmai pentru aceşti naţionalişti şi pentru populaţia din nordul ţării. Philippe I a fost însă întâmpinat cu sinceritate, credea preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, care a asistat la ceremonie. În Piaţa Palatelor, mulţimea striga "Trăiască Regele!", când cuplul regal, însoţit de cei patru copiii ai săi, şi-a făcut apariţia.

Toată ziua de duminică, festivităţile populare au continuat, întrucât 21 iulie este de altfel Ziua Naţională a Belgiei.

Ţara devine singura monarhie care deţine doi regi, Albert II şi Philippe I, ca şi trei regine: Fabiola, soţia lui Baudoin, Paula, soţia lui Albert şi în fine Mathilde, consoarta fidelă şi dedicată a lui Philippe.

În urma defilării militare şi a balului popular, festivităţile au luat sfârşit seara târziu, cu un imens spectacol de foc de artificii.

Bruxelles, Mihaela Gherghişan, despre noul rege al belgienilor, Philippe I