Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Jubileu Sighet – 20 de ani: Primul memorial al comunismului din lume

muz-memorial.jpg

Jubileu Sighet – 20 de ani: Primul memorial al comunismului din lume

De ce nu este condamnat comunismul în Europa după modelul condamnarii nazsimului? Cum poate fi făcută justiţie în cazul foştilor torţionari? De ce victimele comunismului sunt marginalizate în multe state europene ? Întrebarile au facut parte din dezbaterea organizată de Academia Civica, la Bucureşti, cu ocazia marcării a 20 de ani de la inaugurarea primului memorial dedicat victimelor comunismului din Europa. E vorba de Memorialul de la Sighet, care a fost fondat în anul 1993, pe locul fostei închisori politice.

Foşti deţinuti politici, istorici şi dizidenţi din Europa au marcat, la Bucureşti, 20 de ani de la inaugurarea primului memorial dedicat victimelor comunismului. Memorialul de la Sighet a fost fondat de Ana Blandiana, ale carei poezii au fost interzise de fostul dictator Nicolae Ceausescu, şi de catre soţul ei, scriitorul Romulus Rusan. Muzeul de la Sighet cuprinde un Centru de studii şi găzduieşte, de asemenea, o şcoală de vară pentru tineri. „Întâlnirea de anul acesta a fost ca reuniunile după terminarea facultăţii. Ne-am revăzut cu mulţi dintre  invitaţii de la ediţiile ultimilor 20 de ani, dar şi cu cei mai buni elevi care au participat la şcolile de vară. A fost un fel de bilanţ, dar şi o întâlnire emoţională, un timp de revedere. Ceea ce sărbătorim este faptul că muzeul a fost creat sub egida Consiliului Europei, una dintre instituţiile definitorii ale Noii Europe, iar prin luarea sub egida sa a proiectului nostru, Consiliul Europei a preluat perspectiva victimelor comunismului asupra istoriei recente. Prin acest gest, care în urmă cu 20 de ani era aproape revoluţionar, a început schimbarea incredibilă a mentalităţilor europene.“ – spune Ana Blandiana.

(Foto: Academia Civică)

Memorialul aminteşte de detentiile arbitrare în conditii inumane, de hărţuirea morală, de deportări şi de supravegherea de zi cu zi la care au fost supuşi cei care au cerut mai libertate în Români şi de cei consideraţi "periculoşi" din cauza funcţiei sau originii lor.
 

„Să condamnăm Holocaustul zilnic, iar comunismul în fiecare zi“

La dezbaterile aniversare a pariticipat şi Goran Lindbald, de la Platforma Memoriei şi Consiintei Europene :

„Întrebat dacă eu aş compara cele două sisteme, holocaust şi comunism, aş răspunde aşa: nu le compar, dar haideţi să le judecăm pe fiecare în realitatea lor. Ar trebui să condamnăm Holocaustul zilnic, la fel cum ar trebui să condamnăm comunismul în fiecare zi. Haideţi să vorbim despre totalitarism în general şi despre toate manifestările lui. Doar aşa vom ajunge să judecăm corect ceea ce s-a întâmplat şi să luăm deciziile politice corecte. Avem deja două rezoluţii în Parlamentul European pentru condamnarea comunismului, una dintre ele bazată pe raportul meu.

Să nu uităm că în lume încă există ţări controlate de comunism – să nu uităm de China, de Vietnam, Cuba, Algeria. Să nu uităm de conflictele din Balcani, de Caucaz – Ossetia si Abkhazia, de Nagorno Karabah, apoi de unele zone ale Asiei Centrale. Sunt întreţinute de regimuri totalitare comuniste. Să nu uităm de victime. E nevoie de justiţie şi e nevoie de memoriale. Susţin o propunere formulată la Sighet zilele acestea: să avem o iniţiativă civică pentru un proces al comunismului. Avem nevoie de un milion de semnături din 7 ţări europene şi de nişte iniţiatori. Documentul ar urma să fie adresat Comisiei Europene şi vom demara acest proces.“

În Romania, doar 600.000 de persoane au fost condamnate oficial şi închise din motive politice de către regimul comunist între 1945 si 1989, potrivit centrului de cercetare al Memorialului Sighet. Numărul real al victimelor este însă de cel puţin două milioane. Din cei aproximativ 200 de demnitari, politicieni, preoţi şi intelectuali care au fost detinuţi în secret în închisoarea de la Sighet, 54 au murit acolo.

„Una e să auzi, alta să fii acolo“

Jose Maria Ballester, fost director al Diviziei Patrimoniului Cultural al Consiliului Europei, spune că patrimoniul european se bazează pe valorile comune, iar cei care au luptat pentru libertate fac parte din aceste valori. Jose Maria Ballester a fost între primii sprijinitori ai proiectului de transformare a închisorii de la Sighet în Memorial :

Ce înseamnă de fapt patrimoniu cultural? Ne gândim imediat la clădiri, monumente, zone protejate, natură... Nu putem vorbi doar despre muzee şi monumente, pentru că adevăratul patrimoniu, adevărata bogăţie, o reprezintă valorile. Europa e fundamentată pe valori, care trebuie apărate. Iar Consiliul Europei a adaptat politicile, în 1993, pentru a include şi asta – nu putem vorbi de democraţie şi apărarea drepturile omului daca nu recunoaştem valorile culturale şi diversitatea culturală. Am înţeles acest lucru atunci când am fost prima oară la Sighet, acum 20 de ani. Sigur că ştiam despre ce e vorba acolo... Dar una e să auzi, să citeşti, şi alta e să fii acolo. Când am intrat în închisoarea de la Sighet, am avut o revelaţie. Doar fiind acolo am înţeles, am simţit, am cunoscut cu adevărat ce s-a întâmplat acolo. A fost momentul unui angajament personal de a susţine Memorialul de la Sighet şi în general memorialele pentru victimele comunismului din Europa. Iată o întrebare la care e bine să medităm : ce fel de societate vrem să lăsăm moştenire ? Încotro ne îndreptăm ?  În opinia mea, e nevoie de redescoperirea valorilor. De asta e important Memorialul de la Sighet. Pentru că ne ajută să facem asta. Este important pentru multe aspecte, dar cel mai important este pentru că există“

Memorialul de la Sighet este unul dintre marile muzee europene cu peste 50 de săli şi mii de vizitatori pe zi, figurează în ghidurile turistice internaţionale şi a fost nominalizat printre primele trei locuri ale memoriei europene alături de Memorialul de la Auschwitz şi de Memorialul Păcii din Franţa.

„Nu se poate istorie fără memorie“

Istoricul francez Stephan Courtois e rectorul scolii de vară de la Sighet :

„În opinia mea, marea forţă a memorialului şi a şcolii de vară e această relaţie fundamentală dintre memorie şi istorie. Sunt două modalităţi de cunoaştere a trecutului, deşi diferite. Memoria înseamnă identitate. O persoană care îşi pierde memoria îşi pierde identitatea – atât pe plan personal cât şi în plan colectiv. Iar istoria e o metodă de cunoaştere ştiinţifică, de analiză. Memoria fără istorie sau istoria fără memorie nu îşi ating însă ţelul cunoaşterii. Numai împreună vor transmite generaţiilor cunoaşterea de care au nevoie pentru a-şi forma propriile opinii, iar asta e cel mai important.“

(Foto: Academia Civică)

Fostul rector al Scolii de la Sighet, profesorul universitar de origine britanică Dennis Deletant vorbeste şi despre nevoia de justitie :

„Îmi face plăcere să fac studenţii să înţeleagă ce înseamnă comunismul. E nevoie de istorie, de memorie, dar şi de justiţie. O crimă politică e asociată cu o condamnare fără vină şi fără proces juridic transparent. Când vorbim de deţinuţi politici, vorbim uneori de oameni condamnaţi fără proces legal  şi care au făcut închisoare. Să nu uităm, de pildă, de  studenţii de 18 ani, care în martie 1950, au ajuns la Capul Midia, unde au stat doi ani. Fără condamnare. Ei au fost arestaţi doar pentru că frecventau bibliotecile trăine – italiene, franceze, britanice, americane.“

Pentru a marca cei 20 de ani de la fondarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, Fundaţia Academia Civică a organizat de-a lungul întregului an evenimente care pun în valoare aniversarea acestei prime instituţii a memoriei represiunii comuniste din Europa de Est.
Unul dintre cele mai importante evenimente rămâne reuniunea personalităţilor care de-a lungul celor 20 de ani ai jubileului au conferenţiat la Memorialul de la Sighet în cadrul simpozioanelor sau al Şcolii de Vară, precum şi a foştilor elevi ai Şcolii de Vară, desfăşurată în perioada 12-17 iulie.

Ascultă relatarea Ioanei Haşu:
1681