Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Profesorii chiulangii

Ziua 348, vineri 24 mai 2013. Eşti profesor şi nu ai chef să-ţi ţii orele? Vino să predai în Ghana. Aici nu există consecinţe. Îţi faci treaba sau nu, vii la serviciu sau nu, e totuna.

În octombrie şi noiembrie am fost implicat într-un proiect de cercetare despre factorii care afectează calitatea educaţiei în nordul Ghanei. Am mai scris despre asta: copiii vor să înveţe, familiile înţeleg tot mai mult nevoia de a-şi susţine copiii la şcoală, dar calitatea educaţiei în şcoli e foarte slabă. Dintre toate problemele pe care le-am văzut şi auzit în şcoli, cel mai tare m-a frapat problema legată de prezenţa profesorilor. Aveam şi la LCD, organizaţia unde sunt plasat ca voluntar, date despre absenteismul profesorilor: în medie 16% din zilele de şcoală, profesorii lipsesc. Şi doar o zecime dintre aceste absenţe sunt cu cerere şi aprobare scrisă prealabilă.

În rest, profesorii vin la şcoală când vor. Pe lângă aceste absenţe care sunt înregistrate în condica lor de prezenţă, se mai întâmplă frecvent ca profesorii să vină târziu, să plece devreme sau să nu predea în timpul orelor din diverse motive. Sunt studii peste studii despre motivele absenteismului, despre numărul de ore de predare efectivă, însă nimeni nu face nimic. Cel puţin în Talensi Nabdam, districtul unde lucrează LCD. Cand am venit în Ghana, VSO mi-a oferit posibilitatea să fac studii on-line pentru un postgraduate certificate în dezvoltare internaţională. Şi, parte a studiilor, trebuie să fac un proiect de cercetare. Aşa că după câteva discuţii cu colegii mei şi cu cei de la GES - Ghana Education Service (Inspectoratul Şcolar) mi-am ales tema de cercetare: problemele şi barierele pe care le întâlnesc directorii de şcoli când încearcă să menţină disciplina corpului profesoral. Fiindcă metoda mea de cercetare era action research, unde studiezi şi persoane implicate direct în tema cerectata, în ciuda subiectivismului pe care acestea îl aduc, am elaborat chestionarele de interviu împreună cu reprezentanţi ai GES şi doi headmasters (directori de şcoli). N-o să povestesc aici metodologia de cercetare, însă voi scrie despre lucrurile incredibile pe care le-am aflat.

Profesorii lipsesc de la şcoală pentru diverse motive: fiindcă sunt bolnavi, fiindcă merg la înmormântări (evenimente foarte importante, cu tam-tam mult mai mare decât nunţile), fiindcă plouă şi drumul e inaccesibil, fiindcă trebuie să meargă la bancă să-şi ridice salariul, iar banca e departe şi e coadă mare la ghişeu, fiindcă au treabă la inspectoratul şcolar şi acolo nu este program de audienţe, fiecare merge când îl taie capul şi nu ştie cât timp o să stea acolo. Bineînţeles, uneori motivele sunt reale, alteori sunt false. Procedura corectă este ca profesorul care are nevoie de o zi liberă să o ceară în avans, în scris, iar directorul şcolii să i-o aprobe şi să se asigure că profesorul va fi înlocuit în clasă. Însă doar una din zece absenţe se face cu procedura aceasta. Mai sunt încă o parte din absenţe care se fac pe bază de aprobare verbală (procedura incorectă), iar restul nu sunt motivate. Evident ca venind din Europa te aştepţi să existe repercusiuni, să se taie salariile, să fie daţi afară profesorii care chiulesc.

Pentru elevii care întârzie la ore se practică frecvent pedepse aspre, de la bătaie cu nuiaua la pedeapsa de a aduna pietre cu găleata. Una, două, uneori chiar 5 găleţi de pietre. În curtea fiecărei şcoli există un morman mare de pietre adunate de elevi. Uneori elevii sunt trimişi să adune pietrele în timpul orelor. Fiindcă au întârziat sunt privaţi de prezenţa la lecţii.

Pietrele sunt vândute ca materiale de construcţii, însă de multe ori elevii şi părinţii nu ştiu ce se întâmplă cu banii şi au suspiciuni că profesorii îi folosesc în interes personal. La o altă şcoală elevii indisciplinaţi sunt puşi să sape gropi cu adâncimea egală cu înălţimea copilului, iar în gropile respective se îngroapă gunoiul. Şi mai trist este că alţi elevi sunt bătuţi pentru că întârzie la şcoală. În unele cazuri sunt bătuţi chiar dacă profesorul nu a venit încă, fiindcă elevii trebuie să vină cu o oră înainte de prima lecţie şi să cureţe în clase şi în curtea şcolii, iar prefectul clasei (comandantul de detaşament) îi notează pe cei care întârzie şi îi dă lista profesorului atunci când acesta vine la ore.

Dar să revin la profesori. Nu, nu suportă consecinţele pe care ni le imaginăm noi. Dacă lipsesc de puţine ori se aleg cu dojeneli de la headmaster şi poate de la nişte părinţi cares sunt membri în comitetul de management al şcolii. Eventual şi de la directorul şcolii. Dacă lipsesc foarte des, atunci se iau măsuri mai dure: sunt puşi să raspundă  în scris unor întrebări legate de comportamentul lor şi se trimite o sesizare la inspectoratul şcolar. Cei de la inspectorat îi mai dojenesc odată şi îi pun să promită că n-or să mai facă. Dacă situaţia e foarte gravă, la cererea directorului şcolii şi cu acordul directorului GES, se poate bloca salariul profesorului. Dar, fiindcă salariile se administrează de la Accra şi birocraţia este lentă (documentele se fac doar pe hârtie), nu se poate să li se reţină profesorilor doar partea de salariu corespunzătoare perioadei în care au lipsit. Directorul unui district învecinat a încercat asta, să facă reţineri parţiale din salariul a peste 80 de profesori, însă funcţionarii de la Accra nu s-au obosit să aplice procentele de reducere, ci au blocat integral salariile celor 80 de profesori. Aşa că directorul de district poate să blocheze salariul profesorului, adică să ordone filialei locale a băncii să nu facă plata. Salariul e reţinut până când profesorul îşi corectează comportamentul şi apoi i se plateşte cu întârziere acestuia.

Sau, în varianta mai drastică, salariul e trimis înapoi la trezorerie şi profesorul nu-l mai primeşte niciodată. Procedura aceasta  însă este incorectă şi dacă profesorii ar alege să dea GES în judecată ar câştiga. S-a întâmplat, însă de puţine ori, fiindcă nici profesorii nu au banii necesari ca să înceapă un proces.

O altă sancţiune "drastică" pentru profesorii indisciplinaţi este transferul disciplinar. Asta poate să fie chiar drastică, fiindcă profesorii pot fi transferaţi la şcoli aflate la distanţă mare şi deci greu acccesibile. Însă un profesor care chiulea de la o şcoală apropiată probabil că va chiuli mai mult de la una îndepărtată.

Bineînţeles, sancţiunile acestea nu se aplică uniform. Sancţiunea şi aplicarea ei depind de viteza de decizie a directorului şcolii, de comunicarea dintre acesta şi inspectorat, de viteza de reacţie a inspectoratului, de relaţiile pe care profesorul le poate avea în GES pentru a influenţa rezultatul şi aşa mai departe. Unul dintre directorii de şcoală pe care i-am intervievat mi-a spus că a avut doi angajaţi care au lipsit foarte mult şi a cerut blocarea salariului lor. Unuia i s-a blocat salariul, celălalt a fost transferat la o altă şcoală... pe funcţie de director. Bineînţeles că directorul GES poate să ceară comisiei disciplinare (organizată la nivel de district) ca un profesor să fie eliberat din funcţie, cu posibilitatea de a se reangaja (în alt district) sau chiar fără drept de reangajare. Dar, în condiţiile în care absenteismul a fost în medie de 18% în anul şcolar trecut şi sunt peste 1 000 de profesori în district, numărul celor concediaţi a fost... zero. Măsura nu se aplică, fiindcă începând cu profesorii şi continuând cu inspectorii şcolari, nimeni nu ştie sau nu are chef să documenteze corect proesul de sancţionare disciplinară.

Directorii de şcoli nu sunt instruiţi deloc pentru aplicarea măsurilor disciplinare. Îşi încep munca în poziţia de directori fără să aibă nici măcar o sesiune de orientare, aşa că tot ce ştiu e doar din sfaturile inspectorilor şcolari şi din discuţiile cu alţi directori.

Ca urmare a datelor colectate în micul meu proiect de cercetare o să fac nişte recomandări pentru GES, o să scriu un ghid de aplicare a măsurilor disciplinare din care profesorii pot să înţeleagă mai bine ce au de făcut şi să aibă nişte documente tipizate care să-i ajute. Plus un ghid de management al documentelor la GES, fiindcă nu există nici măcar un registru de numere pentru documentele pe care le primeşte sau le emite instituţia.

Din păcate, nu voi fi aici să ajut la punerea în practică a recomandărilor.

A se citi să-i împing din spate. Aşa că, deşi Bash, colegul meu şi directorul inspectoratului şcolar mi-au lăudat proiectul şi au promis că vor disemina rezultatele şi implementa recomandările, am dubii asupra faptului că se va întâmpla cu siguranţă treaba asta. Eu însă mai am de stat în Ghana doar două săptămâni.

Înainte să închei, trebuie să mai scriu ceva ce mi s-a părut foarte amuzant.

În timp ce stăteam într-o zi toridă (ca toate zilele de aici) la smoothie bar-ul deschis de curând, care a început să fie un loc foarte frecventat de voluntari, au apărut din spatele micii construcţii câţiva puişori de găină.

Mici, pufoşi şi... roz. Bineînţeles, ne-am scos toţi telefoanele şi aparatele foto şi i-am fotografiat. Una dintre voluntarele olandeze care avea biroul acolo ne-a spus că puii sunt vopsiţi pentr a nu fi mâncaţi de şoimi. Nu ştiu dacă într-adevăr şoimii nu pot să vadă culoarea roz, însă puii aceştia sunt printre cele mai amuzante ciudăţenii pe care le-am văzut în Ghana.

 

 

Click aici pentru galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.