Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Poveşti cu şi despre magie şi credinţe mistice din Africa

Africanii cred în magie şi au multe superstiţii. Am auzit de mai multe ori: "Aici suntem in Africa. Lucrurile astea sunt adevărate. In Europa nimeni nu mai crede in ele şi nu mai există, dar noi credem şi asta le face adevărate".

Am auzit diverse povestiri magice, pe care le-am găsit fascinante şi o să încerc să le scriu pe toate cele pe care mi le amintesc. Unele le-am auzit întâmplător, de la cei cu care am vorbit. Altele, o serie întreagă, mi le-a povestit Adams Sayeed, un camerunez din reţeaua couchsurfing.com pe care l-am găzduit două zile în Bolga. Iar altele mi le-a povestit Adriana, prima voluntară românca pe care am întâlnit-o în Ghana, în noiembrie, în Bolga. Bineînţeles, poveştile nu au legătură între ele.

Prietena ghaneză a unui voluntar englez ne-a spus, la o întâlnire la un spot, cum a visat cândva, cu mulţi ani în urmă, că urma să se mărite cu un bărbat pe care nu-l cunoştea, însă îl vedea foarte clar în vis. Iar în noaptea următoare a visat că s-a măritat cu acelaşi bărbat. Louis, un prieten care era prezent a spus imediat “That is spiritual marriage!”, şi ea a confirmat. Am întrebat ce înseamnă aceasta căsătorie spirituală, noţiune care lor le era foarte cunoscută. Şi am aflat că un spirit s-a căsătorit cu tânăra fată, iar ea îi aparţine lui şi nu va putea să se mărite cu niciun bărbat. Ei, e o prostie, am putea spune, justificare pentru femei nemăritate. Însă prietena noastră, o femeie frumoasă de altfel, a avut o relaţie cu un francez şi au avut împreună un băiat. Nu au fost căsătoriţi, însă trăiau ca o familie. Însă bărbatul a murit într-un accident de motocicleta în Franţa, iar după niciun an băiatul a murit în circumstanţe suspecte, înecat într-un butoi cu apă. A mai avut relaţii de atunci, însă niciuna nu pare să meargă bine. Iar Louis ne-a povestit cu această ocazie despre situaţii când a visat lucruri care urmau să se întâmple.

Există diverse superstiţii despre cameleoni. Dacă te muşcă un cameleon (se poate întâmpla mai ales la muncile agricole), trebuie să-l muşti înapoi, altfel vei muri. Nu trebuie să muşti o bucată din el, nici măcar să-ţi înfigi dintii, ci doar să prinzi uşor o bucăţică din el între dinţi. Cameleonii sunt foarte lenţi şi uşor de prins. Dacă un cameleon îţi taie calea, trebuie să faci trei paşi înapoi, altfel ţi se va întâmpla ceva rău. Iar dacă vezi doi cameleoni împerechindu-se trebuie să le tai capul, altfel cineva cunoscut va muri. Prietena noastră ne-a spus că în perioada când fiul ei a murit a văzut mai mulţi cameleoni decât în tot restul vieţii ei.

Linda, prietena care m-a invitat la biserică, mi-a spus de o perioadă când în casa ei aveau o fată străină, nu-mi amintesc dacă săracă sau orfană, care practica magie neagră. Avea o cutie cu o cremă pe care o punea în mâncarea familiei pentru a-i putea controla. Însă Linda şi tatăl ei aveau spiritul puternic şi nu a putut să-i învingă. Într-o zi au prins-o şi au întrebat-o ce are în cutie şi de ce pune în mâncare. Şi au mai găsit în camera ei şi alte obiecte magice. Au dus-o la biserică şi acolo femeia a mărturisit că practica magia şi că uneori, noaptea, ea şi alţi vrăjitori se transformă în pisici şi umblă prin sat.

Pastorul de la biserica Lindei le-a povestit cum, în copilărie, tatăl său l-a dus la Tongo Hills, dealurile magice unde există un altar sacru ce poate ajuta multe dintre dorinţele oamenilor să devină realitate. Copilul (sau poate era adolescent) i-a spus preotului de la altar că vrea să poată citi gândurile oamenilor. Preotul a chemat, prin magie, toate găinile din sat (deşi era noapte), şi i-a spua tânărului să aleagă una dintre ele. Celelalte găini au plecat, iar preotul a făcut-o pe cea aleasă să danseze până când a căzut moartă. Iar apoi tânărul, neconvertit încă la creştinism, a început să ştie gândurile oamenilor. Acum e pastor creştin şi propovăduieşte noua religie şi îi îndeamnă pe oameni să nu mai practice magia şi să nu se închine la idoli.

Am scris despre hoţul care a încercat să fure o motocicletă din curtea casei învecinate cu noi, în Kumbosco şi bătăile repetate pe care le-a încasat de la mulţime până când, după două ore, a venit Poliţia şi l-a luat. După vreo săptămână, am vorbit cu vecinul meu şi l-am întrebat despre furt. Mi-a spus că Poliţia mai prinsese încă unul sau doi membri din banda lui de hoţi, însă ei ştiu că mai sunt şi alţii şi îi aşteapta cu grijă pentru când se vor întoarce, fiindcă se aşteaptă ca hoţii să atace din nou, ca să se răzbune. Iar dacă-l vor prinde, de data aceasta îl vor ucide, pentru ca ceilalţi să se teamă să mai vină. L-am întrebat cum a intrat în curte hoţul şi mi-a spus că probabil câinele  lor de pază era în spate, în grădină. Însă hoţul avea un inel care poate face animalele şi oamenii să doarmă, ca să nu-l audă sau simtă când vine la furat. ŞI acelaşi inel îl proteja atunci când, după ce a fost prins, oamenii au început să-l bată, astfel încât el nu simţea loviturile. Mai târziu a venit un om care avea şi el anumite puteri şi a văzut inelul (fiindcă ceilalţi nu l-au văzut până atunci), a scos inelul de pe mâna hoţului şi abia apoi acesta a început să simtă loviturile. Lovituri care l-au lăsat căzut la pământ şi tremurând când maşina Poliţiei a ajuns în sfârşit.

Adam, musafirul meu camerunez, mi-a povestit seara, la spot (bar), lângă o bere rece, mai multe poveşti magice din Camerun şi Nigeria. Se pare că în Nigeria sunt mai mulţi magicieni sau poate mai puternici.

O practică magică pornită din Karam Cabala, fosta capitală a Nigeriei în perioada colonialistă, în care oamenii sunt transformaţi şi exploataţi în beneficiul celui care îi transformă. Un set de chei magice sunt căzute pe jos. Cineva te roagă să i le ridici şi în momentul în care le atingi te transformi în motocicletă! Nu în vreun animal, o stană de piatră sau vreo unealtă, ci într-o maşinărie complexă. Apoi, cel care te-a transformat te foloseşte până când obţine o anumită sumă de bani (pe care şi-a propus-o el, cred). Oamenii din Karam Cabala au fost cei care au descoperit această practică atunci când un om a cerut insistent unui trecător să ridice cheile, iar mulţimea s-a adunat şi l-a obligat pe magician să ridice cheile. Iară acesta s-a transformat pe loc în motocicletă. Atunci şi-au dat seama oamenii din Karam de ce lipsesc atât de mulţi oameni în ultima vreme. Nu ştiu când şi cum se repară aceste motociclete, dacă se pun piese de schimb sau ce în ce marcă de motocicletă sunt transformate victimele.

Tot acolo, în Karam Cabala, un om a insistat ca o bătrână să urce pe o motocicletă şi aceasta a refuzat. Fiindcă insistenţele omului deveniseră suspecte, trecătorii s-au adunat şi l-au obligat pe bărbat să urce el pe motocicletă, iar acesta s-a transformat pe loc în bani.

 

Colţii viperelor sunt valoroşi pentru jujumen, magicienii africani. Oamenii vânează viperele care ies să doarmă la soare pentru a le lua dintii şi de multe ori sunt muşcaţi de acestea şi mor. Dacă duci jujuman-ului aceşti colţi, ei îţi dau în schimb diverse beneficii. De exemplu, dormi cu capul pe o pernă şi dimineaţa o găseşti plină de bani. Însă trebuie ca toţi banii aceia să-i cheltuieşti în aceeaşi zi (din ce am înţeles de la Adam ar trebui să-i foloseşti şi dându-i la alţii sau cheltuindu-i cu prietenii, nu doar în interes personal). Dacă nu-i cheltuieşti până seara, ţi se va întâmpla ceva rău: vei înnebuni sau te vei îmbolnăvi. Nu doar cu un colţ de viperă cumperi asta de la jujuman, ci poţi să o obţii pentru un fildeş de elefant sau 7 melci din ocean. Când mergi la un jujuman trebuie să respecţi întocmai regulile acestuia. Dacă nu le respecţi, el îţi va cere un sacrificiu sau te va  obliga prin magie să faci ceva prin care te pedepseşte. Dacă eşti norocos, poţi scăpa doar aducand un colţ de viperă, însă e posibil ca jujuman-ul să te oblige  să te culci cu mama sau sora ta sau cu alt bărbat. Sau să-i aduci capul unui om, sânul sau altă parte privată a unei virgine. De altfel, în nord-estul Nigeriei se zice că dacă un bărbat se culcă cu altul, e un mijloc de a face mulţi bani, dar Adam nu înţelege cum.

Mulţi camerunezi merg în Nigeria fiindcă sunt Jujumani care le pot îndeplini dorinţele. Femeile merg ca să se mărite, când le trece vremea măritişului şi oamenii râd de ele, iar băieţii tineri le spun să meargă cu ei. E ruşine mare pentru o femeie să rămână nemăritată. Aşa că se duc la Juju house ca să afle cum să facă să se mărite.

Tot în Camerun e o doctoriţă tânără, frumoasă,  inteligentă, şcolită prin străinătăţi. Însă nu se însura nimeni cu ea fiindcă se temeau bărbaţii că-i prea deşteaptă şi mai bogată decât ei. Până la urmă s-a măritat cu un misionar american. Era fericită, a invitat mulţi oameni la nuntă şi oamenii s-au bucurat pentru ea. Soţul s-a dus în satul ei şi au făcut nunta tradiţională. În satul acela mulţi nu vor să se însoare cu fetele de acolo din cauza încercărilor prin care sunt trecuţi . De exemplu trebuie să-i frece tot corpul cu ulei de palmier (de ce se face asta şi de ce-i aşa de groaznic, nu ştiu). Doctoriţa şi misionarul s-au căsătorit acolo, la biserică. Femeia era fericită că avea acum ceea ce lipsise din viaţa ei. Oamenii din sat i-au dat şi un titlu local soţului. Dar n-a durat, fiindcă el s-a sinucis. Încă nu se ştie de ce, când a plecat Adam era sub investigaţie. Femeia e în stare de şoc. Probabil că asta are o legătură cu juju, care te poate face să te sinucizi. Juju poate să te controleze să omori pe cineva sau să te sinucizi.

Lacurile şi munţii pot avea însuşiri magice şi oamenii le consideră zeităţi. Adam mi-a spus de câteva dintre ele.

Lake Oku, de exemplu, e un lac magic. Noaptea lacul devine un sat fantomă. Mulţi oameni merg să înoate, să vadă ce e acolo şi dispar. Lacul e zeul satului şi nimeni n-are voie să interfereze cu lacul. N-ai voie să vizitezi lacul dacă nu treci pe la şeful satului, căruia îi duci un cadou (de exemplu: ulei de palmier sau vin de palmier). Dacă mergi fără acordul şefului, sătenii te prind şi te duc la palatul acestuia şi el îţi spune ce condiţii să îndeplineşti. Unor turişti le-a distrus maşina fiindcă n-au fost pe la şef.

În apropiere de alt lac, Lake Nyos, ceva a explodat şi a ucis mulţi oameni din sat, poate 4 000. Sunt militari care pazesc lacul acum şi e o alarmă să-i prevină pe oameni. În mijlocul lacului este gaz.

Alt lac vulcanic, Awing. Un turist a dat şefului din sat 2 milioane de franci CFA -  moneda care circulă şi în Burkina Faso, Togo şi alte foste colonii franceze, echivalentul a 4 000 de dolari -  şefului satului ca să cumpere un şarpe rar care trăieşte acolo. Mulţi înoată în lac şi dispar. Este o legendă că nimeni n-a reuşit să dea ocol lacului vreodată, nici localnicii, nici turiştoi. Lacul e uneori verde, alteori alb. E înconjurat de copaci, dar nu cad frunzele în lac. Lacul e întotdeauna calm.

Mount Cameroun. Aici se organizează anual un concurs de alpinism, The race of hope. Mulţi oameni vin în fiecare an şi aleargă, dar niciodată niciun străin nu câştigă, doar camerunezii. Sunt multe poveşti despre concurenţii care văd pisici sau animale periculoase care-i împing înapoi. Sunt perioade când turiştilor le e interzis să meargă, fiindcă în anumite perioade nimeni din cei care se caţără nu se mai  întoarce. Muntele e zeul satului. Portughezii îi ziceau The Chariots of God. Muntele a erupt prin anii 50-60. Erupţia prevesteşte moartea şefului satului sau un alt semn că ceva rău se va întâmpla. În jurul anului 2000, Mount Cameroun a erupt din nou şi iar a murit şeful satului.

Erupţia a făcut să crească muntele cu 25 de metri. Acum, oamenii de ştiinţă au zis că nu va mai erupe mult timp, aşa că oamenii s-au gândit că poate zeul e mort şi au început să construiască pe rocă vulcanică. Este şi o plajă cu nisip negru acolo. Se crede că şeful satului are puteri magice şi poate opri ploaia.

În general şefii satelor se pare că au puteri magice şi ştiu să oprească ploaia. Un pod peste râul Moungo s-a prăbuşit. Au fost chemaţi şefii satelor să despartă răul în două ca să poată reconstrui podul. Din ce îmi povesteşte Adam înţeleg că aceşti şefi au puterea de a despărţi apa cam ca şi Moise în Biblie.

Nu doar munţii şi lacurile au puteri magice, ci există şi alte feluri de magicieni.

Un bărbat a sedus o femeie şi s-a dus în hotel, în camera. Acolo bărbatul s-a transformat în piton şi a început să o înghită pe femeie. Ea a ţipat şi au venit oamenii să vadă ce este şi au văzut că era înghiţită pe jumătate. Când au intrat, pitonul a dispărut cu femeie cu tot. Toţi oamenii au fugit din hotel, deşi era un hotel bun. Asta s-a întâmplat în urmă cu 3 ani, a arătat şi la ştiri!

Orice femeie frumoasă s-ar putea să fie o vrăjitoare. O sirenă venită din râu. Nu-i bine să te însori cu ea, fiindcă îţi toacă toţi banii şi apoi dispare sau moare bărbatul sau se întâmplă ceva rău. O vrăjitoare de asta aş vrea să întâlnesc şi eu.

L-am întrebat pe Adam despre Camerun, fiindcă nu ştiam nimic despre istoria şi politica lor. Camerun are acelaşi preşedinte, Paul Biya, de 30 de ani. E considerat dictator, a fraudat alegeri. Ziarele zic că presedintele francez Sarkozy plănuia să îl înlăture după Gadaffi, dar le-a dejucat planurile şi a trimis în închisoare un ministru care era împotriva lui. Ministrul acesta participase la fraudarea alegerilor şi acum, fiind închis, a mărturisit.

Ţara e independentă din 1960. Englezii au colonizat partea de nord şi de sud. Şi Nigeria a fost colonie engleză, de aceea Camerunul de nord a votat şi s-a adăugat Nigeriei. Camerunul de sud e cunoscut acum ca English Camerun. Francezii au fost şi ei acolo, în centrul ţării. Englezii controlau coasta, pentru comerţ, iar francezii au cucerit interiorul ţării. Au făcut şcoli şi i-au învăţat pe oameni să vorbească franceza, ceea ce englezii nu făcuseră. Camerounul are resurse naturale neexploatate. Adam îmi spune că se crede că Peninsula Bakassi are 10% din rezervele mondiale de petrol. Pe Wikipedia însă am citit că nu s-au descoperit încă zăcăminte. Peninsula a fost disputată între Nigeria şi Cameroun, iar Curtea Internaţională de Justiţie a tranşat conflictul în favoarea Camerounului. În 2006 preşedintele Nigeriei a cedat oficial peninsula către Camerun, dar locuitorii vor să fie parte din Nigeria şi sunt în continuare conflicte şi omoruri. Deşi nu am studiat istoria şi politica Africii, se pare că aceste conflicte exista în multe ţări, tocmai fiindcă graniţele au fost determinate artificial de către colonialişti.

 

Povestirile magice ale Adrianei

Pe Adriana Laslo am întâlnit-o prima dată când a venit în vizită la Bolga, apoi în Tema, orasul-port de lângă Accra unde ea era voluntară. Adriana a fost voluntară timp de 6 luni în Ghana, într-un program EVS (European Volunter Service) şi a plecat în ţară în ianuarie. Am rugat-o să scrie şi ea povestirile cu şi despre magie pe care le-a auzit.

 

La mijlocul lunii octombrie 2012, m-am hotărât să fac o călătorie până în nordul țării. Deoarece îmi petrecusem aproape patru luni pe coasta sudică și în jurul capitalei, eram curioasă despre ceea ce are de oferit nordul țării, complet neexplorat chiar și de către o parte din ghanezii pe care îi cunoscusem.

Mulți străini mizau pe punctele turistice nordice, precum Mole National Park, dar eu nu vroiam să mă limitez la doar atât. Mă interesau mai puțin zonele populate turistic și speram să am ocazia să interacționez mai mult cu localnicii, căci în opinia sudicilor, nordicii erau foarte diferiți. Imediat ce m-am urcat în autobuzul în care urma să-mi petrec cel puțin 12 ore, traseul Accra-Bolgatanga, ghanezii care se reîntorceau la familiile lor după vizite în capitală, păreau să aibă ceva diferit. În primul rând fețele lor mai puțin întunecate, erau brăzdate de cicatrici lungi și adânci, dinspre obraji spre buze, semne caracteristice apartenenței la un trib.

O tânără timidă care aparent nu vorbea aproape deloc engleză s-a așezat pe scaunul din stânga mea. Mă studia cu o privire încordată în majoritatea timpului și din acest motiv chipul ei atipic mi-a rămas bine înfipt în memorie. Cu cât înaintam spre nord, cu atât observam că misticul și povestirile voodoo sau ,,juju” devin tot mai complexe. Au fost atât de multe astfel de povestiri încât fără a mă lungi prea mult am să încerc să descriu câteva, așa cum mi le amintesc. La un moment dat spre finalul șederii mele în Bolgatanga, am renunțat să mai scrutez cu scepticism fața vreunui personaj care îmi relata cu ardoare cum oamenii nordici sunt invulnerabili la răni, deci sunt nemuritori și am acceptat că aceasta face parte din capitalul cultural african.

Oamenii invulnerabili la răni: în Bolgatanga, cei mai mulți localnici pe care i-am întâlnit povesteau cu admirație cum în nenumărate ocazii, la adunări publice sau festivaluri, acești oameni au demonstrat cum loviturile de macetă pe brațe, abdomen sau picioare nu lăsau nici o urmă asupra lor. Obișnuiau să se plimbe printre oameni și să facă astfel de demonstrații publice, fapte prin care-și susțineau puterea. Majoritatea din ei se întrețineau cu spriritele rele și toți făcuseră sacrificii mari pentru a achiziționa o astfel de putere.

Jujumen : aparent în nord îi poți descoperi la tot pasul. Sunt cei cărora le poți cere orice, care pot vindeca aproape orice, dar care cer întotdeauna ceva în schimb. Mi-au fost povestite atât cazuri fericite cât și cazuri tragice. Spre exemplu, mama unui copil, din disperare că acesta s-a îmbolnăvit imediat după naștere, s-a adresat unui maestru. Acesta i-a întins o sticluță cu o licoare specială care avea să-l vindece, dar în schimb, copilul urma să poarte semnul unui astfel de legământ întreaga viață. Adică urma să poarte o cicatrice pe chip. A fost pentru prima dată când mi s-a explicat ca unele cicatrici de-a lungul feței nu reprezintă doar simboluri de apartenență tribală. Mai apoi am auzit povestea unui bărbat care devenise peste noapte extrem de bogat. Dintr-o dată își permitea o casă mare, două mașini și își ajutase toată familia cu bunuri și bani. Surprinzător era însă faptul că bărbatul nu se căsătorise. Au circulat multe zvonuri despre faptul că bărbatul apelase la magie neagră și prin acest legământ trebuia să renunțe la viața conjugală pentru totdeauna. Moartea bărbatului câțiva ani mai târziu, după ce se îmbogățise a fost pusă pe seama faptului că încălcase pactul.

O parte din întâmplările în care oamenii apelau la magie neagră, aveau un caracter negativ, în sensul în care un astfel de legământ era ,,o treabă serioasă”, pe care trebuia să o respecți cu sfințenie pentru că altfel erai crunt pedepsit.

Preoteasa: La fel se întâmplase cu o preoteasă care aparent trăise până la 90 de ani. Fusese considerată, în sat, o persoană respectabilă întreaga viață. Trăise din puțin și ajutase mulți oameni, dar ea nu avusese niciodată copii. După moartea acesteia, mai mulți săteni au relatat că apărea în timpul nopții sub forma unor animale și câțiva sunt convinși că au văzut-o în carne și oase. În accepțiunea multora, bătrâna nu își va găsi liniștea sufletească niciodată deoarece practicase cel mai probabil și magie neagră în timpul vieții.

În timpul șederii mele în Bolgatanga, am cunoscut un cercetător care venea din Tamale. Mi-a povestit cu lux de amănunte cazul unui criminal celebru  din nordul țării, despre care auzisem și cu alte ocazii. Povestea lui a fost pusă tot pe seama unui ,,jujuman”. Aparent bărbatul era un om influent, făcea parte dintr-o grupare politică și era suspectat pentru infracțiuni mai mărunte. În timpul unei anchete la domiciliul abandonat al bărbatului, în spatele casei, într-o groapă comună, s-au descoperit nouă capete de băieți adolescenți. Familiile victimelor au relatat cum băieții dispăruseră de multă vreme din sat, dar deoarece încă de la vârsta de 12 ani copiii au tendința să-și părăsească domiciliul pentru a munci, nimeni nu s-a îngrijorat prea tare. Obiceiul de a păstra capete umane ca trofee, este atribuit deasemenea magiei negre. Un ,,jujuman” cere deobicei sacrificii animale, sacrificii prin care trebuie să se verse sânge atunci când persoana îi cere ceva important sau dificil de realizat. Bărbatul condamnat pentru crimă a mărturisit că plătise asasini care să-i procure trofeele, în schimbul nemuririi.

Ideea obținerii nemuririi prin intermediul unor sacrificii, în timpul vieții, era un concept despre care mai auzisem relatări, dar am avut impresia vagă a faptului că  oamenilor le este frică să vorbească despre astfel de lucruri ascunse. Majoritatea oamenilor recomandă să stai la distanță de magia neagră, deoarece pentru ei este un lucru cât se poate de real.

Închei șirul povestirilor cu o întâmplare oarecum personală. Într-una din nopțile din timpul șederii mele în Bolgatanga, într-o casă situată într-o zonă izolată, în mlaștină, am fost trezită de niște zgomote puternice care se auzeau din apropiere. A fost una din experiențele care m-au pus pe gânduri cu adevărat și pe care i-am relatat-o deasemenea lui Ionuț. Îmi amintesc și acum cu claritate că era ora trei fix, în apropierea casei, un grup de femei și bărbați scoteau o varietate de sunete, de la strigăte de durere, la sunete joase și cadențate. Puteam să disting glasul unei tinere care părea să imite un plâns prelung în timp ce restul băteau la tobe cu putere. M-am încălțat să ies afară, nu îmi era frică deoarece afară se afla portarul casei, înarmat. Sunetele se intensificau și se completau într-un fel de cântări pe care nu le mai auzisem niciodată, la nici un fel de festival sau la nici un fel de întrunire la care avusesem ocazia să particip în ultimele patru luni. Memoria vie a acelor cântece stranii încă îmi induce o stare de frică. Pentru prima dată în viață ascultam ceva sumbru, misterios, pentru prima dată începeam să înțeleg cât de cuprinzătoare este cultura africană. Portarul m-a privit cu atenție și mi-a spus într-o engleză stâlcită ,,Death ritual. You, no go outside...”. Am aflat a doua zi, de la un nigerian, despre faptul că există ritualuri prin care se invocă spriritele celor morți și că cei care participă sunt posedați. Se practică deasemenea sacrificiile animale și totul se realizează în secret, de aceea ochii străinilor curioși nu sunt bineveniți.

Dupa aproape un an de stat în Africa mă gandesc acum că poate magia aceasta există, poate ca africanii au dreptate, poate ca societatea noastră modernă ne-a distrus credinţa şi puterile magice... Noi n-o să credem niciodată însă pentru africani poveştile acestea sunt întru totul adevarate.

 

Adriana Laslo

 

 

 

 

Click aici pentru galerii foto.

Click aici pentru alte articole din jurnal.

Citiţi aventurile lui Ionuţ, voluntar în Ghana.

Citeşte mai jos celelalte articole care alcătuiesc jurnalul unui român în Ghana.