(Reportaj RFI) Turcia–Rusia: vor vorbi armele sau afacerile?

Care va fi viitorul relației ruso-turce și, mai precis, cum se vede acest viitor de pe malul turcesc al Mării Negre? Pentru profesorul Mustafa Aydin, rectorul Universității Kadir Haș din Istanbul (foto), doar prezența sporită a forțelor NATO în Marea Neagră ar putea reface echilibrul de forțe în regiune. Un echilibru care a asigurat,în ultimele două decenii, baza unor relații comerciale solide , dar care s-a deteriorat odată cu noile ambiții militare ale Rusiei.

”După sfârșitul războiului rece, Turcia a simțit că Rusia e mult mai cooperantă în relațiile internaționale și a încercat să dea Moscovei un fel de bonus, în regiune. Cooperarea regională la Marea Neagră a fost ideea Turciei, la fel ca și alte inițiative regionale. În termeni militari, capacitățile celor două țări erau comparabile. Dar în ultima vreme, Rusia s-a simțit mult mai puternică și vrea să fie și mai activă în afacerile internaționale. Și Rusia a început să schimbe echilibrul militar, investind mai mult. Intervențiile în Georgia și apoi în Ucraina au schimbat echilibrul strategic din Marea Neagră. Turcia simte foarte bine acest lucru. Iar răspunsul Turciei este de a căuta să aducă mai multe forțe occidentale sau ale NATO în Marea Neagră, pentru a obține din nou echilibrul militar față de Rusia”.

Și totuși, este posibil ca interesul pentru afaceri să primeze, în cele din urmă, iar Ankara și Moscova să găsească o cale pentru a relua comerțul și afacerile, așa cum s-a întâmplat și în trecut. Este opinia istoricului Ozan Arslan, profesor de relații internaționale la Universitatea Economică din Izmir (foto). Din punctul său de vedere, cheia refacerii echilibrului și scăderea tensiunilor la marea neagră se află, de fapt, în Siria.

”Relațiile ruso-turce din anii 90 s-au ameliorat mult, dar ele au avut mereu un caracter specific. De exemplu, ralațiile comerciale s-au aflat în continuă dezvoltare, dar pe plan politic au fost tot timpul mici crize. De exemplu, în cazul conflictelor din Nagorno Karabach, dintre Armenia și Azerbaidjan. Apoi au fost cele două războaie din Cecenia.  În toate aceste conflicte din jurul Mării Negre, cele două state s-au aflat în tabere opuse. Dar cele două guverne au fost foarte atente ca aceste crize să nu afecteze relațiile economice și comerciale. Dar totul s-a schimbat odată cu criza siriană. În primul rând, pentru că acum există o prezență militară rusească la sud de Turcia, iar aceasta aduce mari probleme, cum ar fi valul de refugiați. Apoi, în momentul în care Bashar al-Assad pierduse foarte mult teritoriu, la începutul conflictului, Rusia a intervenit, alături de Iran, în favoarea regimului de la Damasc. Cu toate acestea, eu cred că Turcia va continua cu eforturile  pentru a asigura relații bune cu Rusia. Vârful crizei, care a fost în noiembrie, odată cu doborârea avionului rusesc, a fost depășit . Acum ambele părți înțeleg că se află într-o situația în care toată lumea are de pierdut.  Iată, suntem la începutul verii și o regiune precum Antalya suferă, fiindcă turismul asigura practic economia regională în această perioadă. Apoi, existau proiecte pentru transportul energiei pe direcțiaEst-Vest sau de la Nord spre Sud, prin Marea Neagră.  În privința Crimeei, cred că lucrurile sunt greu de schimbat pe moment, iar situația pare înghețată.  Ceva în genul Oseției e sud sau al Transnistriei. Pentru Turcia, este important să vadă că Rusia se oprește la un moment dat. Se poate întrevedea un compromis, dar linia roșie pentru guvernul turc  este să vadă guvernul lui Bashar al Assad părăsind puterea  și lăsând-o unui nou guvernm care, bineînțeles ar trebui să respecte opțiunile atât de diverse ale acestei țări”.

Material realizat cu sprijinul ”The Black Sea Trust for Regional Cooperation”, un proiect al ”The German Marshall Fund”