Reportaj RFI: ”Acordul UE-Turcia va rămâne ca o rușine”

Știam, înainte de pleca spre orașul de pe coasta Mării Egee, că voi ajunge într-un punct critic al crizei refugiaților. Ei își găsesc adăpost mai ales în cartierele sărăcăcioase și supraaglomerate de pe colinele Izmirului, înainte de a se lăsa, eventual, pe mâna traficanților de persoane, în încercarea temerară de a ajunge pe una din insulele grecești.

La fața locului am găsit însă o prezență mai degrabă discretă a refugiaților – doar câteva veste gonflabile pentru copii, uitate prin niște cotloane ale bazarului din Izmir mai aminteau de febra îmbarcărilor spre Europa de acum aproape un an. Aflu că aceia care aveau de gând să plece spre Europa au plecat în încercarea de a găsi alte căi, după închiderea rutei balcanice. Iar alții încearcă să-și găsească, mai discret, un loc în Turcia. Și motive ar fi: mai întâi, apropierea de Siria și posibilitatea de întoarcere mai ușoară în caz de normalizare a situației.  Un alt motiv este că se simt mai apropiați de modul de viață și de cultura din Turcia, în comparație cu Occidentul.

Persoanele pe care le-am întâlnit în Izmir mi-au recomandat ca, în materie de refugiați, să vorbesc cu Ayselin Yıldız, profesoară de relații internaționale la Universitatea Yașar, specializată în relațiile dintre Europa și Orientul Mijlociu, cu studii la universitățile americane Berkley și Pittsburgh. Am întâlnit-o în biroul ei de la universitate și am întrebat-o direct cum vede acordul UE –Turcia privind migrația. 

În primul rând vreau să spun că am rețineri față de acest acord UE-Turcia. Nu este o modalitate corectă de cooperare. Acest acord reflectă mentalitatea Europei  - aceea de a ține migranții cât mai departe de granițele ei, de a-i pune sub responsabilitatea Turciei. Asta nu ar trebui să fie responsabilitatea unei anumite țări, ci responsabilitatea întregii regiuni, avem nevoie de un mecanism internațional. Dacă spunem că asta nu e posibil și recurgem la astfel de soluții  așa zis pragmatice, eu cred că vor fi repercusiuni negative pe termen lung. 

Totuși, numărul migranților a scăzut...

Nu sunt de acord cu ideea că datorită acestui acord numărul de migranți a scăzut. Nu, numărul nu a scăzut, doar că rutele pe care ei circulă s-au schimbat. Dacă oamenii vor să plece, ei pleacă, nu ai cum să-i oprești. Nu ai cum să-i obligi să stea în Turcia dacă ei nu vor, și nici nu-i poți trimite aici din insulele grecești. Din momentul în care migranții ajung în insulele grecești este obligația Europei, potrivit Tratatului de la Dublin, să se ocupe de ei.

După părerea mea, acest acord va rămâne în istorie ca un motiv de rușine, atât pentru UE cât și pentru Turcia. Sunt foarte ferm convinsă de ceea ce spun.

Dar cum vă explicați faptul că Europa nu se mai confruntă acum cu criza de anul trecut? Nu este aceasta și o urmare a Acordului UE-Turcia?

Există două aspecte aici: în primul rând, frontiera Turciei cu Siria este închisă, de aceea numărul imigranților scade. Oamenii aceia au nevoie de viză ca să poată intra. Înainte mai era o rută care trecea prin Liban și nu ceream viză pentru cei care veneau pe acolo, dar acum e nevoie și acolo de viză. Deci, după părerea mea, a-i bloca pe oameni în țara lor de origine sau a-i bloca în Turcia nu este o soluție. Noi spunem că numărul lor scade, dar iată că sunt oameni care mor înecați în Mediterana, pentru că există aceste rețele infracționale care îi transportă în condiții inumane și care se adaptează.

Acordul privind migrația poate redeschide cu adevărat complicatul dosar de aderare a Turciei la Uniunea Europeană?

Poate că acordul acesta poate fi un început bun pentru relațiile UE-Turcia în general, dar dacă privim la negocierile de aderare, acestea trenează de mai bine de 10 ani, datorită problemelor cu Cipru, și altele... ori acum ce facem, dăm deoparte toate aceste probleme și le înlocuim cu această singură condiție privind migrația? Chestiunea migrației domină întregul ansamblu al relațiilor UE-Turcia. Deci, până la urmă de ce au fost suspendate aceste negocieri? Iar rolul Turciei ca parte a Europei a fost ignorat pentru o lungă perioadă. Ambele părți încearcă să folosească acest acord ca pe un instrument de politică internă. În acest moment, multe țări europene s-au relaxat, pentru că numărul imigranților a scăzut, au construit ziduri ca să-i oprească pe cei care vor să mai vină ... Pe de altă parte, Turcia folosește chestiunea migrației ca pe o unealtă politică în vederea liberalizării regimului de vize. Dacă punem toate aceste lucruri cap la cap, liberalizarea vizelor, acordurile de readmisie, administrarea frontierelor, terorismul, atunci da, am putea avea un început. Dar să privim și la situația Turciei în acest moment – vorbim despre un număr de 3 milioane de refugiați, dar chiar și numărul e o chestiune problematică, pentru că nu știm exact câți au plecat și câți au mai rămas... Oricum e clar că cifrele sunt foarte mari... Sirienii sunt sub un fel de protecție temporară, dar ceilalți, irakienii, afganii, pakistanezii sunt total ignorați, deși și ei se află acum aici în Turcia, și încă în număr foarte mare... și nu le oferim statut de refugiați. Atunci când Turcia este criticată pentru că nu acordă statutul de refugiat, răspunsul Turciei este că numărul acestor imigranți este mult prea mare... Pentru că dacă, să presupunem că le vom acorda acest statut tuturor celor care cer, vor veni și mai mulți să ceară același lucru!

Și atunci, cum poate răspunde Turcia acestei probleme?

Eu cred că există, teoretic, trei soluții: 1 - întoarcerea voluntară - oamenii pot fi de acord să se întoarcă acasă de bună voie. Dar pentru Siria nu e valabil, pentru că războiul civil continuă acolo. 2 - integrarea locală - teoretic oamenii pot fi integrați în Turcia, ceea ce presupune un efort uriaș, inclusiv financiar  și 3 - reinstalarea - țările de origine să ofere anumite condiții pentru reinstalarea celor care au fugit. Prima și ultima soluție sunt imposibil de realizat și atunci rămânem cu a doua dar atunci trebuie să ne uităm cu atenție la propriile posibilități ale Turciei, la resursele ei, dar și la modul cum acești oameni privesc societatea și cultura turcă, e o sarcină foarte -foarte dificilă...

Material realizat cu sprijinul ”The Black Sea Trust for Regional Cooperation”, un proiect al ”The German Marshall Fund”