Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Stop violenței împotriva femeilor! Tu cât mai rabzi?

Cât timp violențele împotriva femeilor vor continua să fie tabu? Cât vor mai spune femeile că nu au fost bătute, ci s-au lovit ? Când vor suna vecinii la poliție când aud primul țipăt și nu vor spune că nu este problema lor ? Iată întrebări grele la care femeile încearcă să găsească un răspuns. România nu este singura țară care nu are politici publice și soluții funcționale pentru a apăra femeile de violență. În Uniunea Europeană, o femeie din trei a fost abuzată fizic si/sau sexual după vârsta de 15 ani.

La seminar a depus mărturie Eleonorei Pokola, o supraviețuitoare a violenței împotriva femeilor. Agresorul era chiar fostul său soț care continuă să o terorizeze pe ea și pe copii, la 10 ani de la divorț, cu mesaje îngrozitoare, iar legislația actuală nu-i poate face nimic. SMS-urile nu sunt probe în justiție. Doamna Pokola a scris cartea « Povestea  unei supravieţuitoare » și a fondat Asociației VIVAD pentru a ajuta și alte femei care trec prin acest calvar.



Seminarul a căutat soluții pentru Identificarea, definirea și eliminarea violențelor împotriva femeilor organizat de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse, Institutul Cultural Român, Ministerul Afacerilor Externe și Ambasada Franței la București. Legislația este o problemă la nivelul întregii Uniuni Europene. Cifrele unui raport UE din 2014 sunt îngrozitoare: 33% din femeile uniunii au fost agresate fizic și/sau sexual după vârsta de 15 ani. O femeie din trei. Legislația din țările Uniunii diferă, nici termenii care se aplică acestor violențe nu sunt standardizați, spune același raport. În plus, potrivit Ionelei Băluță, decan al Facultății de Științe Politice din București, noile țări membre UE nu au fost monitorizate pe acestă temă înainte de aderare.

„ Pentru ca o problemă socială să devină una politică, aceasta trebuie, văzută și adusă pe agenda politică, trebuie transformată într-una politică. ONG-urile au avut un rol important în aducerea subiectului în agenda politică internațională și, de aici, în a-l împune în agendele naționale. Totuși, din punct de vedere juridic, legislația privind violența împotriva femeilor se înscrie în ceea ce numim în literatura de specialitate, legile soft. Acestea nu au un caracter obligatoriu în legislațiile naționale. Analiza Uniunii Europene subliniază acest lucru, că legile privind violența domestică, discriminarea de gen sunt legi soft și nu au făcut parte din Aquis-ul comunitar. Deci țărilor candidate la UE nu au fost monitorizate în acest sens, de unde și anumite întârzieri în România,” spune Ionela Băluță.

Acest reportaj este montat pe coloana sonără a desenului animat francez „Bărbatul meu-caracatița” o producție vizionată în cadrul festivalului. Un desen animat trist, fără cuvinte, despre condiția victimei. Femeile își exprimă artistic suferința. În holul institutului Ion Mincu, exprimarea a fost și mai directă, victima spune stop, lumea spune stop prin intermediul unei expoziție de îmbrăcăminte creată de trei artiști români. Negru, tule roșu care țâșnește din haine carapace.

Dacă o expoziție de haine pare unora o idee prea soft pentru a explima mesaje atât de serioase și tragice, iată ce spune despre aceasta, Michelle Ramis, ambasadorul Franței la București care a sprijinut seminarul de la Institutul de arhitectură : „Președinta Institutului Cultural Român a dorit ca aceste opere să fie create pentru că, acum zece ani, eu am organizat într-o altă țară un seminar despre violențele împotriva femeilor. La vremea respectivă, am expus hainele femeilor care fuseseră asasinate. Pentru a reproduce mesajul de atunci, s-a cerut la trei artiști să creeze haine cu mesaje politice contra violențelor împotriva femeilor. Eu cred că tabuu-ul s-a încheiat, încuietorile către acest subiect au dispărut, iar acum vom descoperi adevărata amploare a fenomenului. Dar este un lucru bun pentru că așa îl vom putea rezolva.”

Și dacă nu a dispărut de tot, tabuu-l femeilor bătute și violate trebuie să dispară pentru totdeauna.

 

 

472