Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un secol de la Marele Război. Episodul 6: Brătianu - un prim ministru pentru România Mare

ion-ic-bratianu-arhiva.jpg

Ion I. C. Brătianu la Paris (arhivă)

În galeria marilor portrete care au determinat soarta ţării în preajma şi în timpul primului război mondial, inconturnabil şi poate de aceeaşi importanţă cu regele Ferdinand şi Regina Maria este prim-ministrul Ionel I.C.Brătianu.

Descendent al unui lung şir de mari oameni politici liberali, Brătianu are formaţie de inginer. Este francofon şi francofil, dar este mai cu seamă român.
Dacă se opune regelui Carol I şi intenţiei lui de a angaja România de partea Germaniei este în primul rând pentru că ştie că opinia publică nu va înţelege o alianţă cu Austro-Ungaria, nici abandonarea Transilvaniei. Şi mai ştie că ţara nu este pregătită, că o angajare prematură în război ar fi sinucigaşă.

În discursul pe care l-a susţinut în faţa Parlamentului, în 16 decembrie 1919, Brătianu vorbeşte cu o dragoste şi mândrie neţărmurită despre vitejia soldaţilor săi.

Brătianu avea întreaga încredere a regelui său, în asemenea măsură încât chiar când nu l-a numit prim-ministru – rar în cei 16 ani de domnie – Ferdinand l-a avut ca principal sfătuitor. Unii l-au numit « regele neîncoronat al României ». Legătura lor a fost atât de strânsă încât s-au urmat şi în moarte unul după celălalt în cursul aceluiaşi an, 1927, o legătură ce îmi evocă un alt cuplu celebru de putere – Ludovic al XIII-lea şi Richelieu.

În cei doi ani de neutralitate, Brătianu s-a dovedit un redutabil negociator în contactele cu ruşii, francezii şi britanicii. A reuşit să se târguiască până când Aliaţii au acceptat, într-un acord formal, toate revendicările teritoriale ale României faţă de Austro-Ungaria.

Ca să înţelegem cum a apărat interesele României în cei doi ani de neutralitate o să evoc unele din punctele pe care le-a marcat :

- incă din 20 septembrie 1914, a reuşit să încheie un acord secret cu Rusia pe care o asigură de neutralitatea noastră. În acelaşi timp însă îi notifică pretenţiile pe care le are România la frontiera sa de nord-vest . A reuşit să evite propunerea Aliaţilor de a garanta siguranţa Greciei contra unui atac din partea Bulgariei ca şi propunerea de a face concesii în Dobrogea pentru a atrage Bulgaria de partea Antantei.

- în cursul anului 1915, ruşii se arată dispuşi să accepte revendicările României ; Brătianu refuză însă să facă pasul decisiv înainte ca Aliaţii să dispună de 500000 de oameni în Balcani şi ruşii de 200 000 în Basarabia, pentru a apăra Dobrogea.

În sfârşit, când decizia de intrare în război nu mai poate fi evitată, Brătianu este cel care semnează în 17 august 1916, cu reprezentanţii Franţei, Angliei şi Rusiei, un acord secret prin care se angajează să intre în război în următoarele 10 zile, adică înainte de 28 august.

Voi anticipa puţin - cu vreo trei ani de fapt – însă nu pot încheia portretul acestui mare om de stat fără să evoc şi micile lui defecte, pe care ştia însă să le observe. Este vorba despre tratativele de pace de la Paris din 1919 când încăpăţânarea lui era să ne coste scump. A ştiut că e momentul să plece, să renunţe la orgoliile lui pentru a da o şansă României. 

Un secol de la Marele Război. Episodul 6: Brătianu