Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Un secol de la Marele Război. Episodul 4: Intrarea în război

soldati_romani_in_wwi.jpg

Soldaţi ai Armatei Române se îndreaptă către front însoţiţi de un violonist
Soldaţi ai Armatei Române se îndreaptă către front însoţiţi de un violonist
Image source: 
Mediafax / S&M / ANSA / UIG via Getty Images / Guliver

Am văzut deja cum a folosit Brătianu cei doi ani de neutralitate a României pentru a negocia în condiţii cât mai avantajoase intrarea noastră în război. Am văzut de asemenea că tabăra care cerea intrarea de partea Antantei, deci a Franţei, Angliei, Rusiei era de departe majoritară în rândul populaţiei şi s-a impus în faţa taberei filogermane, care ar fi dorit intrarea în război de partea Puterilor Centrale.

În vara lui 1916 venise momentul, şi decizia nu mai putea fi amânată. În ultimatumul transmis guvernului României pe 8 iulie, puterile Antantei spun clar : « Dacă România nu crede că se poate angaja imediat să intre în război până la data de 7 august, Puterile Aliate nu se vor mai considera legate de promisiunile pe care le-au făcut României“ – adică unirea cu Transilvania, Maramureşul şi Bucovina şi toate ajutoarele de război pe care le obţinusem. Un ultimatul asemănător venea din partea generalului Alexeev, şeful statului major al armatei ţariste care ne asigură de ajutorul rusesc în cazul în care România se hotăra să părăsească neutralitatea în favoarea Antantei. „Situaţia cere României să ni se alăture acum ori niciodată“ – spunea trimisul rus. Într-adevăr, ofensiva lui Brussilav pe frontul rusesc fusese oprită de trupele germano-austro-ungare iar armata ţaristă suferea înfrângeri usturătoare în vara anului 1916 !

Iată şi ziua decisivă pentru noi : regele Ferdinand convoacă un Consiliu de Coroană – în aceeaşi încăpere de la Peleş unde se decisese, cu doi ani în urmă, neutralitatea – în dimineaţa zilei de 27 august 1916. Decizia este luată : Armata română va trece Carpaţii ! Frontiera cu Austro-Ungaria este închisă şi declaraţia de război înmânată  de către ambasadorul român la Viena, Eduard Mavrocordat. Se decretează, desigur, mobilizarea generală.  Iată proclamaţia regelui Ferdinand către soldaţi, în lectura lui Dinu Flămând:



Ca să înţelegeţi cât de importantă devenise micuţa noastră Românie în acel moment crucial al războiului, iată ce scria Winston Churchill, ministru britanic al muniţiilor în perioada Primului Război Mondial, în memoriile sale :



Pentru opinia publică, este momentul aşteptat şi anunţul este primit cu o explozie de bucurie. Universul, cel mai important cotidian al vremii, descrie atmosfera din Bucureşti în ziua de 27 august 1916 :

« Era înduioşător, era înălţător spectacolul ce ni s-a înfăţişat ieri. Am văzut oltenii noştri precupeţi aruncând cât colo coşurile şi cobiliţele lor şi dând cu căciula de pământ, ceea ce la poporul român e un semn de supremă bucurie, şi strigând din adâncul sufletului lor: «Trăiască războiul, trăiască România! ».

Deşi calea Victoriei era în semiobscuritate, ea întrecea cu mult aspectul ce-l ia în zilele de sărbătoare. Cele mai multe cluburi şi magazine erau pavoazate cu tricolorul român, iar mii de cetăţeni inundau Calea Victoriei şi bulevardele centrale, aşa că la un moment dat au făcut cu totul imposibilă comunicarea vehiculelor pe acele străzi.
Mii de cetăţeni şi studenţi, având în cap drapele tricolore, au străbătut în grupuri calea Victoriei, cântând «Deşteaptă-te române», «La arme», «Marsilieza», manifestând în faţa palatului regal. Apoi s-au oprit în faţa clubului liberal, unde au făcut o manifestaţie de simpatie d-lui Ion Brătianu şi întregului guvern, precum şi în faţa clubului conservator, unde au manifestat pentru d-nii Take Ionescu şi Nicolae Filipescu.
Publicul bucureştean a sărbătorit această zi de care se va ţine seamă în istoria neamului, cu o bucurie pornită din cel mai cald patriotism, dar şi o demnitate care evidenţiază cuminţenia şi bunul simţ al poporului român.

Înainte de a merge mai departe, trebuie să facem o trecere în revistă a situaţiei la frontierele române:
-      la sud, Bulgaria negocia şi ea de zor intrarea în război de partea aliaţilor ; şi totuşi, în octombrie 1915, bulgarii atacă Serbia care trebuia să facă faţă în acelaşi timp la nord armatei austro-ungare şi germanilor conduşi de Mackenzen. A fost începutul sfârşitului pentru eroica rezistenţă sârbă.
-      Intrarea în război a Bulgariei de partea Puterilor Centrale complică şi mai mult situaţia României. Atât la nord cât şi la sud şi la apus, frontiera este ameninţată de duşmani. Singura frontieră relativ sigură este cea din răsărit. Vom vedea ce a însemnat asta pentru România în episoadele următoare.

Un secol de la Marele Război. Episodul 4 - Intrarea în război