Psiholog: Copiii nesupravegheaţi sunt cei mai vulnerabili în faţa pedofililor

Copiii nesupravegheaţi sunt cei mai vulnerabili în faţa pedofililor, atrage atenţia la RFI psihologul Mihai Copăceanu, blogger la Adevărul: ”Copiii sunt vulnerabili din pricina vârstei. Copiii încă nu au dezvoltate nişte abilităţi de a anticipa un pericol, de a putea refuza unele gesturi, copiii sunt foarte sociabili, mai ales la o persoană cum ar fi un pedofil, care diferă foarte mult de un violator. Un pedofil nu este o persoană agresivă, care să sperie un copil, ci o persoană care se face plăcută, care glumeşte cu un copil, care poate-i oferă nişte cadouri, iar copiii de la vârstele cele mai mici sunt fiinţe sociabile, drept care răspund foarte pozitiv inclusiv străinilor. Desigur, copiii nesupravegheaţi, copiii care petrec timp fără ca părinţii lor să ştie unde se află sunt cei mai vulnerabili”.

Psihologul crede că multe cazuri de pedofilie nu sunt raportate autorităţilor: ”Dacă în cazul violatorilor vorbim de o agresiune fizică, de o forţare, poate chiar cu răni şi atunci numărul cazurilor de violuri asupra unor fiinţe umane este mai ridicat şi oamenii ajung la Poliţie, în cazul pedofiliei lucrurile sunt subraportate. Noi avem doar nişte tendinţe, nişte estimări, dar mai ales în România şi aici avem o mare problemă, pentru că nimeni nu te învaţă, nici la şcoală nu eşti învăţat ce înseamnă respect pentru propriul tău corp, pentru părţile tale intime, propria ta integritate fizică şi nici părinţii n-au avut parte niciodată de educaţie sexuală în şcoli, în care să înveţe astfel de lucruri. Deci în România cu siguranţă sunt mii de cazuri neraportate. În situaţiile în care un copil este supus unor acte cu conţinut sexual repetat, apare la un moment dat ameninţarea şi ruşinea şi copilul este intimidat să nu spună nimănui şi astfel, copilul nu va avea puterea de a spune nici măcar celor apropiaţi sau părinţilor că a fost supus unor acte, chiar dacă la început ele par nocive. Pedofilul nu-şi recunoaşte vina, el crede că ceea ce face a fost de comun acord şi respectiv copilul n-a suferit nici un fel de traumă”.

Mihai Copăceanu declară că ”în orice zi, părintele are obligaţia de a discuta cu copilul său şi de a observa nişte semne care pot îngrijora. Dacă vorbim de prepuberi, sunt semne precum introvertire, ruşine de a apărea în public, ruşine de a discuta unele aspecte, astea sunt semne ale abuzului sexual. Sau poate fi o suprasexualizare, adică sunt copii care vorbesc exagerat sau au unele comportamente de tip exhibiţionist, pentru că au participat în activităţi sau vorbesc exagerat folosind cuvinte cu conţinut sexual la o vârstă precoce, adică la cinci, şase, şapte ani vorbesc despre organe genitale sau alte părţi intime. Acestea sunt semne de îngrijorare. Nu mai zic tristeţea sau faptul că nu socializează (...). Avem colegi psihologi care lucrează cu copii abuzaţi, copii care nu pot verbaliza trauma şi folosesc ceea ce numim noi păpuşi anatomice, nişte păpuşi în care copilul exprimă, chiar de la vârste foarte mici, doi-trei ani de zile, în ce părţi ale corpului şi cum a fost atins”.