Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


#MarchforOurLives: “Am învățat să mă feresc de gloanțe înainte de a învăța să citesc”

arme_sua.jpg

#MarchforOurLives: 1,5 milioane de participanți în peste 850 de orașe din SUA
Image source: 
REUTERS/Jason Redmond

Organizatorii mișcării #MarchforOurLives/#NeverAgain, supraviețuitori ai masacrului de la liceul Stoneman Douglas din Parkland, Florida, au mobilizat sâmbătă la Washington sute de mii de tineri - foarte mulți adolescenți și pre-adolescenți - într-o manifestație a generației tinere împotriva violenței armate de o amploare nemaivăzută în capitala americană de la sfârșitul anilor 1960, când tinerii protestau împotriva războiului din Vietnam. Marșuri de solidaritate cu obiectivele mișcării, reglementarea mai severă a portului și comercializării de arme, au avut loc în peste 800 de alte orașe din America și de pe tot globul.



 

A fost, la Washington, un marș al copiilor, peste 800.000 la număr. Li s-au alăturat 175.000 la New York și alte sute de mii pe tot cuprinsul Americii și-n lume. A fost miez în tăcerile lor, a fost tâlc în emoția lor nestăpânită, a fost înțelepciune în ambiția lor de a trezi o lume adormită în cinisme, a fost, mai presus de toate, speranța în idealismul lor.

În 6 minute și vreo 20 de secunde, ceva peste 6 minute, 17 prieteni ne-au fost smulși de soartă, alți 15 au fost răniți și toți, absolut toți de la liceul Douglas au fost transformați pentru tot restul vieții. Toți cei care au fost acolo înțeleg; toți cei atinși de gheara rece a violenței înțeleg”, a scandat, înlăcrimată, tânăra de 17 ani Emma Gonzalez, supraviețuitoare a crimei în masă comise la 14 februarie 2018 în Parkland, statul Florida.

6 minute la Parkland, alte minute fatale în 2012, în Connecticut, la Newtown, unde și-au pierdut viața 20 de copii de 7-8 ani, alte minute sângeroase în primăvara lui 1999, când a venit rândul liceului din Columbine, Colorado. Minutele tragice ale realității americane.

“Din 2006, mai mult de 5.850 de persoane au fost ucise cu arme de foc în Chicago. Din 2012, mai mult de 16.000 de ființe umane au fost împușcate. Nu-s doar statistici într-un discurs, sunt mame, tați, fiice și fii, existențe curmate prea devreme de o violență armată lipsită de sens”, le-a reamintit demonstranților fără număr Trevon Bosley, care și-a pierdut fratele mai mare în aprilie 2006.

Numărul omuciderilor din America este halucinant: 12.093 în 2012, 13.463 în 2013, 14.925 în 2016. Dacă adăugăm sinuciderile și morțile accidentale cauzate de arme, numărul a depășit, din 2012 încoace, 30.000 anual.

“De câte vieți mai e nevoie? Câte în școli, câte pe străzi? Acum 15 ani mi-am pierdut unchiul în Brooklyn, New York, victima a unui incident armat. Mama era să mă piardă în Parkland, Florida. Ceva trebuie să se schimbe. Urgent. Am luptat prea mult timp, și nimic nu s-a schimbat. Avem nevoie de schimbare. Imediat”, i-a somat pe participanti Aalayah Eastmond.

Schimbarea întârzie. Primul incident cu arme de foc documentat în spațiul școlar american datează din 1871. Din 1999, peste 135.000 de copii au trăit scene de violență în școli. Anul trecut s-au înregistrat peste 77 de incidente cu arme de foc în școli elementare, iar în ultimele cinci săptămâni au căzut sub gloanțe alți 73 de adolescenți.

“Am trăit toaă viața în zona sudică a Los Angeles-ului. Am pierdut multe ființe dragi din cauza armelor de foc. A devenit ceva normal. Atât de normal încât am învățat să mă feresc de gloanțe înainte de a învăța să citesc”, a împărtășit mulțimii Edna Chavez, în vârstă de 15 ani, a cărui frate, Ricardo, a fost împușcat mortal.

Idila americanilor cu armele de foc are o intensitate unică în lumea dezvoltată. Civilii americani dețin până la jumătate din numărul armelor aflate în mâini civile în lume, la o populație sub 5% din cea globală. 88 de arme la o sută de locuitori - 37% dintre aceștia declarându-se posesori a 2 până la patru arme de toate calibrele imaginabile, 29% având în casă și asupra lor peste 5 arme.

O singură viață valorează mai mult decât toate armele din America laolaltă. E o chestiune de moralitate. Politicienilor care cred că dreptul lor de port-armă e mai presus de viețile noastre le spunem: faceți-vă bagajele, la următoarele alegeri vă pierdeți slujbele. Nu ne mai lăsăm vânați, tratați ca pradă de politicieni cărora pur și simplu nu le pasă de noi”, a considerat Sarah Chadwick, o altă supraviețuitoare a masacrului de la liceul floridian Stoneman Douglas.

Nepăsarea politicienilor are la baza un alt calcul, nu moral ci politic, ținând de influența enormă a Asociației Americane a Armelor de Foc (temuta NRA), care și-a surclasat în ciclul electoral 2016 propriul record la donații către candidați și cauze, și care se opune cu succes oricăror tentative, oricât de modeste și rezonabile, de a reglementa comercializarea și circulația armelor.

“Trăim un moment în care legile țării sunt ghidate nu de bine sau rău, nu de interesul majorității, ci de lăcomia fără margini a unei minorități. Politicienii n-au compasiunea care dictează acțiune. Când această inacțiune durează, indiferența la vărsarea zilnică de sânge, nu-i greu de diagnosticat boala morală a acestei țări. Politicienii noștri suferă de lipsă de suflet dar, fără îndoială, noi suntem leacul”, a spus, cu optimismul vârstei, adolescentul din statul Maryland, Matt Post.

E un pariu generațional, o sfidare a ordinii constituite care pune mobilizarea de ieri în șirul istoric al protestului american care, din anii 1950, a urnit înspre progres greoiul, inerțialul sistem american.

“Bine-ați venit la revoluție! De când am declanșat această mișcare, am fost întrebat, "crezi că veți provoca vreo schimbare"? Priviti în jur. NOI suntem schimbarea. Generația mea, care a crescut sub amenințarea constantă a crimelor în masă, a învățat că vocile noastre sunt puternice, iar voturile noastre contează. Ne angajăm să schimbăm sistemul defect sub care am fost forțați să trăim, și să creem o lume mai bună pentru generațiile viitoare. Minciuna devine transparentă. Vechea ordine nu mai rezista, pentru că, pentru prima oară, cei corupți nu mai stăpânesc narațiunea vieții noastre. NOI suntem stăpânii. Corupții măsluiesc faptele, NOI știm adevărul, și toți americanii încep să înțeleagă ce au în comun toate omuciderile: armele. Politicieni, ori ne reprezentați, ori vă dați la o parte”, a promulgat unul dintre liderii mișcării #Never Again/#MarchforOurLives, floridianul Cameron Kasky.

A urcat sâmbătă la tribuna washingtoniană, antrenând mulțimea să scandeze "Vom fi o generație mare", Yolanda Renee, nepoata de opt ani a reverendului Martin Luther King, eroul luptei pentru desegregare și drepturi civile. A fost încă un semn al speranței și continuității, al mizei unui alt moment istoric în care copiii sunt chemați, se simt chemați, să îndrepte lumea părinților.